4,062 matches
-
Ursa Mare. Cam măgar, steluțele erau din Ursa Mică. Decodificat însemna că pe 4 septembrie va intra un camion și-i va înmîna 40 de mii de euro. Măgarul de șofer a dat 40 de mii de dolari, făcînd pe prostul. Cu astfel de material, plus convorbirile codificate la fel de sofisticat, s-a pornit mașinăria care veghează vama. Televiziune, cătușe inoxidabile, declarații, emisiuni TV imbecile și forfotă cît încape. Un post specializat în "clacă de maidan", cu ciocli profesionalizați, își propune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a făcut pe acolo? Dar nici tu nu mai ești neînceput la vîrsta ta. Ce-ai vrea? Costică înghițea în sec și n-ar fi spus secretul său nici la spovedanie. Da, dar eu sînt bărbat, făcea holteiul pe-a prostul. De cînd începuse să adune cheagul, cîteva fete s-au cam gudurat pe lîngă el, fără succes, însă. Să le iau părtașe la munca mea? O mașină bengoasă rău îl făcea și mai atractiv ca partidă pentru unele fete, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ea la mata, nu știi? Parcă înghițiseși un ciucălău. Și ce ar fi vrut mă-ta? Să sar pe ea? Te-a încercat doar. Mama știe să se apere, dar vroia să vadă... Costică își aduce aminte. Ce gîfîia ca prostul cînd madam Anica bîjbîia... A sărit ca ars și a răsturnat cafeaua drept pe... Să moară opărit, a rîs Anica. Ciornei este cu totul derutat. Fata aceasta, cu trup de balerină, cu privire angelică, virgină pînă în măduva oaselor, rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai dat fetei care..., întreabă o verișoară de departe. Nimic, ce să-i dau? Așa, pentru... știi tu. Păi, să zică mersi. Așa un băiat frumușel, spălățel și să... Poate eu trebuia să-i cer. Bine, dar ceilalți, cît dădeau? Proștii? Unii dădeau și 50 de euro. 50 de euro? Cam așa este prețul. Tina s-a închis în sine și n-a mai intervenit în discuție. Tu cît cîștigi, Romeo? întreabă un flăcău. Și două mii pe lună. Oho! Fetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
despre inteligență, iar ea, iepșoara, zîmbește spre tînăr. Ar fi spus cu siguranță: Moșul doarme, moțăie, iar eu... ce telefon ai? Atîția oameni penibili, împînziți pe micile ecrane, ne duc spre convingerea că sîntem un popor cam cu prea mulți proști. Dacă în zilele noastre cineva mare tușește, ca să nu spun o grosolănie, se adună moderatorul cu cîțiva "enciclopediști" și despică tușitul în patru. De ce credeți că a tușit, domnule savant nr. 1? Eu mai întîi voi analiza contextul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
avînd cîte un ciomag în mînă și începea jocul sadic, care consta în a-l otînji pe Blegul. Speriat, disperat, potaia încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul că era cel mai iscusit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spre obraz. Termino! mă răstesc la ea. Pentru un pîrlit... Totuși, n-am putut s-o opresc, nici pe ea nici pe suratele ei. CUPRINS CAPITOLUL I Blitzuri 5 Viața așa cum este 7 Demon și înger 10 Plimbări liniștite 13 Prost, dar nu prea... 16 M-a vizitat Cezar 18 Enigmaticul moș Pantalon 20 Dușuri reci de toamnă tîrzie 23 Ultima haltă 26 Tovarăși de drum 29 Frumos, dar cam... prost 32 Sfaturi neinspirate 35 Un naiv prost 38 Ați lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sărit de pe fix, este absent, privește în gol, parcă-i din piatră, să mă ajute cineva! Copile, mă auzi, cu tine vorbesc! Izvor călător, izvor... A împins-o, l-am văzut eu, a împins-o, acum o face pe-a prostul. Du-te-n pizda mă-ti, nesimțitule! Dă-i, domnule, una peste meliță, Dumnezeii mamei lui de drogat, de unde a apărut și ăsta? Mai bine îl călcai pe el, nene! Aurolacul dracului! Apă, stropiți-l cu apă! 101, Copou Canta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scămoșate, pătate cu urme de viață, dar tu numeri fără să te oprești și fără să-ți pese că lângă tine mai numără cineva. Ce spectacol! Stai la marginea vieții și privești moartea, fecundă, cu burta plină de secunde. Numai proștii consideră moartea o iapă stearpă și neîmblânzită, iar viața o înșiruire de virginități. Poți să-ți bagi pula în voie de câte ori ți se face de o futută, să o supui și să te supună la cele mai excitante orgii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scursurile! Taci, fă, poate-i face de legătură apevistului ăla ce vine sâmbăta! Am auzit de la baba Nadia cum se drege ceaiul cu tampoane folosite. Le ascunzi după icoana Fecioarei 40 de zile, apoi le dizolvi în apă călduță. Bea prostul, îi intră pizda-n inimă și nu i-o mai scoate nici o doftorie. Fă, știi care e cea mai grea operație? Să scoți pula din capul unei curve. E veche poanta, dar tu știi care-i culmea răbdării? Să numeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cadre? Ziariștii ăștia îi caută și în bârlogul ursului!" Turiști, fonduri, lume bună, istorie. Facem istorie, părinte stareț. S-a schimbat lumea, ne aliniem spre Vest, am intrat în Consiliul Europei, vom intra și în Uniune, în N.AT.O. Numai proștii se opun progresului, vin banii peste noi, părinte! Auzi, domnișoară, aici este poarta raiului: bați și Dumnezeu îți deschide. Nu-mi vând sufletul pentru un pumn de arginți. Am trudit cu părinții 8 ani să ridicăm schitul, chiliile, zidul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
resuscitau instinctele. "La dracu! Nu credeam că există mecanic și pentru rabla asta ieșită din uz. Au îmbătrânit hainele peste mine, au prins crustă anotimpurile deasupra cămășilor, au obosit bocancii să tot urce și să coboare dealurile Năsăudului și eu, prostul, lașul, leneșul, m-am dat bătut odată cu prima brumă. Are dreptate cucoana asta, sunt încă verde! De ce am irosit atâția ani, cui am făcut eu bine? Mie în nici un caz. Uite ce carne are, iapă tânără! Uite-o cum calcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cana cu apă... toată cana cu apă... că așa i-a spus taică-su: întâi el și pe urmă el și la urmă tot numai el... iar ceilalți sunt făcuți să-i servească pe cei vrednici, cu stare... că numai proștii și nevrednicii sunt săraci. Plecam mai departe, și ne scuturam sandalele până și de praful celor nevrednici, dar te-am văzut afară și ne-am abătut din drum... Ne-am spus: cine știe, poate măcar aici stă un om al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
luat Rușii! Dumneata unde te aflai atunci, fiindcă, cum se vede, erai bun de front. Unde te ascundeai? Ai dezertat, iar dezertorii sunt buni de Curtea Marțială!!! Și acum vii și ne urmărești ca pe niște lotri? Numai că sunteți proști de dați În gropi. Ai pus pe un nemernic să supravegheze Întâlnirea noastră. Întâlnirea Între frați și prieteni. Ce credeai că punem la cale acolo? Și dacă-i s-o spunem pe cea dreaptă, omul vostru habar nu are ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eșafod lângă tine, vecine. Să nu duci nici o grijă”. „Îți mulțumesc, Întâi pentru că m-ai ținut de vorbă și am ajuns deja aproape de spital. Și apoi pentru promisiune. Numai că n-aș vrea să se adeverească spusa: deșteptul promite și prostul trage nădejde”. „Câți n-ar vrea să fie <proștiă ca tine? Numai că n-aș fi de acord ca după ce ai sărit șanțul să treci pe lângă prieteni ca vodă prin lobodă” - l-a prevenit gândul de veghe. „Uite de ce n-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Se auziră câteva hohote de râs. Victor o privi lung pe Bianca și zâmbi la rându-i cu un aer nedumerit: Care noi?!... În numele cui mai vorbești tu, în afară de tine? Lasă, că știi tu mai bine, n-o face pe prostul! îi replică Bianca, amenințându-l cu degetul. O faci pe prostul, Victore? se băgă iar în vorbă Dobrescu, clipind din ochi cu tâlc înspre ceilalți. Cu gesturi calculate, Bianca își deschise poșeta, scoase din ea un pliculeț și i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Bianca și zâmbi la rându-i cu un aer nedumerit: Care noi?!... În numele cui mai vorbești tu, în afară de tine? Lasă, că știi tu mai bine, n-o face pe prostul! îi replică Bianca, amenințându-l cu degetul. O faci pe prostul, Victore? se băgă iar în vorbă Dobrescu, clipind din ochi cu tâlc înspre ceilalți. Cu gesturi calculate, Bianca își deschise poșeta, scoase din ea un pliculeț și i-l întinse. Citește, și nu da mai departe! îi porunci fata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așteaptă... și rândul ca-n armată, la cazan... și munca la hurtă... și câștigu la fel pentru toată lumea. De asta cei mai mulți dintre fruntașii satului își iau tălpășița către combinatele de la târg. Printre oameni umblă vorbă că la colhoz rămân numai proștii... că meseriașii se primesc în rândurile clasei muncitoare... și că numai sărăntocii vor putea servi câte un polonic din marea fericire, după cum se tot vântură pe la raion. Oricum, oameni buni, treaba nu-i tocmai în regulă! Asta o spun cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
alifiile, hai, dă-i iute cu cip-cirip-ul, până când nu mă faci să uit că încă puți a pelincă, și-o să-ncep să-mi prezint pe fălcile tale palmaresul de fost boxeur de succes, că doar n-o să stau aici ca prostul satului, lângă un licurici prăpădit, să mă rog ca la icoana făcătoare de minuni, ca să-mi șoptești ce știe tot cartierul, tu-ți grijania și adormirea cui te ocrotește, ca să-ți plimbi scheletul prin lume... E drept că nu pricepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să fie aglomerație. Intră nea Toni. Are o figură de nedumerit de serviciu... Cum e, tovarășe Toni, cu javra Loly?... Bine, tovarășe director, își face veacul pe-aici. Numai moartea o s-o urnească din loc... Alt subtil. Numai eu sunt prostul lumii... Bine, zice directorul, hai să nu mai ocolim povestea. Z spune că doar tu știi ce înseamnă fată mare... Tony afișează iar moaca de mare nedumerit... Spune mă, nu mi-ai zis că nea Toni știe ce este fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
continuă: "Atunci ce e? Kaft"... Mă hotărăsc să părăsesc orizontul ambiguității: "Nu"... Bă, zice unu, nu cumva e vorba de viol? Pirpiriu, pirpiriu, dar până nu-i vezi podoaba. Ce-ați zice de-un control la bijuterii?... Nu eram chiar prostul satului, ca să mă uit dacă port ghiuluri. Arunc un nu foarte hotărât și le dau de înțeles că ne pierdem vremea cu nimicuri. Mă prinsesem: băieții voiau să știe de ce-am fost aruncat în Ferentari... Sunt șuț, specialist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Deodată simt cum se rostogolește pe scări un bulgăre uriaș de grăsime... E Burtă Multă... Hârjoniștii mei își făcuseră din nou datoria. Eram mândru. Burtă Multă ajunge, prin metoda rostogolirii, la picioarele mele. Zău că arată ca în filmele cu proști. Se uită la mine lung, de jos, dar nu zice nimic. Nici măcar nu se vaită. Dar nu se poate ridica. Îi întind mâna. O întinde și el. Dar eu o întind numai atât cât să n-o poată el apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toate belele ca să mă faci de rușine. Cum ai putut să-ți dai buletinul? Știi că nu ai voie să-l înstrăinezi? Știi sau nu știi? — Știu. — Atunci? — Am crezut că mi-l dă înapoi. Te-ncrezi în asemenea oameni, prostule? Degeaba ești mare că nu-ți mai vine mintea la cap. Cu toate aceste necazuri pe care i le făcea, doamna Tatiana îl iubea foarte mult, ca orice mamă care simte dragoste pentru copiii ei. A fost mereu alături de el
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
prea tânără, nici prea bătrână; nici prea înaltă, nici prea scundă; nici prea grasă, nici prea slabă ș.a.m.d. Dar era absurd și contrar cu totul bunului simț! Se pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu știa că veșnica lege a selecției nu ține seama de modele? Însă avea să afle aceasta curând, căci, deși niciodată nu auzise de cuvântul „fatalitate”, fatalitatea auzise de el. Ea i se făcu cunoscută în magica
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lămuri pe loc. O lumină îi limpezi în întregime conștiința și o revelație îl pătrunse până în străfundul ființei sale, de parcă Duhul Sfânt Însuși ar fi venit să-i bage-n cap și-n inimă înțelesul acelui citat. „Sunt un prost, prostul proștilor! Uite unde am greșit eu în tot timpul acesta! Voi îndrepta, însă, lucrurile! Se mai poate!”, își zise el. Și așa și făcu. Din acel moment cheie, o liniște sacră puse stăpânire pe sufletul său. Descompunerea morală, în care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]