764 matches
-
operează într-un strict echilibru în natură pentru lumea animală (cu excepția omului), și numai pentru faptul că lumea animală trăiește sub imperiul instinctelor, iar animalul nu-și va dori niciodată mai mult decât atât cât are nevoie pentru el și progenitura sa. Prin urmare niciodată un animal, oricât de feroce ar fi el, nu vânează dacă este sătul. Iată de ce Paulescu susținea cu tărie că instinctele coordonează viața animală de o manieră sublimă, într-un echilibru stabil și cu o integrare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și părintești. Este evident că Rouseau nu avea nici cea mai elementară noțiune despre instinctul de reproducere care stă la baza unirii ființelor, formării familiei și creează obiceiul de a trăi împreună ca o necesitate instinctuală pentru creșterea și ocrotirea progeniturilor. În stare primitivă (mai spune Rousseau) omul era total lipsit de instinctul de proprietate și dominație, astfel el nu cunoștea nici vanitatea, nici stima, nici disprețul. Inegalitatea între oameni ar fi cauza tuturor relelor, ea nu a existat dar a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
conținutul învățământului varia în funcție de categoria școlii, astfel că acesta era corelat cu necesitățile contextuale și ocupaționale ale segmentului social din care proveneau elevii: țăranii primeau o educație axată pe agricultură, orășenii erau intruiți în meserii specifice meșteșugarilor și negustorilor, în timp ce progeniturile nobilimii erau pregătite educațional pentru o carieră de funcționari, administratori sau ofițeri (Pascu et al., 1983, pp. 239-240). O altă specificitate a legislației din 1777 față de Regulamentul școlar general din 1774 a constat în menționarea faptului că educația pe teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tatăl, simbol al puterii decizionale absolute, al constrângerilor unei tradiții sufocante. Acesta constituie emblema crepusculului, a desuetului, desconsideră orice act care ține de dimensiunea sentimentală a existenței, nu acceptă nicio răzvrătire. Cruzimea sa este împinsă până la extreme: acceptă sacrificiul propriei progenituri, decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne la Boccaccio de cele mai multe ori exterior, social, pornește de la opoziții precum tinerețe vs. bătrânețe, nou vs. vechi, pasiune vs. rigiditate, dragoste vs. cruzime, decizii juste vs. răzbunare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe care Rhea, soția sa, Îi aducea pe lume. De fapt, se temea ca profeția conform căreia va fi la rândul lui detronat de unul dintre fii să nu se adeverească. Urmarea poveștii este cunoscută: sătulă să-și mai vadă progeniturile ingurgitate, Rhea Îi va da, În locul lui Jupiter, un pietroi Înfășurat În scutece, pe care el Îl Înghiți fără să clipească; acest Jupiter, devenit adult, Îl va detrona și-l va exila În Latium. În singurătatea lui, Saturn va deveni
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Munca (B. 6.) rămâne o valoare importantă, dar încetează să fie sinonimă cu datoria de stat; nu mai este o valoare finală. Nu se va mai spune că "munca e viața, iar viața este muncă". Părinții continuă să pretindă ca progeniturile lor să muncească la școală, iar șomajul este trăit de cele mai multe ori ca o dramă. Toată lumea știe că munca este prin excelență mijlocul de obținere a reușitei profesionale. Iar aceasta constituie o preocupare constantă nu doar pentru bărbați, ci și
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
este așa, dincolo de eșantionările primitive și de relevanța discutabilă a indicilor de audiență, poate ar trebui să ne întrebăm și care sunt cauzele profunde ale acestei stări de fapt. Nu cumva subdezvoltarea mentală și economică a lumpenilor ceaușiști (și a progeniturilor lor asemenea), care, lipsiți de echilibrul natural și de agenda încărcată a lumii țărănești, au acuma prea mult timp de pierdut în fața televizorului ar putea fi o explicație? Domnul Tănase respingea, de plano, ideea responsabilității formative a mass-media spunând că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
își va da demisia". Cum această declarație era făcută înainte de amorsarea scandalului de retrocedare frauduloasă a 43.000 de hectare de pădure prin intermediul domnului Paul Lambrino, prezumtiv aspirant la tron, presupusul agent al acestei combinații ar merita, totuși, câteva comentarii. Progenitură a unui bastard regal (m-au amuzat copios reproșurile primite de la diverși patrioți cu epoleți, obișnuiți, de regulă, cu sudalma groasă, dar extrem de pudibonzi la acest subiect, care îmi semnalau sensibilitatea chestiunii!), domnul Paul Philippe "de România" este, neîndoielnic, moștenitorul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pe înțeleptul Esop, care a găsit o simbolică modalitate de a sugera că "limba" este în același timp și cea mai bună și cea mai rea "hrană" din lume? Vom înțelege din acest context de ce Rappaport a definit minciunile drept "progeniturile bastarde ale simbolurilor". Poate tocmai de la acest exemplu a pornit Umberto Eco, cînd în reprezentativul său Tratat de semiotică a echilibrat elogiul adus cuvîntului-semn printr-o afirmație aparent peiorativă: minciuna este prezentă pretutindeni unde semnele ei cuvintele își fac simțite
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sociale". Rappaport (1979:180, 224, 226) comentează: însăși libertatea semnului față de semnificat permite discursului să depășească limitele prezentului și, dacă nu cumva face chiar posibilă apariția minciunii, cel puțin o favorizează și o încurajează din plin. Minciunile, spune el, sînt "progeniturile bastarde ale simbolurilor" și el mai susține că "minciuna extinde enorm aria posibilităților de a înșela". În termeni evoluționiști, era avantajos pentru strămoșii noștri să-și dezvolte inteligența machiavelică, prin care, alături de alte facilități, ei puteau să-și înșele semenii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Soarta Anei e mai rea, dar deosebită cu mult de a oricărei femei de la țară, nu. Și structura celorlalți eroi este epopeică, adică întemeiată pe momente din eternul calendar uman. Herdelea, învățătorul, e tatăl umil și prudent în interesul creșterii progeniturii, d-na Herdelea e mama, impulsivă, nesocotită, cu repulsie de ideile generale. Laura e fata de măritat întîi, Ghighi fata de măritat pe urmă, Titus, în conflict temporar cu generația părinților, nu-i decât tânărul în căutarea rostului în viață
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că se va sinucide, și fiindcă Ioana nu crede, eroul se împușcă într-adevăr. Manieră de a demonstra un caracter forte. La drept vorbind piesa, foarte merituoasă, repetă idei din Bujoreștii lui Caton Theodorian, năzuința de a se salva prin progenitură a unui boier. Mioara, apărată cu înverșunare de autor, e o piesă slabă, care, misogină și ea, ține să arate gradul de perversitate al unei femei. Mitică Popescu, comedie puțin mai sprintenă, se silește a defini pe bucureșteanul "Mitică". Mult
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
agat! În concluzie, o nouă săgeată la adresa neamului lui Augustus, potrivit tradiției acceptate de Vergiliu: "E prea necioplit cel care se simte ofensat de adulterul soției și nu cunoaște îndeajuns obiceiurile Urbei, în care nu s-au născut fără de vină progeniturile lui Marte, Romulus, fiul Iliei și fiul Iliei, Remus" (v. 37-40). Făcând trimitere la cea care a fondat neamul lui Augustus, vestala Ilia, violată de Marte, Ovidiu dezvăluie adevărata sa țintă, și anume pe cine își propunea să lovească cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prima femeie care a escaladat Mont Blanc-ul. În 1920, prosperul său tată i-a cumpărat Casa Gabriella din Ascona împreună cu o parte a ținutului din jur. I-a oferit apoi și o importantă sumă de bani. Prin urmare, fericita progenitură avea acum toate șansele să-și cultive noile sale pasiuni "de teosofie, catolicism roman și gândire orientală"19. Opt ani mai tîrziu, ea va construi aici o faimoasă sală de conferințe cu fațada spre lac și o casă de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și insignifiant, toate suferințele sufletești au, în fond, o semnificație mistică, iar la unii oameni sînt semnul unei măreții angelice. Observațiile directe nu fac decît să confirme această concluzie. încercînd să stabilim genealogia acestor mari nefericiri omenești, ajungem inevitabil la progenitura fără sorginte a zeilor; încît, în ciuda tuturor sorilor veseli care luminează clăile de fîn și în ciuda lunilor rotunde ca niște cîmbale, care îndulcesc nopțile secerișului, sîntem nevoiți să recunoaștem că nici zeii nu-s veșnic plini de voie bună. Tristul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o categorie sufletească. E vorba de mahalaua intelectuală, în care intră oameni din toate categoriile sociale, în orice caz, din multe categorii sociale: și mici burghezi, și funcționari inferiori, dar și oameni bogați, sus-puși, și funcționari superiori, și chiar uneori progenituri din clasa "nobilă". În 25 de minute, în Telegrame, în Vizită în Five o'clock, în Reportaj, în Boris Sarafoff!, în Ultima oră, în Atmosferă încărcată, în Highlife, în Cadou, în Diplomație, în Mici economii nu e vorba de clasa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Friedrich, Brzezinski: 1956, 5), "egalibertatea" devine leninism. În definitiv, leninismul este la fel de antimodern ca și fascimul, clamând însă implementarea unei "autentice" modernități. Cu alte cuvinte, leninismul ucide modernitatea în numele valorilor pe care aceasta le-a inaugurat. Astfel, leninismul devine o progenitură paricidală a modernității. Am ajuns la componenta maoistă a leninismului romantic. Maoismul, sau leninismul asianizat, cele două concepte nesuprapunându-se integral, a jucat un rol important în politica externă a României comuniste și, începând cu anii '70 a exercitat de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leninismului romantic. Componenta ideologică este dată de principiile clasice ale leninismului, pe care nu mai are rost să le menționăm aici. Sigur, caracterizarea ei drept modernă implică anumite riscuri deoarece, așa cum am văzut, leninismul poate fi considerat mai degrabă o progenitură paricidală a modernității în sensul în care o distruge cu patos pretinzând că nu face altceva decât să o înfăptuiască în conformitate cu autentica ei menire, aceea de a asigura egalitate în măsura în care asigură libertate. Neputând și nepropunându-și de fapt să le
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a nu se exprima deschis în prezența copiilor, de teamă că aceștia, fără să înțeleagă, să „trădeze”la grădiniță sau la școală criticile pe care părinții le proferau la adresa sistemului. Uneori, apartenența la o anumită familie 2 era renegată de către progeniturile care ajungeau să își schimbe numele pentru a putea să se înscrie la studii, pentru a fi acceptați de sistemul social. Putem vedea așadar cum familia a dobândit în perioada comunismului anumite caracteristici specifice, rămânând însă un important factor protectiv
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe posibilitatea de a obține totul sau nimic. Exist] diverse mecanisme despre care se crede c] stau la baza unei astfel de cooper]ri. Cel mai frapant exemplu este acela al insectelor sociale: unele femele își consacr] întreaga viat] îngrijirii progeniturilor, f]r] a avea o viat] proprie (Hamilton, 1964a,b). Printre organismele mai apropiate de al nostru, exist] unul caracterizat printr-un mare „altruism” evoluționist (Trivers, 1971). Familia canin] se bazeaz] foarte mult pe cooperare în ceea ce privește hrană, aceasta fiind alocat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
douăzeci de pfunduri, Marea Trăpașă, superba dilie din saună, Firfirică, irezistibilul acroșeur, apucații din sabatul de sîmbătă, cu fata și băiatul scandînd aiurit inky-dinky parlez-vous, Pip-Narcisa însăși da, iată-i pe toți aici, da, acuma-i știu, drăguții de ei, progeniturile mele din seria "Nocturne", care ieșeau în lume în septembrie și care, săptămînă de săptămînă, m-au acaparat, m-au scos din marasme și smîrcuri adunate, drăguții, unii din ei ca vai de ei, de-abia ținîndu-se pe piciorușele lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acolo. Într-o competiție autohtonă la modă, de mare bonton azi. Sînt, de fapt, aceiași compatrioți care ar putea avea capitalism (fie și decăzut) chiar aici, acasă, dacă nu i s-ar opune (mișel-prostește) prin vot. Păi, costurile pentru întreținerea progeniturii n-ar fi astfel mai mici? Un an electoral în care ne pîndește o mare primejdie. Accederea "marii coaliții roșii" (diagnostic Patapievici) la putere ne-ar arunca iarăși în brațele unui Răsărit pe care îl cunoaștem prea bine. Și asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
destinat ziariștilor, cărora prim-vicele le cînta aria vulpoiului către cioroiul cu șvaițeru-n cioc, vezi doamne, aceștia, unicii apărători ai democrației ateniene de tip Dîmbovița, de alertat urgent la ceas de cumpănă. Ca să vedeți, boieri dumneavoastră, cine vorbește de dictatură! Tocmai progenitura care beneficiază azi de cu adevărat sîngeroasa dictatură roșie a înaintașilor pur-sînge care au decimat Regatul României, făcînd jocul Rusiei bolșevice. Cînd credeam noi că vigilentul prim-vice ne anunță, salvator, dictatura proletariatului, care alta?, iată-l că ne alertează cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îi putem atașa, enciclopedic, și scena de umor... alecsandrin dintre Guliță și Luluța. Zgîtia de fată, vrînd să-l terorizeze pe nătîngul ei pretendent, îi pune acestuia în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci și, mirîndu-se perfid că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? Strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște: Te iubesc, te iubesc, te iubesc!... 18 aprilie Întîmplarea a făcut ca furios/ distrat să cad (în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
induc atracția) declanșează o strategie de apropiere. Urmărindu-și obiectivul principal și anume acela de supraviețuire, animalul este, periodic sau continuu, tentat să delimiteze un teritoriu pentru a-și asigura accesul la hrană, la procreere sau pentru a-și proteja progeniturile. Orice fel de intrus, din aceeași specie sau din afară, va fi aspru pedepsit conform unor reguli sau ritualuri ce rămân a fi relativ constante. Existența acestor ritualuri și recunoașterea lor de către membri din aceeași specie sau din altele asigură
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]