1,785 matches
-
o fată din noul meu film. Are nevoie de ajutor. Niște ordinari i-au făcut câteva poze deocheate înainte să semneze contractul cu mine. Le-am dat niște bani ca să se poarte drăguț, dar sunt niște nerușinați. Buzz gemu: se profila o demonstrație de forță. — Ce fel de poze? — Urâte. Chestii cu animale. Lucy și un dog german cu o sculă cât a lui King Kong. Mi-ar plăcea să am un șlong ca ăla. Buzz puse mâna pe pix și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spune lui Gordean că am stat de vorbă. — Și ce să-i spun despre nasul meu? — Spune-i că te-a mușcat o scârbă de rechin. — Christopher! Vii odată?! *** Danny se întoarse pe La Paloma Drive. Un arc de lumină se profila deasupra Pontiacului abandonat. Mike Breuning stătea pe capota unei mașini a LAPD fără însemne și se uita cum un criminalist de la laborator recolta amprente. Danny opri motorul și claxonă. Breuning veni spre el și se aplecă în dreptul geamului. — Nici o amprentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înotau într-o mare de treisprezece grade. În Belgia, la Bruges, m-au încântat poezia caselor și a stră zilor, tablo urile lui Memling cu lumina căzând pe îngân durarea chipurilor pictate. În Grecia m-au fermecat coloa nele templelor, profilate pe albastrul adânc al cerului, măgă rușii alburii, semeția zeilor de piatră. Într-un an, am văzut Moscova, Sankt Petersburg, clădirea strălucitoare a Ermi ta jului, atât de europeană ca arhitectură, și comorile dină untrul ei, țin minte plimbarea cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dădea semne că se va Îmblânzi. Dar se afla Încă prea departe de locurile În care simțea că trebuie să ajungă. Chiar dacă punctul final nu i se dezvăluia Încă, știa că nu va putea trece de o barieră care se profila tot mai puternic: Istanbul. Capitala Imperiului otoman era nucleul unei forțe negative, devastatoare. Ceva din forța aceea pornise Împotriva lui. Ciocnirea era destul de Îndepărtată În timp. Dar era inevitabilă. Seara de 9 ianuarie 1475, Vaslui, Moldova Armatele otomane se surgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
raportul Îngerului rezulta că supravegherea Încetase a doua zi. Alexandru scăpase prin talentul de a picta. - Ne apropiem, căpitane... se auzi vocea lui Lacrămă, iar Oană auzi din nou tropotele cailor Înăbușite de zăpada proaspătă și moale. Conacul Brăneștilor se profila deja În mijlocul unui crâng Înghețat. Drumul până acolo fusese pustiu. Era frig, erau sărbători. Dar În apropierea conacului se vedeau numeroase urme În zăpadă. Apărătorii se opriră. Urmele veneau din satul aflat În apropiere. Și nu erau de copite, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și două nopți În care nu se oprise decât ca să schimbe caii. Faptul că afară nu era nici un ienicer de gardă i se păru suspect. De aceea ordonase războinicilor săi să intre În formație de apărare, chiar dacă pericolul nu se profilase Încă. Cadavrele pe care le găsise dincolo de poartă Îi confirmaseră, Însă, supozițiile. Luptătorul necunoscut ajunsese Înaintea lui și se afla, poate, chiar În palat. Păși pe coridoarele pustii, atent la fiecare zgomot. Dar clădirea părea nelocuită. Nici una din străjile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ultimii ani. Dogele Vendramin relua fragmente din scrisoarea trimisă de Papă tuturor conducătorilor lumii europene, prin care vestea că Ștefan este Marele Atlet al creștinătății, apărător al valorilor Europei și erou al luptei antiotomane. Pe baza acestei „Laudatio” nu se profila, Însă, nici un ajutor militar concret. Cât despre sprijinul financiar promis de Sfântul Scaun, acesta fusese trimis, Într-adevăr, dar nu direct la Suceava, ci la Buda, de unde Matei Corvinul avea să finanțeze, după cum declarase după victoria de la Sabac, o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nemișcarea ochilor, înapoia cărora totuși veghea pesemne un gând dosnic, tot așa de șters ca aurul efigiilor mate și tot așa de perfid ca el. Printre gene ce clipeau din lumina nesigură a clarului risipit de lună, imaginile astea se profilau transfigurate, și pe luciul apelor subțiri, care inundau spațiul haotic din noaptea asta, tragedia shakespeariană proiecta acum locuri memfite. Mini vedea statui colosale, de atâtea ori mai mari ca natura. Cariatide având chipul întunecos al Lenorei și susținând pe creștet
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
păreau acum doi oameni oarecari în Cetate, la un moment al vieței, care cerea adăpost, și umblând rătăcitori pe străzile orașului cu pasul nesigur, pe cinci turburarea lor lăuntrică și-o petreceau în mersul lor pribeag. Cuprinse cu privirea orașul, profilat în transparența negurii, li iubi. Se gîncli la ceea ce se cheamă sufletul orașelor! Era emanarea sufletului colectiv al citadinilor. în aerul acela cuprins între clădiri, trupul sufletesc al fiecăruia își depune spuma vie a tuturor simțurilor. Acolo, în atmosfera Cetății
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să-l sprijine pe nabab. Când fotograful îl scutură ca să se trezească, restul convoiului a dispărut. Mașina lor s-a oprit într-un luminiș, iar șoferul stă lângă ea, trăgând câteva fumuri dintr-un bidi. În jurul lor, copacii înalți se profilează pe cerul cenușiu. Este imediat după apusul soarelui. Pran coboară din mașină, întinzându-și picioarele amorțite, ca să scape de efectele drumului lung asupra trupului său. În fața mașinii, drumul devenit brusc o potecă îngustă, pare că se înfundă. Pran încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înotau într-o mare de treisprezece grade. În Belgia, la Bruges, m-au încântat poezia caselor și a stră zilor, tablo urile lui Memling cu lumina căzând pe îngân durarea chipurilor pictate. În Grecia m-au fermecat coloa nele templelor, profilate pe albastrul adânc al cerului, măgă rușii alburii, semeția zeilor de piatră. Într-un an, am văzut Moscova, Sankt Petersburg, clădirea strălucitoare a Ermi ta jului, atât de europeană ca arhitectură, și comorile dină untrul ei, țin minte plimbarea cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pentru puținii care pot să se obișnuiască cu dînsa. Adică pentru profitori. Aizic protestă. Goilav nu-l băgă în seamă. - Bună, ordinea devine doar în clipa în care s-a învechit. Fără cutume omul nu poate supraviețui. Dar atunci se profilează încă o revoluție căci, învechită, ordinea devine pe de o parte rea. Nici o societate nu poate scăpa de asemenea seisme. Dumneata ești implicat în dezorganizare, eu în organizare. - Poți crede ce vrei. Am tot dreptul să-mi caut singur drumul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu-mi devenise încă familiar, mă îngrozea misterioasa putere a individului. Păream o turmă mînată de-un văcar. Cel dintîi consiliu s-a desfășurat în obscuritatea abia deslușită în seara timpurie a unei săli de clasă. Asfințitul intra prin ferestre, profilînd siluetele din bănci. Pe un teanc de manuale, la catedră, lampa zugrăvea pe perete, uriașe, două umbre: cea spătoasă a directoarei și cea costelivă a lui Costică. Cu toată reciproca dușmănie, în prezidiu cei doi constituiau o alianță de temut
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-i arăta licărirea pașnică a stelelor părea să făgăduiască o mare schimbare în lume, care urma să înceapă, odată cu zorii noii zile. Nu se dăduse nici o comandă de odihnă, dar calul lui Mitsuhide se oprise, iar seniorul stătea în șa, profilându-se pe cerul înstelat. Observând că, pentru moment, n-avea de gând să pornească, generalii din jur, îmbrăcați în armuri scânteietoare - și lungile șiruri de oameni împlătoșați, steaguri și cai din urma lui - așteptau, neliniștiți, în întuneric. — Undeva într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în Castelul Nagahama. Trecuseră de-atunci opt ani, timp în care devenise un samurai de douăzeci de ani. Sakichi avea o logică excelentă și un spirit mai ager decât al multor oameni. În zori, conturul Muntelui Ibuki se putu vedea profilat pe nuanțele trandafirii și albastre pal ale cerului, în vreme ce nu se auzea decât ciripitul păsărelelor. Pe drum se depusese un strat gros de rouă, iar printre copaci stăruia întunericul. Hideyoshi părea fericit. Știa că, la fiecare pas, se apropia tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bântuise câmpiile din Mino și Owari se potolise. Cerul era senin și împânzit de stele, iar Lacurile Biwa și Yogo păreau două oglinzi aruncate pe câmpie. Când Hideyoshi, care păruse obosit de pe drum, ajunse în vârful turnului - cu silueta hotărâtă profilându-i-se pe cerul nopții - se simți mai mult fericit decât ostenit. Cu cât era situația mai periculoasă și greutățile mai mari, cu atât se bucura mai mult. Era acea fericire care se naște din obstacolele înconjurătoare și din capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fie ultimele lui cuvinte către Inuchiyo. În timp ce-și îndemna calul, expresia îi era lipsită de orice fățărnicie. În fața unor asemenea sentimente, Inuchiyo se înclină cu o emoție adânc simțită. Silueta lui Katsuie ieșind pe poarta castelului se profila neagră, pe roșul soarelui în asfințit. Mica armată rămasă, de opt călăreți și vreo zece pedestrași, porni, în goană, spre Kitanosho. Doi-trei oameni călări intrară în galop, în Castelul Fuchu. Vestea adusă de ei ajunse curând la cunoștința întregii fortărețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
căutându-și parcă un loc unde să se odihnească. “Înseamnă că bătrânul e la utrenie” - gândeam eu, când în curtea chiliei am auzit - la început nedeslușit, apoi din ce în ce mai limpede - pași târșiți. Chipul călugărului, luminat într-un anume fel, s-a profilat pe spațiul ușii. Părea un proroc.. --Bună dimineața și să-ți fie de bine masa. --Așa să fie, sfințite părinte. Bogdaprosti. Călugărul a pășit în chilie și s-a așezat pe marginea crivatului, lângă mine. --Te-am așteptat să vii, fiindcă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
e nevoie să-i spun locului pe nume. --Nici vorbă. Prea ne-am învârtit în jurul lui... ...Priveam cu admirație la turnul mănăstirii Bărboi. Călugărul a băgat de seamă acest lucru și m-a întrebat: --Îți place? -Cât de frumos se profilează pe cerul împurpurat de răsăritul soarelui! - i-am răspuns, neluându-mi ochii de la minunăția ce o aveam în față. --Atunci hai să intrăm pe Ulița Bărboi. --Cu voia sfinției tale, am să spun că la 3 martie 1669 (7177) “Alexandru
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fusului octogonal cu baza și cu capitelul, ambele de formă pătrată, se fac într-un chip ingenios și original, fiind marcate prin console care, sub capitel, sunt frumos ornate. Deasupra capitelului iau naștere cele opt nervuri de piatră; ele sunt profilate cu o grijă deosebită și împodobite în punctul lor de degajare cu câte o rozetă având ornamente geometrice sau vegetale al căror desen nu se repetă o singură dată; tot cu rozete de acest fel sunt timbrate nervurile ce se
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
el, nu puteam să neg faptul că avea un trup superb. în întuneric, am urmărit lumina argintie care venea de la stâlpul electric din stradă și care se proiecta pe lungimea fermă a piciorului lui, pe linia aceea minunată care se profilează de-a lungul unei coapse musculoase. Nu că așa s-ar fi-ntâmplat și-n cazul meu. Luke a căutat prin sertar, în timp ce eu îi admiram profilul. Ce fund splendid are, m-am gândit amețită de durere. Eram înnebunită după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dumnezeule, orașul ăsta e un loc incredibil. Știam, normal, că New Yorkul e plin de zgârie‑nori. Dar numai când te afli efectiv pe stradă și te uiți la ei, îți dai seama cât de... uriași sunt. Privesc acoperișurile clădirilor profilate pe cer, până mă doare gâtul și mă ia cu amețeală. Apoi ochii îmi coboară etaj cu etaj, până la magazinele de la parter. Și mă trezesc holbându‑mă la două cuvinte. „Prada“ și „Pantofi“. Ooo. Pantofi Prada. Chiar în fața mea. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ascunzètoarea fetiței, destul de luminatè din cauza unui geam situat în apropierea teracotei, ascunzètoarea lui Matei era complet cufundatè în întuneric, dar pe mèsurè ce se obișnuia cu obscuritatea camerei, obiectele începeau treptat sè prindè contururi vagi de umbre, atunci, Matei recunoștea, profilându-se în mijlocul încèperii, silueta mesei, cele patru scaune corect rânduite în jurul ei, canapeaua, tabloul de pe perete al bunicilor din partea tatei, Mè plictiseam repede, ceea ce-mi plècea, de fapt, era momentul în care, alergând de afarè, de la luminè, pètrundeam brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
atunci, unde eram? Eram aici? Dincolo? Lumina urcă peste trunchiurile albe, răsucite, petrificate - crescând dintr-un pământ roșu. Măslini bătrâni, pitici, cu trunchiul noduros, de cinci sute de ani: pădurea dantescă. Câmpul parcelat În romburi - ca pe vremea Grachilor. Și, profilându-se tot mai departe, silueta omului călare pe un măgar, cu două imense coșuri de nuiele de o parte și de cealaltă a lui: pentru el atât de familiară, pentru că vine din trecutul său aici. În țara adoptivă. Ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În fugă o fotografie mișcată, care se risipește În buimăceală și somn, când Încearcă să o rețină. Mereu autostrada fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Și, profilându-se tot mai departe, În căldura orbitoare, silueta egal de stranie și egal de familiară pentru el a omului călare pe măgar, cu două imense coșuri de nuiele, de o parte și de cealaltă a burții animalului. Iar Christa are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]