480,341 matches
-
ea așezată inconfortabil în acel punct de criză absolută în care vectorul mitic se intersectează cu cel apocaliptic. între naștere și expiere, momente aflate într-o perfectă relație de contiguitate, Omul lui Brauner nu are decît răgazul tragic al conștientizării propriului impas metafizic și al abisalei sale stări de coșmar. întîlnirea cu o asemenea imagine a propriei tale existențe, privirea adîncă în oglinda simultan retrovizoare și premonitorie a unei condiții ontice nu tocmai încurajatoare, demontarea unicității și a exemplarității în schimbul apropierii
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
cel apocaliptic. între naștere și expiere, momente aflate într-o perfectă relație de contiguitate, Omul lui Brauner nu are decît răgazul tragic al conștientizării propriului impas metafizic și al abisalei sale stări de coșmar. întîlnirea cu o asemenea imagine a propriei tale existențe, privirea adîncă în oglinda simultan retrovizoare și premonitorie a unei condiții ontice nu tocmai încurajatoare, demontarea unicității și a exemplarității în schimbul apropierii de o fluiditate simbolică și morală greu de suportat, iată o posibilă explicație pentru ținerea instinctivă
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
primejdie de a ne pierde unicul și netransferabilul sine, convins că substanța umană e alcătuită din incertitudinea esențială și riscul, văzând în confort, asemenea lui Kierkegaard, cauza lenei și a morții spirituale ("anesteziere"), și în progresul tehnologiei - motivul derapajului de la propria identitate, rămâne totuși un optimist: viața e în mâinile noastre. O croim cum vrem. Avem mereu de ales. Avem însă nevoie de timp pentru a ne evalua faptele, pentru a gândi asupra lor, pentru a păstra echilibrul. Fiecare își percepe
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
totuși un optimist: viața e în mâinile noastre. O croim cum vrem. Avem mereu de ales. Avem însă nevoie de timp pentru a ne evalua faptele, pentru a gândi asupra lor, pentru a păstra echilibrul. Fiecare își percepe și experimentează propria realitate (cum nu putem experimenta durerea de dinți a altcuiva); fiecare trăiește singur. Nici măcar îndrăgostiții nu se pot contopi. Nici în iubire, limitele, singurătățile, nu dispar. Fiecare își va croi deci singur morala și înțelegerea lumii (știința, logica și filosofia
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
est si duo dicunt idem..." în politică se vede mai mult ca oriunde că limbajul are mai multe straturi; "una spunem și alta înțelegem" - "una spunem și alta facem". Mijloacele adiacente cuvântului (zâmbetul, mișcarea brațelor, bătutul în masă ori în... propriul piept) nu sunt consensuale vorbelor (ba, dimpotrivă!) și atunci precizia folosirii cuvintelor devine imperios necesară. Chiar conceptul de politică a avut o dinamică vizibil sensibilă de-a-lungul istoriei, începând cu accepția elenă de "artă, știință a conducerii unui oraș". Au fost
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
de nuvele întâia dragoste, ultimul ritual, 1970, Grădina de ciment, 1978, și romanele Tihna străinilor, 1981, Câinii negri, 1992, Ispășire, 2001). Pornind de la un motto din Auden ("S-au dus prietenii care s-au întâlnit și-mbrățișat aici/ Fiecare urmându-și propria greșeală"), sumbrul și în același timp ironicul elev al lui Malcolm Bradbury radiografiază într-un stil elegant dar și laconic, exploatând tăcerile (adică tocmai ce nu se poate traduce, ar fi spus Ortega y Gasset), lumea atrasă de fructul oprit
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
omenirea e împărțită în "imanentiști" și "transcendentaliști", după atitudinea ori capacitatea lor de a crede sau nu într-o religie și, implicit, în "lumea cealaltă", a devenit, de la Mircea Eliade încoace, un lucru de la sine înțeles. Altfel se comportă în propria-i viață un ateu care crede că propria-i viață e rezultatul unor conexiuni raționale și care sfârșește "definitiv" într-o lume materială (fără scop, fără mărturie ori... "progres", fără nici o prelungire în altceva (explicabilă) - și altfel un credincios. Apar
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
atitudinea ori capacitatea lor de a crede sau nu într-o religie și, implicit, în "lumea cealaltă", a devenit, de la Mircea Eliade încoace, un lucru de la sine înțeles. Altfel se comportă în propria-i viață un ateu care crede că propria-i viață e rezultatul unor conexiuni raționale și care sfârșește "definitiv" într-o lume materială (fără scop, fără mărturie ori... "progres", fără nici o prelungire în altceva (explicabilă) - și altfel un credincios. Apar diferențe de etică, de atitudine față de semeni și
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
în termenii lui Nicolai Hartmann, atît un "om umoristic", de care nu se rîde, ci cu care se rîde de altceva, cît și un "om comic", de care se rîde, identic cu măscăriciul care, prin definiție, nu-și cruță nici propria persoană, disociat de ironist, încă în Ethika Nikomacheia a lui Aristotel. Să precizăm că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
singur: "Eu, malițios din fire, îmi selecționez fabricatele așa încît să aibă un aspect paradoxal, mă preocupă edilitatea raiului și anatomia îngerilor. Văd cu satisfacție pe fața prietenilor stupoarea". Mobilul psihic al unei atari conduite îl constituie simțămîntul măgulitor al propriei preeminențe, al unei excelente opinii de sine ce-i dictează un șir de confesiuni nu doar antifilistine, ci și bune conducătoare de superbie: În vreme ce ei înoată în platitudini și sînt aproape muți și orbi în fața lumii, eu am idei, percep
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
este că eroul trăiește mari senzații ideologice. El a intuit sensul cîtorva noțiuni (progres, rațiune, economie, cultură, cugetare liberă), rămînînd deocamdată în faza lirică. Beția lui nu-i de cuvinte, ci de idei. Lipsit de erudiție, Cațavencu gîndește cu mijloace proprii. Cînd își va da seama de erorile materiale și se va informa la o bună școală, atunci el se va numi Maiorescu. Dar și exaltația ideologică va dispărea. Cațavencu va deveni profesor. Un Cațavencu ilustru este Hasdeu, care pornește în
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
în care calitate a fost profesor universitar, a lucrat în Televiziunea Română, la Centrul Independent de Studii Sociale și ca director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Pavel Câmpeanu reușește să îmbine în Ceaușescu: anii numărătorii inverse propriile amintiri și experiențe cu atitudinea de cercetător în domeniu, ceea ce face din această carte ceva mai mult decît un volum de memorii (apărute de altfel în număr mare în ultimii ani). Există însă o problemă în alcătuirea cărții - și anume
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
anume faptul că, deși autorul citează pe parcurs diferite surse, ea nu are o bibliografie propriu-zisă care să se adauge indicelui de nume. Din nefericire, acest lucru face lucrarea să se situeze cam prea mult în categoria abordările pe cont propriu pe validitatea cărora cititorul nu poate conta (de vreme ce e nevoie de o mare competență în domeniu pentru a judeca afirmațiile oferite). Recenzentul ar vrea de aceea să se oprească asupra unui asemenea aspect a cărui natură controversată a observat-o
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
a documentației de specialitate, moderată în ton și afirmații. Deși teoretic se vrea o completare a cărții despre perioada Ceaușescu, există multe informații reluate în Teroarea comunistă... Aceasta este metoda tradițională în acest tip de istoriografie - fiecare carte își are propria autonomie, presupunînd inclusiv repetarea datelor, iar avantajul este o adaptare permanentă la orizontul de așteptare al cititorului mediu, oferind în același timp și o referință valabilă pentru lectorul specializat. Dennis Deletant, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
ascunse cu grijă, așa cum fiara ascunde în bârlog ciozvârta smulsă din animalul pe care l-a sugrumat la drumul mare. Unde să găsesc, așadar, motivele de optimism după care tânjesc? în mâna întinsă a pensionarului incapabil să-și cumpere din propria-i pensie un ciorap gros? în deruta celor de vârsta mea, încremeniți în așteptarea unei soluții miraculoase, care să-i elibereze de trecutul penibil și, simultan, să-i proiecteze într-o lume a normalității? în indiferența de roboți a celor
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
Marina Constantinescu Pe la mijlocul lunii ianuarie am primit o invitație în Grecia, la Atena, din partea Fundației Alekton, despre care aflasem acum cîțiva ani că adună, într-o formulă neconvențională, o parte semnificativă a elitei intelectuale eline. Preocupați de propriile valori dar și de acelea internaționale, animați de dorința de a le fi în preajmă și de a descoperi ceva din misterul energiilor unor personalități, cei de la Alekton au decis să o aibă, de data asta, în centrul atenției lor
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
reverie, dar și cu ochii deschiși se verifică intuiția prozatorului, sprijinită pe inițiere și pe instinctul luării în posesie a ceva necunoscut. Înaintează printre stînci cu siguranța somnambulului, versat în sfidarea primejdiei. Ezitînd între percepția nemijlocită, indubitabilă și între bîjbîiala proprie irealității, grefierul e invadat și el de un freamăt și de o vibrație, "parcă niște mîini nevăzute îi cotrobăiau, în buzunare, propriile haine foșneau ciudat, fără să i le fi mișcat nimeni, iar din temerea că mîinile acelea străine ar
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
Înaintează printre stînci cu siguranța somnambulului, versat în sfidarea primejdiei. Ezitînd între percepția nemijlocită, indubitabilă și între bîjbîiala proprie irealității, grefierul e invadat și el de un freamăt și de o vibrație, "parcă niște mîini nevăzute îi cotrobăiau, în buzunare, propriile haine foșneau ciudat, fără să i le fi mișcat nimeni, iar din temerea că mîinile acelea străine ar fi putut pune stăpînire pe el se ivi și crescu treptat o excitație plăcută, dar neliniștitoare, ca sfiala și teama de sine
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
îndrăzneală la Cimpoeșu de a sări peste bariere, intuind discontinuități psihice, în concurență cu faimoase scrieri europene, care patrulează terenuri similare. "E sigur că printre nenumăratele vise care ne colindă de-a lungul vieții se insinuează fraudulos și anonim visul propriei noastre morți, cel care ni se va împlini la urmă de tot, iar grefierul crezu cu toată convingerea că se află în fața împlinirii acelui vis neștiut". Oamenii se lăsau dirijați de prevestiri și superstiții, de iraționalul din ei și nu
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
schimbă. Și noi putem schimba lumea. Fiecare poem din această carte se vrea o picătură a binelui, o încercare de a diminua primitivismul, prostia și inerția care ne înlănțuie". Cu alte cuvinte e un soi de deturnare a absurdului de la propria-i identificare, dincolo de care nu mai e nimic (absurdul se absoarbe pe sine), silindu-l să facă drumul înapoi spre rațiune și spre morală. Absurdul funcționează ca un aparat de control al anomaliilor, ca un paradoxal instrument de "schimbare" a
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
administrative, economice, politice. E o investigație ce pornește dinăuntru, dintr-o stare de spirit a unui individ "oarecare" și tocmai prin aceasta exponențial, spre a opera necruțător în sfera vieții publice, de atîtea ori lunecoasă, amăgitoare, predispusă a-și mistifica propriile principii. Astfel "mama legilor" actuale, Constituția adoptată în 1991, este luată nu o dată peste picior, prin elementara confruntare, de o candoare insidioasă, a prevederilor ei cu fenomenologia socială arhicunoscută. "România este stat național și rațional,/ suveran și independent,/ unitar și
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
supreme/ și sînt garantate./ Abuzul de putere, minciuna,/ înșelătoria, escrocheria, furtul etc./ apariția poporului român/ care le exercită/ prin organele sale reprezentative/ și prin referendum./ Ele nu sînt garantate./ Nici un grup și nici o persoană/ nu le pot exercita/ în nume propriu" (Statul Român șdupă Constituția României, București, 1991, p. 5ț) Drept care, prin mimarea logicii, ca un mecanism care se înfundă în abscons, e înscrisă această concluzie: "Respectarea Constituției,/ a supremației sale/ și a legilor/ este obligatorie./ Nerespectarea Constituției/ și a legilor
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
pentru care desfășurarea formelor implică spații monumentale și desfășurări infinite, efectul era mult mai previzibil și mai puțin spectaculos tocmai din pricina legitimității opțiunii. Mergînd, în schimb, spre Bernea și spre Ciubotaru, Ioana Panaitescu a intrat, oarecum, în polemică deschisă cu propriile sale premise. Și unul și celălalt sînt temperamente voluptuoase și naturi expansive, dar și senzualiști subtili, cu o impresionantă cultură a detaliului, a punctelor erogene ale imaginii. Combinînd, așadar, aspirația spre austeritate și sinteză a propriei formații, cu locvacitatea, în
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
în polemică deschisă cu propriile sale premise. Și unul și celălalt sînt temperamente voluptuoase și naturi expansive, dar și senzualiști subtili, cu o impresionantă cultură a detaliului, a punctelor erogene ale imaginii. Combinînd, așadar, aspirația spre austeritate și sinteză a propriei formații, cu locvacitatea, în același timp ingenuă și rafinată, a lui Bernea și Ciubotaru, pictorița și-a trădat slăbiciunile, dar și-a demonstrat și forța proprie de exprimare. Panteismul lui Bernea dintr-un segment important al peisagisticii sale, transparențele caligrafice
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
detaliului, a punctelor erogene ale imaginii. Combinînd, așadar, aspirația spre austeritate și sinteză a propriei formații, cu locvacitatea, în același timp ingenuă și rafinată, a lui Bernea și Ciubotaru, pictorița și-a trădat slăbiciunile, dar și-a demonstrat și forța proprie de exprimare. Panteismul lui Bernea dintr-un segment important al peisagisticii sale, transparențele caligrafice din acuarelele romane, avalanșele nabiste ale culorii și toată acea dezinvoltură indescriptibilă atît de specifică, alături de grafismul și arhitecturile ovoidale din repertoriul lui Ciubotaru, înscenări abile
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]