856 matches
-
apăsător. Noaptea ceva ploaie. În țară multă grindină. Marți, 10/22 iunie Vreme frumoasă. Cu Elisabeta în grădină. Ora 10½ ministrul de război. După-amiaza D. Brătianu, care spune că opoziția e surescitată. Sandro este aici, nu vrea să facă lucruri prostești. Presa a depășit toate limitele. Convenția consulară cu Germania e văzută ca o trădare etc. Ora 5 asistat la examenul de la Școala Militară, acolo până la ora 6½. Seara furtună. Miercuri, 11/23 iunie Vreme frumoasă, vânt rece. Ora 10½ la
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
atunci: un copil micuț, cu părul blond. Mi-e dor de amicii mei cu care mă jucam până târziu în nisip, sau făceam mâncarea noastră specifică și extrem de ciudată, cu ingrediente deosebite cum ar fi: pământul, apa, frunzele etc. Pare prostesc, uneori, dar parcă tot ce e în jurul meu mă leagă, într-o oarecare măsură, de vremea copilăriei. Nici măcar nu am realizat cât de repede am crescut, câte s-au schimbat în preajmă...Am pierdut persoane dragi, am învățat ce înseamnă
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
De fapt, Bush a distrus trăsăturile asociate de obicei cu idealismul respectul pentru legea internațională, deferența față de Națiunile Unite, consultările cu aliații și preocuparea de a adopta principiile unui război corect. Numai după ce raționamentul său original a început să pară prostesc, echipa Bush a hotărât că transformarea democratică era motivul real al invaziei. Din moment ce nu existau arme de distrugere în masă și conexiuni semnificative între Saddam Hussein și al-Qaida, trebuia avansată o nouă teorie pentru a justifica războiul. Abia în noiembrie
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
la rândul care merge cel mai repede sau plictiseala pentru că nu au ce citi, privi, respectiv, cumpăra în timp ce așteaptă. Amintirea unei incursiuni plăcute la cumpărături poate fi și înlocuită cu o experiență neplăcută de la casa de marcat. Să pună întrebări prostești. Mai ales produsele noi ar trebui expuse astfel încât cumpărătorii să le poată examina cum trebuie. Ar trebui să fie suficiente afișe, broșuri, casete video, articole de ziar și tot ce este necesar pentru ca cei care caută un anumit lucru să
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Uneori te fac să suferi de claustrofobie printre ele. Cum s-a ajuns oare în situația de a crea un standard din amplasarea unor rafturi înalte, unele lângă altele? Pentru că așa stau cărțile și în casele oamenilor? Este un motiv prostesc; imaginați-vă ce ar fi ca magazinele de îmbrăcăminte și articole de gospodărie să adopte aceeași idee. Ar trebui să cauți prin dulapuri ca să cumperi un cuțit de decojit fructe sau prin șifoniere ca să găsești un pulover. Culoarele înguste formate
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
gândi a peste trei sferturi dintre localnici."33 Stendhal folosește italicele și pentru a-și modaliza propriile opțiuni, de pildă în Despre dragoste pentru a demonstra că, în virtutea unor vechi practici sociale, femeile preferă emoțiile, rațiunii: "..fiindcă, potrivit moravurilor noastre prostești, ele n-au nici o sarcină de seamă în familie, rațiunea nu le e niciodată utilă, și nu li se dovedește niciodată bună la ceva"34 Puse în situația de a conduce o afacere, femeile se descurcă excelent, mai bine decât
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fără a răni pe nimeni pe pămîntul brăzdat de tranșee engleze"305. Fără îndoială că această insuficiență a armamentului este legată de prostia inamicului. Contemplînd prizonierii germani, Pierre Loti notează că aceștia au un "aer de bădăran, o urîțenie greoaie, prostească și incurabilă"306. Abia mai tîrziu va fi nevoit să arate că pe cîmpul de luptă se aflau și cadavre abandonate ale aliaților. Acest maniheism al primilor doi ani de conflict va fi a-gravat în Germania prin expresia așa-
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
eșecul și nici rezistența pe care realitatea o oferă proiectelor utopice. Asumarea chiar a unei competențe care necesită vocație, cea de violonist, spre exemplu, și transformarea peste noapte a afonului în susținător de concerte este o parabolă care, dincolo de entuziasmul prostesc, explică și justifică angajamentul ideologic și puterea credinței care "mută munții din loc", înmulțește pâinile și transformă apa în vin. Comanditarul divin, Partidul, poate solicita acțiuni care în aparență sunt absurde, dar care își au o rațiune mai presus de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
culturale și civice - cu acea subiectivitate potolită prin cultură și educație care, în viziunea mea, înseamnă adevărata publicistică. Și pentru că nu am nici un fel de parti pris-uri, îmi voi îngădui libertatea de a scrie ce gândesc fără a avea pretenția prostească a adevărului absolut, dar gata să mă duelez (cu floreta, nu cu ghioaga), pentru ideile mele, cu o neîndurătoare eleganță. Chiar dacă puterea cuvântului scris a pălit astăzi în fața imaginii devoratoare și superficiale a televiziunii, poate că o opinie echilibrată, rațională
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pot permite să facă, nepedepsiți, orice unei fete sărace și cu pielea mai închisă la culoare, ci doar vrea să semnaleze că, în unele cazuri, mass-media și opinia publică devin complici la încurajarea unor astfel de abuzuri dintr-o fascinație prostească, irațională, față de vedete media sau politice. 22 august 2011 Dispariția bruscă, tragică, a unui om tânăr este un scandal nu numai în ordinea firii, ci și o enigmă apăsătoare prin incongruența ei în ceea ce privește contururile posibile ale lui "ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
catalizatorul modern al limbii literare, iar în spațiul european apărea drept ultimul mare exponent al Romantismului. Comemorarea celor două jubilee și jumătate de la dispariția sa, s-ar cuveni să ne trezească un tip de reflecție măsurată și critică, fără efuziuni prostești sau excese melodramatice, cu iubirea lucidă și echilibrată cu care el însuși își privea opera pe care nu o lăsa să apară în spațiul public, tipărită sau vorbită, decât atunci când conștiința lui meșteșugărească o considera potrivită pentru a fi livrată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
scurt, să-mi dau seama dacă greșesc. Și am avut suficiente motive să ajung la concluzia că, de fapt, nu strategiile îl fac pe domnul președinte să se ia arțăgos de jurnaliști, nu vreo inteligență superioară îl duce la glumițe prostești pe seama unor miniștri, la fel cum nu vreo sursă secretă de putere îl face să jignească Rusia neținând cont de consecințe ș.a.m.d. Pur și simplu, Traian Băsescu acționează natural în acest sens, în toate aceste sensuri, condus de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
țigările, fie că „ne-am obișnuit". Adevărul este că am devenit dependenți, nu ne dăm seama, dar micul monstru - nicotina - a intrat în noi și din când în când trebuie să-l hrănim. Toți fumătorii încep să fumeze din motive prostești. Nimeni n-are nevoie să fumeze. Singurul motiv pentru care cineva continuă să fumeze, fie că este fumător ocazional sau mare fumător, este acel mic monstru care trebuie hrănit. Povestea asta cu fumatul e un șir de enigme. Toți fumătorii
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
înăuntru. Până la urmă aprinzi o țigară - gustul e oribil și încerci să pricepi de ce trebuie să faci asta. Una dintre întrebările pe care le pun întotdeauna fumătorilor înainte de consultație este: „Vrei să te lași de fumat?" E o întrebare cam prostească. Tuturor fumătorilor - inclusiv membrilor asociațiilor pro-fumat - le-ar plăcea să se lase. Dacă-l întrebi pe cel mai învederat fumător: „Presupunând că te-ai putea reîntoarce în perioada de dinainte de a deveni dependent, dar știind ceea ce știi acum, te-ai
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
efect asupra ta, deja te-ai fi lăsat. Vreau să stabilim altceva: de ce ni se pare greu să ne lăsăm? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să știm adevăratul motiv pentru care încă fumăm. Cu toții începem să fumăm din motive prostești - de obicei sub presiunea semenilor sau când ne aflăm în societate - dar, când simțim că am devenit dependenți, de ce continuăm? Nici un fumător nu știe de ce fumează. Dacă fumătorii ar ști adevăratul motiv, n-ar mai fuma. Am pus această întrebare
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
Oamenii ăștia și-au sacrificat tinerețea pentru fericirea noastră, cu mult înainte ca noi să ne naștem". Să adăugăm că Martha Bibescu, probabil licitând pe tema unor ipotetice slăbiciuni personale, era imediat imperativă: "Niciodată să nu arăți cuiva scrisorile mele prostești. Tu ești singura persoană căreia îi pot dezvălui această latură a sufletului meu"86. Se pare că destinatarul nu a respectat rugămintea prințesei, pentru că aceasta îi comunica în toamna anului 1909: "Mă deranjează puțin că arăți altcuiva scrisorile mele" și
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
am adus de dincolo de frontieră să acopere ușor bietele lor oase. Oamenii ăștia și-au sacrificat tinerețea pentru fericirea noastră, cu mult înainte ca noi să ne naștem. Acum îți spun la revedere. Niciodată să nu arăți cuiva scrisorile mele prostești. Tu ești singura persoană căreia îi pot dezvălui această latură a sufletului meu. Îmi amintesc uneori de ultima noastră întâlnire, acea seară când am râs de bătrânul Wedel pentru că nu găsea hotelul Erbprinz, la Weimar, ușa principală aflându-se chiar
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
grandioase tablouri ale vieții care au existat vreodată. Numai printr-o profundă înțelegere a naturii umane, în formele ei variate, și a vieții omenești în destinele sale schimbătoare, se explică o asemenea insistență asupra a ceea ce este mic, josnic și prostesc, așa încît acestea sînt văzute totuși ca un element al întregului și numai pe un astfel de suport poate gluma să ia în derîdere cu toate că temelia ultimă o formează marea seriozitate. În humor în sensul special în care vom avea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a integrării europene; 3) prin aceasta, a ridicat problema formei și ariei ambelor; 4) și (sperăm) i-a învățat pe toți (!) să distingă între Europa și UE. Să încep cu ultimul punct, care pare să fie unul de la sine explicabil, prostesc și deja pus în discuție: Europa nu este UE, iar UE nu este Europa. Dar în acești ultimi 20 de ani, mixarea, sinteza sau pur și simplu confundarea acestora a animat afacerile europene, de la politica postcomunistă a identității naționale la
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
să-l reconstituie dup( revenirea p(cii. Începînd cu finele anului 1916, tonul general al ziarelor s-a schimbat pentru că ele înțeleseseră între timp că cel mai bun mod de a servi nu era acela de a manifesta un entuziasm prostesc sau un optimism gre(it justificat. Presa a fost în mod direct asociată efortului făcut pentru convingerea celor neutri. În Franța, organismul care patrona cauza franceză în străinătate a primit chiar numele de Casa Presei. Natural, agențiile de presă au
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
ale instinctelor sociale viciate. Iată ce au putut face orgoliul, trufia și cupiditatea la nivel individual, național și apoi internațional! Iată unde au putut duce lipsa de înțelepciune și prevedere în capul unor minți care se credeau luminate, cu pretenția prostească de a cunoaște adevărul absolut, indivizi care șiar fi putut folosi inteligența și carisma în scopuri incomparabil mai nobile. Poate aici își au locul cel mai potrivit cuvintele Sfântului Apostol Pavel „Celui ce i se pare că cunoaște, încă n-
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nu te fascinează acel ceva, dar să fii într-atât de profesionist și abil scriitoricește încât să faci acel ceva să devină scintilant (și nu doar în ochii celorlalți, ci și pentru tine însuțiă. Să faci dintr-un ceva fad, prostesc și nesărat exact inversul său. Chestiunea, așa cum o puneam, era următoarea: de ce nu ar putea fi preschimbat (repet, prin abilitate scriitoriceascăă eșecul în împlinire, și vidul, în plin? La urma urmei e de departe mai greu de izbutit acest lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
scenă hilar al fostului ministru Tudor Chiuariu, care nța lăsat să se usuce prea bine cerneala pe actul numirii sale și sța și așezat, arogant, pe o poziție beligerantă cu sistemul pe care trebuia sățl coordoneze. Cum sățmi explic infatuarea prostească a ministrului Învățământului, Cristian Adomniței, care după ce nu a știut să numere stelele europene a dat vina pe... consilieri!? Ce mai e de înțeles când ministrul de Externe, după ce a fost tăvălit în presă pentru sintagma „Yes, yes, of course
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și memorie scurtă. La cea mai ușoară palmă, Pițu se jignea; la Gălbenuș, puteai să bați ca la fasole (evident, nimeni n-a făcut așa ceva), că nu punea la inimă. „Demnitatea distantă a motanului cel mare mă complexează. Degeaba mă «prostesc» în fața lui, încercând să-i storc un strop de bunăvoință: rămâne imperturbabil. Și totuși știe să fie, când trebuie, și tandru: când îl mângâi în timp ce doarme pe un scaun - îmi «răspunde», iar când mă revede, după un interval de absență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
simt că au dat totul în poezie. În cazul tău cum a fost? Pe atunci (în 1996, mai exact) eram student la Timișoara. Mă vedeam absorbit într-o lume care mie începea să-mi displacă. Mă refer la obsesia aproape prostească pe care românii și-o făceau din „intrarea în Europa“. Eram sătul să tot aud cât de bună este Uniunea Europeană și cât de rea, săracă și ștearsă este România. Fără să vreau, am început să am repulsie față de tot ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]