1,450 matches
-
pentru a fi placul lui Dumnezeu. În acest fel munca, efortul uman propriu este așezat la baza vieții creștinului protestant. Cultul pentru muncă va dezvolta civilizația în care trăim. Occidentul modern are la bază acest cult. Din aceste motive pentru protestanți cariera și munca sunt repere importante ale vieții pământești 154. La calviniști, munca ,,dobândește un straniu caracter material-impersonal: acela al slujirii raționale a cosmosului social care ne înconjoară"155. Capitalismul weberian este o lume a muncii din datorie de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
individualității umane, dar și despre o presiune instituțională, chiar pentru recunoașterea în plan religios a acestei individualități. Puterea principilor fusese dobândită în războaie și comerț, iar aceste avantaje ale lor trebuiau să continue. Nu este de mirare că în epocă, protestanții se vor bucura de protecția politică a celor care conduc orașele și cetățile. Politica se structura altfel decât Biserica și în mod autonom. Cu timpul, Occidentul, va construi ceea azi numim statul laic, adică o construcție socială instituțională gândită fără
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
acordă principilor dreptul de liberă alegere a religiei statului lor. Decizia aceasta este repusă în cauză trei ani mai târziu, la a Doua Dietă de la Speyer, când cinci principi și reprezentanți a 14 orașe libere protestează, de unde și numele de ,,protestanți" dat partizanilor Reformei. Alte date relevante 100: în anul 1529 are loc la Marburg un colocviu teologic; în anul 1536 trece la protestantism orașul Geneva, acolo unde va fi preot un alt reprezentat de seamă al protestantismului - Jean Calvin; în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de Ani; în Anglia la 1640, conflictul dintre rege și parlament duce la război civil; după anul 1562, și Franța va fi sfâșiată de războaie religioase; odată cu Ludovic al XIV-lea vine vremea marilor persecuții, în jur de 250000 de protestanți părăsesc regatul. Care ar fi contribuțiile Reformei? Ce ar fi adus nou în societatea și economia occidentală? Cu ce a ajutat Reforma la apariția și impunerea definitivă a capitalismului în Europa de Vest? Prima mare contribuție a acestui proces este aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sporesc mai mult"72. Cumpătarea este o premisă a fericirii, tocmai pentru că îl pune pe om în zona moderației și a așteptărilor modeste. În mod evident lăcomia este o sursă de mari deziluzii și mare nefericire. Nu întâmplător întemeietorii capitalismului, protestanții europeni ai secolului al XVI-lea aveau ca trăsătură distinctă de caracter ascetismul. Reținerea, moderația și evitarea lăcomiei fac parte și trebuie să fie impuse în viața unui om care se dorește a fi fericit. Caracter uman înseamnă și o
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ce par a fi credibile. Aceștia sunt șmecherii, oligarhii politicii și finanțelor din România. Acești oameni și lăcomia lor infinită (pe banii noștri și nu pe bani privați) ne lasă fără argumente în fața copiilor și studenților noștri. Istoria scrisă de protestantul căruia îi tremură mâna pe ultimul cent și pe care Max Weber o invocă în lucrările sale nu mai are nici un sens. Valori ca austeritatea, ascetismul, supunerea față de lege, prețuirea banului și cultul muncii, care stau la baza lumii libere
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
1993, p. 15. 144 Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 23. 145 Autorul citat arată: ,,Pe de altă parte însă este adevărat că participarea relativ mai mare, adică mai mare în raport cu totalul populației, a protestanților la posesia capitalului, la conducere și la treptele superioare ale muncii în marile întreprinderi industriale și comerciale moderne, se datorează în mare parte unor cauze istorice situate într-un trecut îndepărtat și la care apartenența confesională apare nu drept cauză
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, pp. 23-24. 146 Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 24. 147 Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 24. 148 "(...) este clar că protestanții au demonstrat o înclinație specifică spre raționalismul economic, atât ca pătură dominantă, cât și ca una dominată, atât ca majoritate, cât și ca minoritate, ceea ce la catolici nu s-a putut și nu se poate constata în același mod, nici
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o viață cât mai sigură chiar dacă venitul său este mai mic, unei vieți pline de riscuri, agitate, dar poate aducătoare de onoruri și bogăție. În popor se spune în glumă: sau dormi bine, sau mănânci liniștit. În cazul de față, protestantului îi place să mănânce bine, iar catolicul vrea să doarmă liniștit". Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 28. 84 Georges Bataille, Partea blestemată, Editura Institutul European, Iași, 1994, pp. 114-115. 85 Spengler arată, vorbind despre Luther
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Zece mii de culturi, o singură civilizație. Spre geomodernitatea secolului XXI, Editura Nemira, București, 1998, p. 66. 113 Bataille continuă: ,,Max Weber a scos în evidență nu numai prin analiză ci și cu ajutorul statisticilor rolul privilegiat pe care l-au jucat protestanții în organizarea capitalistă. Chiar și azi se poate observa cum într-o regiune dată, protestanții se orientează spre afaceri, iar catolicii mai degrabă spre profesiunile liberale. Se pare că există o afinitate între starea de spirit a industriașului muncind cu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
66. 113 Bataille continuă: ,,Max Weber a scos în evidență nu numai prin analiză ci și cu ajutorul statisticilor rolul privilegiat pe care l-au jucat protestanții în organizarea capitalistă. Chiar și azi se poate observa cum într-o regiune dată, protestanții se orientează spre afaceri, iar catolicii mai degrabă spre profesiunile liberale. Se pare că există o afinitate între starea de spirit a industriașului muncind cu îndârjire și calculând cu mare atenție profitul și severitatea prozaică a religiei reformate. În cadrul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
aici doar În treacăt. Remarc doar că tranziția culturală românească nu este definită de consecințele secularizării asupra comportamentului cultural, deoarece este greu să vorbim de o nivelare religioasă profundă care să fi creat un comportament cultural modern, similar cu cel protestant. Argumentul care stă la Îndemână este lipsa Încrederii sociale care să fie liantul unei deveniri sociale culturale post-comuniste. Cu totul alt aspect este cel al democratizării, loc În care standardele occidentale - mai precis, cele euroatlantice - au fost și sunt puse
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prezintă drept autorul crimei, pentru că totul e în tot, zice el, Dumnezeu vrea și face totul iar el, Quintin, se supune acestei legi, așadar e responsabil față de mortul din rigolă și de toate cele... La moarte! Zic atunci catolicii și protestanții făcând front comun la ce-i mai rău - și asta încă din primele lor ceasuri: Quintin și trei din prietenii săi sunt condamnați să li se taie capul. Lupta continuă... AL TREILEA TEMPO CREȘTINISMUL EPICURIAN 1. Dar unde au dispărut
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vizite ale regelui, alegerea ca primar al orașului Bourdeau îsic), fapte istorice. Aceasta e cartea din care paginile referitoare la noaptea Sfântului Bartolomeu au fost rupte. De către cine? Pentru care anume motive? Cui i-au displăcut? Unor catolici sau unor protestanți din familie? Ori poate și unii și alții, mult după moartea filosofului... Jurnalul de călătorie este bine editat, prefațat și excelent comentat de către Fausta Gravin la editura Folio. Despre persoana aflată în slujba filosofului și care a redactat partea I
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
1524-1525, de către Iacob ben Chayyim și a fost acceptată ca text al Vechiului Testament. Cu timpul, astfel de ediții au primit epitetul de textus receptus. Controversa privind textul corect a continuat foarte mulți ani. Din partea Bisericii romano-catolice venea reproșul că protestanții au aderat la o invenție rabinică a cărei consecință directă era îndepărtarea de adevăratul Cuvânt. Pentru a confirma acest punct de vedere, iezuitul Bonfrère a publicat în 1631 un comentariu la Pentateuh în care sublinia toate discrepanțele dintre textul latin
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o parte, erau aceia care susțineau că textul ebraic, incluzând vocalele, este cel inspirat, pe de altă parte, erau cei care, în urma comparării diferitelor manuscrise ebraice, au arătat că textul vocalizat reprezintă o adăugare ulterioară. Această descoperire, făcută de către teologul protestant Cappellus, a zdruncinat grupul celor care susțineau inspirația deplină a textului ebraic al Vechiului Testament și care se temeau că oamenii se vor îndoi cu timpul nu numai de vocale, dar și de consoane. Cu toate acestea, Cappellus a mers
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nouă asupra istoriei limbii ebraice și asupra metodelor de pronunție în diferite locuri. Imediat după 1616, când Pietro della Valle a adus o copie a Pentateuhului samaritean în Europa, cercetătorii au și început discuțiile legate de valoarea textului. Întrucât bibliștii protestanți acceptaseră textul masoretic drept textus receptus al Vechiului Testament, nu au acordat prea mare atenție acestui text. Bibliștii romano-catolici, în căutare de noi argumente împotriva înțelegerii textului masoretic drept textus receptus, s-au arătat foarte interesați de el, întrucât era
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
reforma husită, clerul va ieși din rândul stărilor Dietei 338. În multe țări, de altfel, Reforma religioasă a determinat schimbări fundamentale în structura stărilor, a Dietei și în modul de reprezentare, chiar la o separare pe curii ale catolicilor și protestanților. Starea nobilimii distingea între seniori (Herrenstand) și cavaleri (Ritterstand), cu aspecte specifice privind reprezentarea în privința provinciilor de la est sau vest de Elba: în cele dintâi, prelații, seniorii și cavalerii participau la adunare în aceeași curie; la vest de Elba se
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de la Praga" marchează ruptura dintre cehi și Imperiu 363. Conflictul a început când Ferdinand al II-lea a fost ales împărat. După moartea lui Mathias în martie 1619, începuseră pregătirile pentru alegerea noului împărat, la 20 iulie 1619. Cu trei protestanți din șapte Electori, era limpede că votul Boemiei era decisiv, în situația în care Electorii protestanți se puneau de acord asupra unui candidat străin de Casa de Habsburg. Pentru Frederic era esențial să câștige timp pentru a-și consolida poziția
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a rezolvat problema de o manieră destul de simplă, tăind "nodul gordian". În anul 1596 partida catolică, puțin numeroasă, a intrat într-o Confederație de cantoane separate, sub egida Spaniei. În 1597 a avut loc o ultimă adunare rurală, în care protestanții s-au separat definitiv de catolici, acaparând toate funcțiile. Consiliul federal a încerca să aplaneze conflcitul, dar Adunările separate ale celor două confesiuni s-au pronunțat pentru împărțirea țării. La 8 septembrie 1597 un tribunal de arbitraj a procedat la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
să aplaneze conflcitul, dar Adunările separate ale celor două confesiuni s-au pronunțat pentru împărțirea țării. La 8 septembrie 1597 un tribunal de arbitraj a procedat la delimitarea teritoriului și, de atunci, vor exista Appenzell Innerrhoden, catolic și Appenzell Ausserrhoden, protestant 398. La Glaris problema se va rezolva în cu totul alt mod. Urmând exemplul cantonului Unterwalden, care avusese două Dietine până în secolul al XVI-lea, în perioada 1528-1532 la Glaris se vor constitui tot două Dietine, una catolică și cealaltă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
una catolică și cealaltă protestantă, ai căror delegați se întruneau într-o Dietă comună. Într-un mod asemănător organiza și Elveția, alături de Dieta federală comună, congrese particulare ale delegaților catolici (cu concursul partidei catolice din cantonul Glaris) și ale celor protestanți (cu concursul partidei protestante ale aceluiași canton). De altfel era foarte dificil să se găsească o soluție mai bună și convenabilă în acele timpuri de intoleranță recunoscută. Zurich, care se afla în fruntea Confederației, nu o reprezenta decât în afară
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
o schimbare în domeniul administrativ, dar exista și o altă schimbare, mai lentă și progersivă, în domeniul doctrinei și a ritualului. Noua Biserică anglicană respingea o parte a doctrinei și ritualului Romei, fără a adopta în locul ei doctrina și ritualul protestanților de pe continent, indiferent că erau luterani sau calvini. Către sfârșitul secolului al XVI-lea poziția Bisericii anglicane în raport cu statul englez prezenta două caracteristici importante: această Biserică își revendica originea în națiune și în toți membri națiunii. În virtutea acestui postulat, orice
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la 19 august, alegând în locul acestuia pe electorul palatin Frederic la V-lea (26 august), chiar dacă alegerea împăratului urma să aibă loc la Frankfurt în 28 august. Un rege protestant în fruntea Boemiei însemna că majoritatea electorilor Sfântului Imperiu erau protestanți: Brandenburg, Saxa, Palatinat și Boemia, împotriva celor trei principi episcopi din Colonia, Mainz și Treve, ceea ce însemna o răsturnare spectaculoasă. Gh. Bichicean, op. cit., p. 34. 364 A se vedea și P. Lendvai, op. cit., p. 130. 365 D. Ogg, (professeur à
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
tron, iar starea reginei se înrăutățea, sfârșitul său fiind aproape. La sfaturile ministrului englez, Iacob și-a domolit energia cu care se implicase într-o serie de comploturi împotriva reginei Elisabeta, puse la cale atât de catolici cât și de protestanți. A adoptat un discurs moderat și respectuos față de regina care îmbătrânea de la o zi la alta tot mai mult. În zorii zilei de 24 martie regina a încetat din viață, iar opt ore mai tarziu, Iacob a fost proclamat rege
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]