748 matches
-
urm.). Absolvind de vină sistemul economic, teoriile din economia internațională susțin de fapt politica guvernului american. Evitînd argumentele legate de bani, privință în care autoritățile americane au fără îndoială puterea și responsabilitatea cea mai mare, accentul pe comerț și noul protecționism larg răspîndit împart responsabilitatea și distrag atenția de la managementul financiar deficitar al SUA (Strange 1985: 6). Totuși, atît marea criză din anii '30, cît și stagflația din anii '70 și '80 au fost provocate în primul rînd de proasta administrare
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
SUA (Strange 1985: 6). Totuși, atît marea criză din anii '30, cît și stagflația din anii '70 și '80 au fost provocate în primul rînd de proasta administrare a furnizării și distribuției creditului, precum și de incertitudinea monetară, și nu de protecționism (1986b). Mai general, Strange atacă tendințele cercetătorilor americani de a se descotorosi de vină: dacă ceva nu merge bine, este din cauza războiului din Vietnam, a generozității guvernului SUA față de aliații săi, a nevoii de lichidități a sistemului Bretton-Woods, a șocului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din secolul al XIX-lea este totuși mult mai lentă în Franța decît în Marea Britanie. Oare din cauza unui dezechilibru de plecare datorat războaielor din timpul Revoluției și al Imperiului? Sau din cauza datelor socioculturale proprii Franței și pe care le reprezenta protecționismul rece al celei de-a III-a Republici? Oare încetinirea demografică a Franței sau apăsarea prea mare a sectorului agricol? Este imposibil să tranșezi o problemă mereu dezbătută. Într-o manieră mai lentă, dar și mai armonioasă decît în Anglia
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care este cea mai gravă. Comerțul exterior, în sfîrșit, suferă un grav declin: anii 1876-1879 cunosc debutul reculului precipitat al Franței pe toate piețele internaționale. Liberul schimb instaurat în 1860 sancționase deja anumite regiuni industriale ca Rouen și Lille, dar protecționismul instaurat de Jules Méline în 1892 și mai ales în 1897 ("legea lacătului")nu-i folosește mai mult unei economii anemiate în fața reușitei engleze și mai ales germane. A doua putere comercială în 1860, Franța este depășită de Germania în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acum înainte sistematic al colonizării. Opinia publică rămase mult timp imdiferentă; dar s-a format, puțin cîte puțin, un curent de opinie favorabil, deși compozit. Unii puteau invoca justificări economice: coloniile, bogate în materii prime, piață liberă pe timp de protecționism renăscut începînd mai ales din 1892 și posibilitate de evacuare de capitaluri, nu erau ele, oare, surse de bogăție? Experiența a dovedit cel mai adesea slăbiciunea acestui calcul, dar mari companii și societăți beneficiară de facilități de implantare și de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ce asociază națiunea, statul și economia în perspectiva dezvoltării unei puteri naționale forte, capabile să controleze un spațiu de producție și o piață aptă să asigure in-dependența și capacitatea de intervenție a țării. În epocă, acest obiectiv al puterii implică protecționismul vamal, și o anume doză de voluntarism economic din partea statului. Noțiunea de economie națională nu se definește însă numai dintr-atît. Conceptul este dezvoltat de economistul german Friedrich List. Acesta se contaminase de ideile lui Hamilton, în decursul unui sejur efectuat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în preajma revoluției de la 1789.271 Situația se va schimba cu toate acestea, după 1810, o dată cu pierderea piețelor coloniale, cu scăderea competitivității industriale, apoi, după 1880 cu afluxul spre orașe al viticultorilor ruinați de filoxera. Burghezia catalană se va ralia atunci protecționismului vamal, opus liberschimbismu-lui guvernului de la Madrid. Încetînd să-i mai considere niște visători pe folcloriștii care reînnodaseră în 1859 tradiția Jocurilor florale, ea va întemeia în 1879 Diari Català, va adera la doctrinele federaliste ale lui Valentin Almirall, și va
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
op. cit., p. 87. Maria Niculescu, op. cit., p. 116. Maria Niculescu, Diagnostic global strategic, Editura Economică, București, 1997, p. 102. Jean Garbier, C. Aimard, Organizare-conducere, memorator, Editura Politică, București, 1971, p. 164. M. Manoilescu, Forțele naționale productive și comerțul exterior - Teoria protecționismului și a schimbului internațional, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 96. P. Jica, „Cu privire la formele muncii“, Revista de Statistică, nr. 11/1970, p. 21. V.V. Novojilov, Măsurarea cheltuielilor și rezultatelor, Editura Științifică, București, 1969, p. 66. V.V. Novojilov, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
sau că obiectivul regimului juridic era de a asigura mximum de utilitate a producției, neoliberalismul acorda o importanță deosebită liberalismului economic. Neoliberalii europeni susțineau însă că, la nivelul politicii economice, puteau fi admise diferențieri între state. Astfel, dacă ei promovau protecționismul pentru produsele autohtone, în schimburile internaționale, erau adepții liberei concurențe 294. Potrivit neoliberalilor, liberalismul economic nu excludea afectarea unei părți din venitul național unor scopuri colective 295. La români, liberalismul nu se revendica, însă, direct de la scrierile întemeietorilor liberalismului. În
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
este mercantilismul, care a cuprins toată Europa, în principal cea de vest, în Spania, Portugalia, Olanda, Italia, Franța, Anglia. Autorii mercantiliști ca J.B. Colbert , W. Petty sau J. Bodin, [Ion Pohoata, n.c., „Doctrine economice”, http://facultate.regielive.ro], susțineau protecționismul ca soluție pentru dezvoltarea unei națiuni: o țară dezvoltată este o țară care își valorifică resursele în industria prelucrătoare autohtonă cu scopul de a exporta produsele obținute, pe când o țară subdezvoltată se bazează pe importul de produse prelucrate și pe
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
strâns legată de bani, a condus la evidențierea în teoria mercantilistă a aurului și monedelor ca simboluri ale bogăției, astfel introducându-se prima teorie despre bani. O reacție la mercantilism marchează sec. XVIII prin apariția doctrinei economice fiziocrată, în care protecționismul este înlocuit de liberalism și sursa bogăției nu este aurul obținut din comerț, ci produsul net creat de agricultură. Teoria economică fiziocrată are o contribuție deosebită prin definirea pentru prima dată a conceptelor de capital fix și capital circulant, definirea
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
emanciparea economică a națiunii prin dezvoltarea industrială și agrară în baza unei politici economice corespunzătoare. Adepții curentului prin care dezvoltarea industriei în România trebuia favorizată își motivează ideile pe considerentul că economia națională trebuie să facă față concurenței țărilor străine. Protecționismul în România este promovat în gândirea economică și de M. Kogălniceanu și A. D. Xenopol, care susțin că dezvoltarea economică armonioasă a țării nu este posibilă fără o industrie autohtonă modernă și că liberul schimb provoacă dependență politică și economică de
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
dintre cei mai de seamă reprezentanți și promotori ai gândirii economice specifice secolului trecut, a pus problema celor două sisteme de producere a bogățiilor într-un stat, explicând că liberul schimb cu implicarea minoră a statului favorizează țările dezvoltate iar protecționismul este recomandabil pentru România. Gândirea economică liberală, promovată de reprezentanți ca M. Kogălniceanu, Al. I. Cuza, I. C. Brătianu și C. A. Rosetti, exprimă interesele comerciale și industriale ale burgheziei. Curentul liberal s-a conturat pe fondul unor contradicții, unii dintre
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
industrie, Iorga avea puțină înțelegere pentru poverile pe care o economie capitalistă le impunea agriculturii, mai ales în perioada de tranziție de la o economie tradițională la una industrială. Iorga a sesizat efectele, dar nu a prea înțeles cauzele: cum de protecționismul pauperiza circa 80% din populație, dar era necesar pentru o industrializare forțată și rapidă. Totuși, nu exista nici un plan sistematic pentru implementarea industrializării. Povara industrializării rapide a fost clar pusă în spinarea țărănimii 60. În aceste împrejurări, "sistemul liberal" nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avantajoase pe termen lung, dar reprezentau o strategie riscantă În plan politic. Mecanismele economice ale Planificării derivau clar din lecțiile anilor ’30: o strategie de succes pentru reconstrucția economică după război trebuia să Împiedice orice alunecare În stagnare economică, criză, protecționism și, mai presus de orice, șomaj. Aceleași considerații au stat la baza creării statului asistențial modern În Europa. Opinia că polarizările politice din ultimul deceniu al perioadei interbelice fuseseră efectul direct al crizei economice și a costurilor ei sociale era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să se transforme cât mai curând din bilaterale În multilaterale. A constrâns guvernele, firmele și sindicatele să imagineze Împreună metode și condiții favorabile pentru creșterea productivității. Mai presus de orice, a blocat Întoarcerea la tentațiile care năruiseră economia interbelică: subproducția, protecționismul reciproc distructiv și colapsul schimburilor comerciale. Deși administratorii americani ai Planului nu făceau un secret din așteptările lor, ei au lăsat europenilor responsabilitatea de a determina nivelul de ajutor necesar și metodele de distribuție. Obișnuiți cu interesul nedisimulat al americanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și industriale germane (În timpul războiului, o expoziție din Parisul ocupat dedicată „Franței europene” punea accentul pe bogăția agrară a Franței și pe beneficiile posibile prin participarea la Noua Europă a lui Hitler). Agricultura modernă n-a fost niciodată ferită de protecționism motivat politic, Într-o formă sau alta. Chiar Statele Unite, ale căror tarife comerciale externe au scăzut cu 90% Între 1947 și 1967, au avut grijă (și au Încă) să nu includă agricultura În această liberalizare a comerțului. Iar produsele agricole
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
piețelor libere și globalizării fără opreliști - aceasta chiar În timp ce mulți europeni erau ei Înșiși beneficiarii indirecți ai schimbărilor pe care le criticau. În trecut, asemenea sentimente - În combinație cu presiunile sindicale și interesele politice - ar fi favorizat revenirea la un protecționism limitat. Acum Însă guvernele aveau mâinile legate, iar sindicatele, În Înțelesul tradițional al cuvântului, nu prea mai existau. Franța a fost singura țară unde forța de muncă organizată În sindicate a reușit, cu ajutorul opiniei publice, să blocheze temporar vânzarea companiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revanșa pentru pierderile suferite. Dacă mai adăugăm și gravele crize economice care au zguduit continentul după primul război mondial - „Numeroase țări, mai ales din Europa Centrală, nu și-au revenit niciodată”, consideră Tony Judt - , inflația fără precedent, concurența neloială și protecționismul la care făcea apel fiecare din țările europene (Între 1929 și 1936, notează autorul, „schimburile franco-germane au scăzut cu 83%”!), Începem să Înțelegem de ce s-a ajuns la distrugerea unei civilizații Înainte chiar ca tancurile lui Hitler și cizma lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Primul răspuns, cum s-a precizat deja, a fost al teoriilor est-europene: Maiorescu, Motru, Zeletin, Gherea, Madgearu, Manoilescu sau Kautski, R. Luxemburg. Momentul latino-american își are originea în strategia ECLA (United Nations’ Economic Commission for Latin America) de dezvoltare prin protecționism și de industrializare prin politici de substituire a importurilor. Acest model a avut succes în anii ’50. A urmat o fază de declin: stagnare economică, șomaj, inflație, devalorizarea monedei, declinul comercial, în anii ’60, ceea ce a condus la proteste, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a schemei diviziunii internaționale a muncii, în temeiul căreia America Latină fusese împinsă să producă bunuri alimentare și materii brute pentru marile centre industriale ce urmau să ofere la schimb produse manufacturate. Curiozitatea este că, în 1936, M. Manoilescu, în Teoria protecționismului și a schimbului internațional, demistificase și el eroarea teoriei avantajelor comparative. Teza lui Prebish aduce, în plus, precizarea că „această schemă este la rădăcina problemelor critice ale dezvoltării în America Latină. Bazarea pe exportul de materii prime și pe produsele agricole
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1987, „Religion and Development: Weber and East Asia Experience”, în M. Weiner, S. Huntington (coord.), Understanding Political Development, Little Brown, Boston. Lipset, S.M., 1963, „Economic Development Democracy”, în S.M. Lipset (coord.), Political Man, Garden City, New York. Manoilescu, M., 1986, Teoria protecționismului și a schimbului internațional, Editura Științifică și Enciclopedică, București. McClelland, D., 1964, „Bussiness Drive and National Achievement”, Monthly Review, 37, pp. 1-10. Schumpeter, J., 1968, Sociology and Imperialism, Cleveland. Sweezy, Paul M., 1968, The Theory of Capitalist Development, Monthly Review
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
că România nu dispunea de capital suficient pentru a susține financiar investițiile din industrie și de aceea au adoptat doctrina „porților deschise”. Dar după guvernarea din 1928 1931, național țărăniștii au renunțat la această doctrină și au devenit adepți ai protecționismului. 2. pe plan social, național-țărăniștii considerau că țărănimea este singura categorie socială de care depindea existența statului. 3. pe plan politic, național-țărăniștii erau adepții democrației parlamentare. Mișcarea socialistă în 1918, Partidul Social Democrat din România se transformă în Partidul Socialist
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]