1,324 matches
-
an. XXIV, nr. 3, 1978, p. 17; id., „Considerații privind urmările dominațiunii și ingerințelor străine asupra evoluției istorice a poporului român“, Anale de istorie, an. XXVII, nr. 2, 1981, p. 88). 38. ROM., an. XXI, 17 aprilie 1877, p. 344. Proclamația a iritat autoritățile române care considerau că numai ele - ca reprezentante ale unui stat suveran - erau îndreptățite să se adreseze poporului român. Într-o convorbire cu baronul Stuart, consulul general al Rusiei la București, din 12/24 aprilie 1877, care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
general al Rusiei la București, din 12/24 aprilie 1877, care venise special de la Chișinău pentru a explica motivele „intrării neașteptate a trupelor ruse în România“, principele Carol, în prezența lui I.C. Brătianu și M. Kogălniceanu, a amintit și de proclamația adresată poporului român („În ceea ce privește proclamațiunea marelui duce Nicolae către locuitorii români, aceasta a jignit pe M.s. Domnitorul, căci el singur este în drept a se adresa poporului român“), primind o motivație nesatisfăcătoare („Baronul Stuart scuzează această proclamațiune prin necesitatea de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
decât cel mult 12 săptămâni. Și se știe că a stat 12 ani. La 2 iulie s.n.23 Serbia a declarat război Turciei. Două armate sârbe au trecut pe teritoriul turcesc. Generalul rus Cernaieff, debarcând în Turcia a adresat o proclamație către popoarele din Peninsula Balcanică. Proclamația începe cu cuvintele: „Cu ochii îndreptați spre cer trec în țara voastră ca să vă scap de jugul barbarilor“... Generalul Cernaieff va lua comanda armatei sârbești. addenda 415 21. Poezia Gașpar-Vodă. Surd la vocea adevărului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se știe că a stat 12 ani. La 2 iulie s.n.23 Serbia a declarat război Turciei. Două armate sârbe au trecut pe teritoriul turcesc. Generalul rus Cernaieff, debarcând în Turcia a adresat o proclamație către popoarele din Peninsula Balcanică. Proclamația începe cu cuvintele: „Cu ochii îndreptați spre cer trec în țara voastră ca să vă scap de jugul barbarilor“... Generalul Cernaieff va lua comanda armatei sârbești. addenda 415 21. Poezia Gașpar-Vodă. Surd la vocea adevărului, semnată M.C., reprodusă din Telegraful, a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru a continua lupta politică în spațiile democratice. Inițial instalați la Cernăuți - în Palatul Mitropolitan și la reședința rezidentului regal -, oamenii politici din țara cotropită au inițiat acțiuni politice, care au încălcat legile neutralității. Președintele Ignacy Moscicki a adresat o proclamație către toți polonezii de a continua lupta de eliberare și i-a primit pe ambasadorii Marii Britanii și Greciei din România, iar colonelul Jozef Beck, ministru de Externe, a refuzat să declare că membrii guvernului renunță la activitățile politice, toate acestea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Chișinău, declanșată la 20 august 1944, mareșalul Antonescu a fost înlăturat printr-o lovitură de stat care, însă, nu a oferit României condiții mai bune pentru ieșirea din conflict. În aceeași zi, 23 august 1944, regele Mihai a citit o proclamație în care a afirmat că România „a acceptat armistițiul oferit de U.R.S.S., S.U.A. și Marea Britanie”, dar armistițiul a fost semnat la Moscova abia la 12 septembrie 1944. Relațiile cu Italia au avut același parcurs ca și cu Germania, exceptând
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
și punctul de vedere personal al clericului năsăudean. Într-o altă circulară, din 27 aprilie 1848, el transmite preoților cererea episcopului de a-i opri pe delegații țăranilor să participe la adunarea populară care urma să se Întrunească la Blaj. Proclamațiile prin care s-a lansat chemarea țăranilor la Blaj (și care fuseseră alcătuite de intelectualii români radicali) sunt privite cu toată rezerva (autorii lor sunt „neodihniți și turburători a rândului bun”). Ce-i drept, În acest caz vicarul Pop XE
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
luna iulie, ilustrează perfect tocmai acest tip de joc dublu, pe care Viena Îl practica, la fel ca În Croația, și În granița năsăudeană. Deși Împăratul aprobase unirea Transilvaniei cu Ungaria și, În acest fel, respinsese revendicările naționale ale românilor, proclamația respectivă Încearcă să atenueze efectele simbolice ale acestei măsuri și să mențină loialitatea grănicerilor față de Împărat. Mai mult chiar, documentul subminează ideea uniunii Ardealului cu Ungaria și prezintă acest lucru ca și când Însuși Împăratul ar fi de acord cu anularea propriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
această acțiune a generalului polonez, Kőváry scrie următoarele: „Bem era un soldat bun, dar ca politician a fost un visător. El nu cunoștea trecutul, prezentul, precum și patimile popoarelor din Ardeal” și astfel nu și-a dat seama că o asemenea proclamație era tardivă pentru țara aceasta. Națiunile de aici și-au mânjit mâinile prea tare cu sânge pentru a mai putea avea Încredere În asemenea promisiuni. Mai ales românii, care nu vroiau să-și riște Dacoromania lor - Își Încheie istoricul maghiar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În care el putea fi prezentat prin filtrul viziunii oficiale, În mod controlat, Însoțit de o critică aspră la adresa ideilor respective. În orice caz, În atenția cititorilor erau aduse mesaje extrem de radicale, cum era, de pildă, acest apel reprodus din proclamațiile mazziniene: La 1847, semnalul s-a dat dintr-un punct neînsemnător al Mării Mediterane, Într-un timp când toată lumea era liniștită, iar nu turburată În toate părțile ca acum. Cine poate spune care va fi poporul ales, la care mai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
germană din București, de exemplu, semnala legăturile dintre mișcarea din străinătate condusă de Kossuth XE "Kossuth" și revoluționarii italieni, ca și planurile insurgente maghiare cu privire la Transilvania. Cu altă ocazie, Gazeta Transilvaniei va publica o serie de comentarii pe marginea unei proclamații comune a lui Kossuth și Mazzini XE "Mazzini" , din septembrie 1855. La fel, știrile referitoare la activitatea comitetului revoluționar de la Londra (Ledru-Rollin, Mazzini, Kossuth și D. Brătianu XE "Brătianu" ) oglindeau acțiunile comune În care erau implicați inclusiv lideri italieni și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la altă despunere, se dă și deoseb aici În loc cu preț de 1 cr. pre nr”. „De la redacțiune”, ibidem, nr. 22, p. 98. „Noutăți”, În Învățătorul poporului, 1848, nr. 22, pp. 88-89, articol În care se face aluzie la o proclamație a lui Axente Sever XE "Sever" , publicată În nr. 22, din 13 octombrie, al Organului național. Redactorul Iosif Many XE "Many" , de exemplu, va fi arestat și Încarcerat, În noiembrie 1848, Împreună cu alți partizani ai episcopului Lemeni XE "Lemeni" . Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Kaiser Wilhelm” și, în același timp, este și profesor la Universitatea din Berlin. În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre puținii savanți germani care a condamnat public implicarea Germaniei în război. Astfel, chiar în anul declanșării războiului, 1914, Einstein semnează o proclamație împotriva acestuia, intitulată “Manifest către europeni”. În anul următor, 1915, adera la mișcarea pacifista "New Fatherland League". Tot în anul 1915 a elaborat și “Teoria relativității generale”. Albert Einstein, a cărui principala preocupare era să înțeleagă natură radiației electromagnetice, a
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
1972; Columnele patriei, pref. Victor Eftimiu, București, 1973; Scrisori din Scandinavia, București, 1975; Balada Lotrului, Râmnicu Vâlcea, 1975; Itinerar de glorii (1877), București, 1977; Porțile nordului, Craiova, 1977; Bărbați ai acestui pământ, București, 1979; Evocări la răsăritul soarelui, București, 1979; Proclamația, Brașov, 1979; Călătorie în țara fiordurilor, București, 1980; Gorunul lui Horea, București, 1984; Soarele alb de la miezul nopții, București, 1985; Eroii au purtat acest nume, București, 1988; Planeta și pasărea, București, 1992; Eros prin anotimpuri, București, 1993. Antologii: Priveliști și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288080_a_289409]
-
motivul l-ar fi constituit evitarea unui război civil care ar fi creat pretextul unor intervenții militare străine. Tot pe 20 decembrie se formează primul comitet revoluționar (Frontul Democratic Român), care va redacta și o platformă, o declarație-program sau o proclamație având ca scop democratizarea României (au existat două variante ale declarației-program, una radicală și concentrată, citită la prefectură în 20 decembrie, și alta mai moderată, elaborată în noaptea de 20 spre 21 decembrie și prezentată mulțimii din balconul Operei). Între
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
României (au existat două variante ale declarației-program, una radicală și concentrată, citită la prefectură în 20 decembrie, și alta mai moderată, elaborată în noaptea de 20 spre 21 decembrie și prezentată mulțimii din balconul Operei). Între punctele esențiale ale acestei proclamații amintesc câteva: organizarea de alegeri libere; libertatea cuvântului, presei, radioului, televiziunii; integrarea României în rândul statelor care garantează și respectă drepturile fundamentale ale omului; eliberarea tuturor deținuților politici; reforma economică; reforma în agricultură; reforma învățământului; libertatea tuturor cultelor religioase; satisfacerea
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ceea ce s-a și întâmplat. De aceea, este indiscutabil faptul că Frontul Democratic Român a fost primul organ democratic de conducere a țării, și nu doar a Timișoarei, înainte de crearea Frontului Salvării Naționale la București; de asemenea, este indiscutabil că proclamația sau declarația-program a FDR a constituit un document oficial, cu puncte nodale privind răsturnarea dictaturii și democratizarea țării, alcătuind un fel de primă „Constituție” simbolică a țării încă dinainte de căderea comunismului. De aceea, încorporarea Frontului Democratic Român în Frontul Salvării
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în zilele de 18-19-20 decembrie a devenit revoluție, momentul-cheie reprezentându-l ziua de 20 decembrie, când populația orașului a ieșit majoritar în stradă și s-a constituit Frontul Democratic Român, ca organism politic anticeaușist și anticomunist, care a redactat o proclamație către țară, ce va fi citită în 21 decembrie. Un alt lider timișorean, Claudiu Iordache (îl amintesc aici doar pentru ipostaza sa revoluționară, întrucât Iordache a fost și vicepreședintele Frontului Salvării Naționale, făcând parte dintre oamenii din interiorul noii Puteri
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1997). Costinaș nu etapizează revoluția, întrucât nu dorește să o invalideze, dar sugerează că după sau din 22 decembrie 1989 a început altceva; ziaristul nu indică dacă până la 22 decembrie revoluția era încheiată sau nu. George Șerban (eminența cenușie a „Proclamației de la Timișoara”) afirmă că Timișoara a fost esențială pentru revolta incendiară de stradă din decembrie 1989, care a declanșat mișcarea de opoziție în toată țara (chiar dacă revolta-revoluție a fost urmată de o restaurație). El introduce însă o nuanță esențială în
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de o restaurație). El introduce însă o nuanță esențială în definirea revoluției, și anume vorbește despre o revoluție spirituală ulterioară (dependentă de revoluția de stradă din decembrie 1989), care a început abia în primăvara anului 1990, prin redactarea și răspândirea „Proclamației de la Timișoara”, considerată a fi documentul (întârziat doar temporal) spiritual, moral și ideologic al revoluției din decembrie 1989 (Milin, 1997)! Astfel, „Proclamația de la Timișoara” este văzută ca document etic (și politic) al revoluției din decembrie 1989, cu scopul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
revoluția de stradă din decembrie 1989), care a început abia în primăvara anului 1990, prin redactarea și răspândirea „Proclamației de la Timișoara”, considerată a fi documentul (întârziat doar temporal) spiritual, moral și ideologic al revoluției din decembrie 1989 (Milin, 1997)! Astfel, „Proclamația de la Timișoara” este văzută ca document etic (și politic) al revoluției din decembrie 1989, cu scopul de a reconstitui, pentru români, sensul revoluției. Într-o culegere de texte despre Timișoara (Timișoara 16-22 decembrie 1989, 1990), Adrian Dinu Rachieru discută revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
i se fi opus lui Ceaușescu; nu a semnat nici o scrisoare de protest dintre cele trimise în Occident și citite la posturile de radio occidentale; în Marele șoc..., Iliescu afirmă că, în martie 1989, ar fi redactat un fel de proclamație către țară pe care a încercat să o transmită în străinătate, către „Europa Liberă”, cu ajutorul lui Virgil Măgureanu, dar încercarea a eșuat, iar textul s-a pierdut. Ion Iliescu a fost un conspiraționist silențios, cenușiu, temător-prudent, în cadrul întâlnirilor conjurației cu
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
acestuia și a vicepremierului M. Antonescu la Palatul regal. În jurul orei 1700, toți membrii guvernului au fost arestați. S-a alcătuit imediat un guvern format din militari, condus de generalul Sănătescu. În jurul orei 2200 au fost difuzate la radioul național "Proclamația regelui către țară" și "Declarația noului guvern". În aceste documente se anunța, întregului popor și liderilor lumii libere, că România a trecut de partea Națiunilor Unite și că a încetat războiul împotriva Uniunii Sovietice. La ora 2300, generalul Ghe. Mihail
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
Comisia care funcționa la Galați nu era deci decât o reprezentare a colectivității europene care s-a însărcinat cu garantarea noii situații politice create în 1856 Principatelor Române. Pentru România propriu-zisă15, Europa nu avea nevoie de o reprezentare formală: numai proclamația principiului garanției europene era suficientă pentru a o pune la adăpost de orice pericol eventual. În ceea ce privește această adăugire lichidă, ultima prelungire a apelor Dunării, care a unit fluviul cu marea și care participă la neutralitatea acesteia, o asemenea instituție reprezentativă
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
hotărât introducerea stării de asediu pe întreg cuprinsul țării pe timp nelimitat, autoritățile militare având dreptul de a face percheziții, de a cenzura presa și de a interzice orice întruniri publice . La 20 februarie 1938 regele a adresat poporului o Proclamație în care prezenta o nouă Constituție pe care o supunea “aprobării” acestuia. În aceeași zi s-a stabilit organizarea unui plebiscit la 24 februarie 1938. Trebuie menționat faptul că votul s-a făcut prin declarație verbală iar listele cu cei
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]