1,085 matches
-
știut că o mașină gonește pe șoseaua plină de apă. Conștiința acestui fapt îmi rechemase, surprinzător, o grămadă de amintiri: o casă cu etaj lângă un drum asfaltat și pustiu, lungi după-amieze de vară când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci îmi plăcea să-mi închipui că sunt un câine-lup care ciulește urechile. Auzeam ticăitul ceasului, scârțâitul obloanelor de la parter, freamătul vișinului din curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dintr-odată, ceea ce nu era ușor în acel spațiu minuscul; Matthew se împiedică de una dintre greutăți și probabil că s-ar fi prăbușit dacă nu am fi fost înghesuiți ca niște sardele. Așa, s-a împiedicat și s-a proptit de Bez, care s-a înclinat ușor către Ben, care, din instinct a întins o mână spre perete, ca să se sprijine, trecând printre cabluri. Unul dintre lucrătorii din zona de servicii scoase un strigăt de îngrijorare și se repezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prada merita osteneala într-atât, încât dacă greșise cu mult, el va fi acela care va deveni pradă. Puțin câte puțin începu să zărească din nou profilul caiacului, apoi apa și în sfârșit silueta nemișcată. Ridică brațul foarte încet, se propti bine în genunchi și, aplecându-și trupul cu mare grijă ca să evite răsturnarea ambarcațiunii, aruncă arma cu toate puterile. Caiacul se clătină și a trebuit să se prindă de margini ca să nu se prăbușească într-o apă agitată de loviturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
marile păduri care s-au întins de la Pirinei la Gibraltar, să fie reduse la acel trist supraviețuitor din piață. Câinele își părăsi adăpostul precar de la umbră și traversă grăbit strada de pământ, oprindu-se să-i adulmece pantalonii. Apoi se propti pe picioarele dindărăt, hotărât să aștepte răbdător să-i ofere vreun rest de mâncare. — Mai bine pleci, îl sfătui el cu voce joasă. Dacă-ți dau ce o să mi se servească aici, poți muri otrăvit... Cățelul dădu vesel din coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de-a lungul Marelui Canal către Rialto și ultima sa oprire. Prin ușile de sticlă, Brunetti văzu că cei patru oameni care stăteau În cabina interioară erau toți ocupați să-și citească ziarele. Își așeză servieta pe scaunul de lângă el, propti clapeta deschisă și vârî mâna În buzunarul interior, scoțând una dintre pungi. Cu băgare de seamă, atingându-i numai colțurile, o desfăcu. Întorcându-se pe-o parte pentru a examina mai bine fațada Muzeului de Istorie Naturală, Își vârî mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un personaj de desen animat. Într-un colț se găsea ceva ce putea fi deschis doar ca un altar Închinat răposatului ei soț: fotografia lor de nuntă, În care Brunetti putea vedea frumusețea demult apusă a femeii; bastonul soțului ei proptit Într-un colț, cu mânerul de fildeș scânteind chiar și-n lumina aceea difuză; lupara lui, cu țevile ei scurte și mortale păstrate lustruite și unse, la mai mult de zece ani după moartea lui, de parcă nici moartea nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sânii de buzele lui Hugo, este singura căsuță de pe fișa experienței mele de viață pe care nu am completat-o încă. L-a împins pe Hugo și s-a ridicat în picioare. Cum el rămăsese în genunchi, Amanda i-a proptit unul dintre tocuri în piept. L-a obligat să se lase în jos, pe podeaua de lemn lustruit a sufrageriei, după care a început să-i desfacă pantalonii. — În fond, a adăugat ea, am ajuns acolo, sus, am stat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se înțelegea că era convinsă că nici unii dintre ei nu aveau nici cea mai vagă noțiune despre ce înseamnă graviditatea. Lecția era ilustrată cu ajutorul unui carton uriaș și foarte colorat reprezentând o secțiune transversală a corpului feminin însărcinat. Cartonul era proptit pe un șevalet. Hugo s-a cutremurat văzând rinichii colorați într-un roșu țipător și tuburile intestinelor și mușchii contorsionați ai inimii. S-a holbat îngrijorat, venindu-i aproape să vomite, la copilul roz, așezat cu susul în jos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o aderență corespunzătoare, mașina alunecă pe asfaltul ud și îl lovi pe agentul imobiliar, ridicându-l în aer - părea mâinile și picioarele bărbatului doreau să pornească, fiecare, într-o cu totul altă direcție -, apoi luă o curbă largă și se propti în pomul din fața casei în care locuia un profesor de engleză pensionat pe caz de boală. Acesta citea ziarul la acea oră, pe verandă, fiindcă îi plăceau știrile sportive și muzica naturii în zilele cu ploaie... Auzi șocul, smulse ochii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Spectacolul va fi asigurat, transmisiune live, toți scriitorii lumii vor trage concluziile care se impun... Sări din cadă... Apa intrată în nas îi provocă o senzație dureroasă, strănută, simți că se îneacă, făcu un pas și alunecă pe gresie, se propti de perete, apoi se așeză în fund. Auzi apa de la toaletă. Ridică privirea dintre picioare și-l văzu pe Magician. Tocmai se încheia la șliț, fiindcă este absurd să creadă cineva că un Magician nu are și necesități fiziologice. Se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ridice, cum-necum, În genunchi. Și, dacă văzu că hoțul nu se dă bătut, și apucase să ridice sacoșa Într-o mână, Îi apucă mâna respectivă, o duse În dreptul genunchiului, ca pe un vreasc, i-o puse de-a curmezișul, și, proptindu-i-o, În ambele mâini, apăsă, cu toată puterea lui, genunchiul piciorului drept. Mâna trosni și se frânse ca o vărguță fragedă. Celălalt Îi veni, prietenului, În ajutor. Scoase un cuțit și i-l Întinse. Na! Apără-te! Cocuz Cocuz
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
deschise, bău de mai multe ori, apoi reuși să-și fixeze privirile asupra lui Ken. — Și ce facem acum ? Ken nu spuse nimic, trase frîna de mînă, deschise portiera, ieși din mașină lăsînd motorul aprins, ocoli botul mașinii și se propti în fața intrusului din mijlocul șoselei. începu să examineze cu atenție acea apariție inoportună. După exact un minut se așeză într-un genunchi ca să o poată cerceta și mai bine. — e arici ? strigă Betty din mașină. Ken nu răspunse nici de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mare care i se revărsa de sub un tricou pătat cu grăsime. în mod vizibil insistența cu care sunasem îl deranjase, pentru că din Casa monteoru răzbătea acum, datorită unei uși deschise, vacarmul unui meci de fotbal difuzat la televizor. Insul se propti în fața noastră și termină de mestecat ceva. mi l-am imaginat imediat în fața unui platou cu telemea, salam, ceva măsline și o ceapă spartă, privind meciul și mai trăgînd dintr-o bere. Ce să faci, de altfel, într-o duminică
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
elîn toate! Felix dădu să iasă, dar, trecând pe lângă măsuța lui Titi, acesta făcu un gest de nervozitate din braț. Crezând că Titi vrea să-l lovească, Felix ridică și el un braț în fața pieptului. În gesticulația sa, Titi se propti greșit pe covor și alunecă pe spate peste masă, răsturnînd-o. Această scenă accidentală fu interpretată de cei de față, care, privind pieziș, nu observase bine pe cei doi, ca o încăierare. Stănică sări numaidecât să prindă brațele lui Felix, în vreme ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mlăștiniș, i-a îmbolnăvit cooperatorului vaca de gâlci... Așa că mai așteptăm o țâră să i-o și vindice... și pe urmă, mă duc eu la dânsa ca să v-anunț c-ați sosit. Genel, încredințat că fătoaca grăiește în dodii, o proptise în zid și-o adulmecă în anchior. - Arasel, ce să te mai duci, nenorocita de tine!... N-ai zis chiar tu că e îmbolnăvită de gîlci?! Adulmecarea fu perturbată de o nouă repriză de sunete produse de zdrăngăneala unor instrumente
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe bordura vitrinei, ridica și picioarele. Mesteca un chibrit. - ...Uite, cum să-ți spun?! Împlinisem zece ani... Eram printr-a patra.... Alunecasem fără să-mi dau seama într-o seară plăcută, era 1 Mai și auzisem de tine... Rămăsesem adică proptit într-o cadă, știi cum îmi plac mie dușurile, calde și reci, le rezolvasem p-alea reci, mai rămânea să le execut p-alea calde... tiu-tiu-tiu, fluieram, manevram robinetele, mușcasem, cu ghearele, dintr-o bucată roz de săpun și deodată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-o să vă mai căsătoriți. Și n-o să mai pup... de la voi, nici măcar un masaj... Durerea, ca durerea, dar deranjul!... Culmea e că și ăsta, nesimțitul la care, de fapt, scutura el, ca la armăsarul mort, se întremă. Se propti, pe bâjbâite, în cur. Și-i vorbi pîclîit, prin mărăcinișul somnului: 205 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și nu mai au nici o răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pedalele acustice și-și regla tunurile de fum, cele două doamne tăiară sufrageria, împingînd la un soi de car alegoric, o imensă fotografie înrămată de-a lui Robin, jumătate pe jumătate de metru, fotografie pe care o urcară pe masă, proptind-o cu o prăjină. Deci Robin. Prima impresie. Un domn înalt, extrem de înalt, dacă nu cumva își petrecuse viața lăsîndu-se fotografiat pe lângă lizierele unor arbuști foarte pitici. 239 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Robin îi dăruise primul său șorț
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
progresele în vorbire. Dădea un semnal. Înghesuia împrejurul său vreo douăzeci de vioi. Care mai de care mai cu tulburări de vorbire, leziuni corticale. Ăi mai răsăriți doar cu cîte-o salată de cuvinte sau cu vreo fugă de idei. Le proptea bâta în piept. Îi scormonea pe fiecare în ochi. Și le trântea năucitor cîte-o frază, pe care și el o învățase pe apucate, papagalicește și pe care, chipurile, suferinzii ar fi trebuit s-o repete, pentru a dovedi că se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că-i un rapsod neobișnuit de grozav." 382 DANIEL BĂNULESCU Veiozele pâlpâiră, izbucnind în strigăte mari de lumină. Madam Magherușan fusese și ea urcată în scaunul ei, leșinată, moale ca apa, galbenă ca turtoiul de mălai, cu falca de jos proptită în coada lungă și noduroasă a unei mături de curte. Primul care se ridică s-o cerceteze și să-i ofere ajutor fu, lesne de prevăzut, Căpetenia Străzii. Chiar în acea noapte de miercuri, 20 aprilie 1988, pe la orele 3
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așa cum stăteau una lângă alta, fără suflet. În coarnele scurte, abia licărea lumina cenușie a zorilor. - Gata! strigă cineva, și parlagiii ridicară mâinile. Drevele grele se mișcară scârțâind. Și deodată țipetele reîncepură. Bouarii ridicară bicele și vitele din față se proptiră de-a latul, se loviră una de alta, pieile lor murdare se frecară și un miros greu umplu hala. Animalele asudară de spaima morții, se buluciră spre mijloc, pierdute, cu priviri rătăcite. Tăietorii le trecură lanțurile lor scurte și reci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
supărau dacă le înghionteai pe afară. Se dusese timpul lui! Se ridicau altfel de hoți, mai spălați, mai deștepți. Trase cu ochiul la Nicu-Piele. Nici lui nu-i ședea bucățica-n gât. Parcă-l înțepa cineva în spate, așa se proptise de lemnul scaunului. Îi venea să-l tragă de mână și să-i spună: "Hai, mă, că aici nu-i de noi! Dacă vine poliția, nici n-ai pe unde s-o-ntinzi. Îți 199 rupi gâtul pe șina trenului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
geamuri. - Ia spune, mă, tu, ălălalt! Ce-i cu caii? - Nu știu nimic, să trăiți, dom' comisar! se repezi toț Treanță, lipindu-și picioarele desculțe unul de altul, ca la militărie. - Taci! strigă, ridicîndu-se și răsturnând scaunul omul statului. Se proptise cu palmele pe masă. - Unde-s, mă, caii? urlă de zuruiră ferestrele. Caii, mă, caii căruțașilor, ăi de i-ați furat voi! Sergentul își strânse mai bine centiroanele. Se băgă în vorbă, ca unul care știa metehnele celui mai mare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vlagă în el. Bozoncea se îndreptă de șale și râse, înfricoșat: - Scăpași, ucenicule... Dar știa că și el trecuse pe lângă moarte și furia îi crescu. Cel tânăr dădea îndărăt pas cu pas. Deodată simți că nu mai are loc. Se proptise de un perete. Celălalt era aproape. Ridică cuțitul și el văzu lama ascuțită deasupra capului, se plecă, dar de data asta nu mai scăpă. O fierbințeală u aprinse șira spinării. Șișul lui Bozoncea îi spintecase spatele de la ceafă până la noadă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să vadă casa în picioare. Băieții de prăvălie dădură porțile la o parte. Convoiul intră va-lvîrtej. Stere strigă la cărăuși să ferească pomii și opri caii: - Ptr, boalelor! Ptr, n-auziți? Descărcară apoi butoaiele și le puseră binișor pe pământ. Proptiră două grinzi groase cu capete de fier în zidul pivniței sub chepeng și începură să răstoarne poloboacele, ținute în frânghii. Vinul suna sub doage și mirosul lui proaspăt îmbată nările negustorului. Butoaiele acelea erau averea lui, sub cercurile de fier
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]