5,689 matches
-
unei Încrederi absolute. E prea frumos ca să fie adevărat. El se simți mișcat de absența completă a cochetăriei la fată și Își aminti iarăși, cu Înnoită putere, că fusese primul ei iubit. — Ascultă, spuse el, o să vii și mâine? Ea protestă, cuprinsă de o spaimă concretă: că el s-ar putea plictisi de ea Înainte să ajungă la Constantinopol. El ignoră obiecțiile ei. — Voi da o petrecere. Ca să sărbătorim. — Unde? În Constantinopol? — Nu, spuse el. N-am pe cine invita acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doar fragmente de cuvinte. — În nici un caz... Belgrad... cercetați trenul. — Să-l duc la cazarmă? Vocea se ridică puțin pentru a-și Întări spusele: — Nu. Cu cât Îl zăresc mai puțini, cu atât mai bine... Pe loc. — Dar să știți, protestă maiorul Petkovici, că nu avem condiții aici. Ce putem face cu el? — ...doar câteva ore. — De către Curtea Marțială? Asta e Împotriva regulamentului. Vocea Începu să râdă ușor: — Eu Însumi... cu dumneavoastră la un prânz, Între noi... — Dar În eventualitatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la vagonul-restaurant și bat cu degetul În geam. Dar a doua ei ezitare dură prea mult. O mână o atinse pe cot și o voce Îi spuse ceva cu blândețe Într-o limbă străină. Ea se Întoarse Împrejur, gata să protesteze, să implore, s-o ia la goană dacă trebuia, și să alerge la vagonul-restaurant, dar teama Îi fu potolită puțin de ochii mari și blânzi ai soldatului. Acesta Îi zâmbi și dădu din cap, arătând spre clădirile gării. Tânăra spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
va Îndepărta. Va alerga mai repede decât bătrânul și fata, iar santinela va trage În fugarul cel mai apropiat. — V-aș sfătui să rămâneți, Îi spuse dr. Czinner lui Coral. Nu sunteți În nici un pericol aici. Grünlich deschise gura să protesteze, dar nu mai spuse nimic. Toți trei pândeau fereastra și trecerea uneia din santinele, cu pușca petrecută peste umăr. — Cât va lua să deschideți ușa? Întrebă doctorul Czinner. — Cinci minute. — La treabă atunci. Doctorul Czinner bătu cu degetul În fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să vorbească, pledând cu insistență. El Încercă s-o Întrerupă, dar cuvintele lui trecură pe lângă ea. Bărbatul Își scoase ochelarii, Îi șterse și se simți În mare Încurcătură. Amenințările n-ar fi avut nici un efect. Ar fi putut ea să protesteze toată noaptea. Dar Îi oferise bărbatului singura momeală pe care nu-i stătea În putere s-o refuze: rațiunea. Și În spatele rațiunii Îl lăsă să ghicească, Într-o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Apoi râse: —Proaspăta Divorțată și Bărbatul-denegăsit-pe-Google! Sună ca și cum ar fi perechea perfectă. Prevăd o poveste de dragoste uluitoare, căsătorie și mai mulți copii, ca să se joace cu ai noștri. Ha! Ha! Ha! —Lauren nu se va mai căsători niciodată, am protestat eu. Se distrează mult prea bine așa. Să fii căsătorit este și mai distractiv, scumpa mea. Trebuie să o Încurajăm să se mărite cu amărâtul ăla. — Ea nu vrea decât o Întâlnire fierbinte, am zis. Hunter habar nu avea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Niciodată nu prea știu ce să le cumpere soțiilor lor. Habar nu au de bijuterii, nu se pricep, ceea ce găsesc că este Încântător, de fapt. — Dar atunci de ce Sophia i-a spus lui Marci că Hunter Îi dăduse colierul? am protestat eu. —Deoarece Sophia Îl voia pe Hunter pentru ea Însăși, scumpo, zise Milton. Voia ca tu să crezi că acel colier era pentru ea și, etalându-și-l pe al ei prin fața ta, a obținut exact ce dorea - haos. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
romantică. Cu un corsaj strâns pe bust, care se Îngusta Într-o talie micuță și plutea apoi Într-o fustă de vis, era o rochie mult mai șic decât ceea ce se poate vedea acum la Oscaruri. —Thack, nu a venit, protestam În zadar. —Ha! chicoti el, plin de voioșie. Rochia asta e mortală. —Thack, registrele de contabilitate pe luna asta un sunt nici pe departe mortale, i-am atrás atenția. Totul va fi bine, Sylvie, nu te mai agita atâta, Încetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era Întinsă către mine. Cât de stânjenitor. M-am uitat În sus și am roșit: În fața mea era Hunter. — Am făcut ceva Îngrozitor, spuse el. Îmi pare foarte rău. 24tc "24" Soare la orizonttc "Soare la orizont" — Oprește-te, am protestat eu, ștergându-mi lacrimile cu batista lui Hunter. Eu am făcut ceva groaznic. Iubitule, am făcut cea mai oribilă greșeală. Am crezut că tu aveai o aventură cu Sophia și apoi am descoperit că ea avea o relație cu soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Hunter veni mai aproape. Cu buzele aproape de urechea mea, șopti flirtând: —Iubito, nu te-am văzut de câteva zile, ce-ar fi să mergem acasă și să... știi tu ce? E luni, ce zici să muncim... i-am Întors-o, protestând ușor. Dar... Hunter arăta atât de drăguț. Avea Înfățișarea aceea ușor neglijentă de „tocmai m-am dat jos din avion“ pe care o găseam irezistibil de sexy. Și Îmi fusese foarte dor de el. Nu mă puteam abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o liniște grea, apăsătoare, strivită în coaste de viscolul izbit furios în ferestrele mari. Va trebui să stăm aici peste noapte spune șoferul încet. Mîine în zori vor trimite înaintea noastră... Vocile, iscate timid, se susțin unele pe altele, amplificîndu-se, protestînd vehement. O lovitură puternică, dinspre ușă, face să se stingă brusc orice glas; doar focul în sobă continuă să trosnească. Afară, creanga de stejar, ruptă, izbită în bucata de perete dintre două geamuri, e împinsă de vînt pe lîngă ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bunicul tău patru luni la rînd pensie de la ce-a-pe, nu-mi place cum îți stă. Ești un fel de gagică mișto și mie nu-mi place nici expresia, nici înfățișarea. O fată în pantaloni devine băiețoi. Dar se poartă, tata! protestează fata. Nu tot ce se poartă se și potrivește! spune apăsat Săteanu. Te rog să notezi această vorbă, Mihai. N-oi fi eu entelectual, dar îmi dau seama că-i o perlă. Eu am pornit-o de la sapă, iar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și o aude fîlfiind prin aer, aterizînd la capătul patului, între pernă și perete. Deasupra coatelor simte cum tînărul i-a cuprins brațele, apoi, strîngînd-o, o apropie. Își zice că trebuie să reacționeze în vreun fel, să se elibereze, să protesteze, eventual să țipe, dar nu-și poate crede că e adevărat, că Mihai a îndrăznit să o atingă. O mînă i-a eliberat brațul, simte cum degetele lunecă în sus, pe gît, spre obraz... Ești frumoasă, Maria; frumoasă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Înțeleg, ți-a scăpat atîta bănet, dar... uite... Știți ceva, ia stați jos face Lazăr semn spre masa unde au stat aseară, pe care mai sînt încă teancurile cu programe de sală. Bateți cărțile! Aici?! Nu fi... vrea profesorul să protesteze, dar imediat începe să amestece cărțile, înspăimîntat de înfățișarea tînărului. Lazăr le taie, apoi le ia în palma stîngă, în timp ce cu dreapta aruncă urgent în fața profesorului cinci cărți, apoi cinci sieși. Priviți-le. Ful de popi! exclamă profesorul. Ful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și părăsească nevasta, dar va veni și momentul ăsta, în ciuda furiei și a lacrimilor... Și cum rămânea cu slujba? Era adevărat că o detesta - mai detesta și spectacolele la care trebuia să meargă. Ar fi fost ipocrit dacă ar fi protestat prea mult. Mai demult, reușise să se descurce destul de bine ca jurnalist independent, așa că putea să facă din nou chestia asta. Și atunci de ce avea ochii înlăcrimați? De unde tensiunea asta care-l copleșea? I se părea că are gleznele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
agreabil pentru victimele răpitorilor din Beirut. Ți-i puteai închipui, de asemenea, pe părinții lui răspunzând cu aceeași decență și demnitate la întrebările ziariștilor. Dar era la fel de ușor de imaginat că ulterior ar fi dezvoltat o atitudine stridentă și agresivă, protestând împotriva politicii guvernului și organizând propria campanie de eliberare a fiului lor, din bucătăria casei de suburbie unde locuiau. Între timp, fiul lor ar fi ridicat moralul celorlalți ostatici, povestindu-le despre ghinioanele pe care le-a avut cu echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fusese ofițer de intendență, că ținuse socoteala gamelelor, bocancilor, bonetelor, petlițelor și lopeților Linemann, a avut revelația că în stufosul inventar cazon nu figura nici o pisică și a luat hotărârea s-o lăsăm acolo cu străbunica, s-o călugărim. Am protestat, am bocit, am zis tot ce mi-a venit la gură, n-am vrut să mă urc înapoi în mașină, m-au luat pe sus, în gât îmi apăruse un guguloi acru, care creștea, creștea, fiindcă mama n-a smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asta explică totul. Individul ăsta și-a petrecut toată viața lui inutilă pur și simplu căutînd al treisprezecelea mamelon.” Și ce vă pot răspunde ? Ce pot face ? Să mă tîrăsc În patru labe și să recunosc ? Sau să Încerc să protestez și să strig : “Asta e tot ? Chiar nu mai există absolut nimic În afară de asta ?” CAPITOLUL 2 În fiecare noapte, mama ne părăsea ca să se strecoare În piață, să se ducă “sus”, cum ziceam noi, după provizii. În zilele alea, cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
preferă o felie de cozonac? Întrebă doamna Purvis, care rămăsese În pragul ușii deschise. — Mai bine să terminăm Întîi biscuiții. În zilele noastre, rosti străinul, cozonacii nu-s buni de nimic! — Dar cozonacul ăsta a fost făcut cu ouă proaspete, protestă doamna Purvis cu mîndrie. Domnul Rowe l-a cîștigat la o tombolă. În clipa aceea Începu buletinul de știri, cu obișnuita formulă: „... Vă vorbește Joseph Macleod“. Străinul se ghemui În fotoliu, ascultînd cu o atitudine arogantă, ca și cum auzea niște povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Prietenii mei și cu mine. — Adversari ai războiului, pe temeiuri de conștiință? Umărul diform avu o tresărire nervoasă. — Conștiința asta poate fi uneori o povară. — Ce-am fi putut face altceva? Să-i fi lăsat să ocupe Polonia, fără să protestăm măcar? — Dumneata și cu mine cunoaștem bine lumea, și știm că Polonia era una dintre cele mai corupte țări din Europa, rosti individul, aplecîndu-se și deplasînd puțin fotoliul, astfel Încît părea să se Îndrepte spre Rowe printr-un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de așa ceva: toate cazurile se repetă. Nu-ți cer altceva decît să-mi răspunzi la anumite Întrebări. Restul, ne privește. Și-acum, spune-mi: cînd ai Început să observi ceva suspect... o anumită răceală În purtarea soției. — Nu sînt Însurat, protestă Rowe. Domnul Rennit Îi aruncă o privire scîrbită - nu-i plăcea să fie contrazis. Desfacerea logodnei cumva? urmă el. I-ai trimis vreo scrisoare? — Nu e vorba nici de așa ceva. — Șantaj? — Da’ de unde! Atunci, de ce-ai venit la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
binecrescuți și simpatici, lîngă care ai fi stat cu plăcere la masă. — Domnul Rennit, directorul agenției particulare Orthotex, mi-a mărturisit astăzi că n-a văzut În viața lui un criminal și că sînt recrutați din drojdia societății. — Da’ de unde? protestă Hilfe. În zilele noastre, Îi Întîlnești pe toate drumurile. Am cunoscut personal pe puțin șase criminali. Unul era ministru, altul specialist În boli de inimă, altul director de bancă, altul agent de asigurări... — Încetează, te rog! exclamă domnișoara Hilfe. — Deosebirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care refuza, Însă, să-i răspundă. Și-acum, ce facem? Întrebă Hilfe. — Lasă-te păgubaș! rosti fata, adresîndu-i-se direct lui Rowe - În sfîrșit Îi dădea un răspuns, dar răspunsul acesta punea capăt oricărei comunicări Între ei. — Nu, nu se poate! protestă Hilfe. Doar ne aflăm În război! — Admițînd că povestea dumitale are un temei real, de unde știi că la mijloc n-a fost altceva decît o tentativă de furt, trafic de stupefiante sau altceva asemănător? Îl Întrebă fata pe Rowe. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că nu e chip să scapi, picioarele Îți sînt ca de plumb, nu le poți urni din fața ușii care se deschide, sinistră, spre tine. La fel se petrece și În viață, uneori Îți vine mai ușor să mori decît să protestezi. Rowe Își aminti de o femeie care, cuprinsă și ea de Îndoieli, nu protestase, ci, resemnîndu-se, tristă, băuse licoarea fatală... Aidoma unui pușcăriaș care-și ocupă locul În careu, Rowe păși Înainte și se așeză la stînga lui Cost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poți urni din fața ușii care se deschide, sinistră, spre tine. La fel se petrece și În viață, uneori Îți vine mai ușor să mori decît să protestezi. Rowe Își aminti de o femeie care, cuprinsă și ea de Îndoieli, nu protestase, ci, resemnîndu-se, tristă, băuse licoarea fatală... Aidoma unui pușcăriaș care-și ocupă locul În careu, Rowe păși Înainte și se așeză la stînga lui Cost și la dreapta domnișoarei Pantil. Doamna Bellairs se așezase Între Hilfe și doctorul Forester. Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]