1,184 matches
-
în plină vară 1920 am coborît de la Paris spre un San Remo în sărbătoare, pavoazat cu drapele și atît de plin de lume, încît nu se găseau locuri în hoteluri. După ce am lăsat pentru domnul Nitti o carte de vizită protocolară, iar prin grija directorului de cabinet, marchizul Visconti Venosta, mi-a parvenit cea a președintelui consiliului italian, nu am mai avut alt rol decît acela de observator curios. Nu am avut de ce fi dezamăgit, întrucît această reuniune internațională a produs
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Un eu asumat, agresiv, pe care, se’nțelege, Îl Întâlnim pentru Întâia oară sub forma și mai ales sub denumirea de Daimon la Socrate, sofistul, cel care „poseda adevărul” și pentru care, pentru „vina” de a-l invoca, neglijând zeii protocolari ai polisului, Înțeleptul a fost condamnat să bea cucută. (O altă primă alegere a „destinului individual” În „disprețul” celui „public”, care, În vremea sa, În secolul IV Î.Cr., ca și azi, era mai mult decât o lege, era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Dreptatea, Ivasiuc, Piti Vintilă, studentul din anul șase la Medicină, din Cluj, exmatriculat și condamnat la cinci ani de pușcărie, la sfârșitul anilor ’50, deoarece îndrăznise să intoneze sub balconul profesorului de psihiatrie Pamfil, împreună cu un grup de studenți, după protocolarul Gaudeamus, și Deșteaptă-te române! Și alții... În vara lui ’67, m-am întors din nou la Lugoj, Wilma tante, energică, îmi gătea și avea grijă de mine - tata era mort, mama era la București și lucra la Asigurări, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în august același an. Unii defilau și se distrau, el, și prietenii lui, rudele, își petreceau la groapă pe cea care, atâția ani, fusese parte din ei. La ce serveau condoleanțele primite și care se repetau, decât ca o notă protocolară, dificil de mistuit pentru familia atât de îndoliată? 2 ianuarie 1984 Dragă Alecu, Deseori discutam cu Lorica despre voi. Nici nu-mi puteam închipui că soarta îți va fi atât de vitregă și vă v-a desparte pentru veșnicie tocmai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ale guvernanților României la primirea ultimatumului sovietic din 28 iunie 1940. Mai supraviețuiau părinți nemângâiați de moartea fiilor căzuți pentru eliberarea Basarabiei, mai erau Încă atâția veterani de război care au sângerat la Odesa, Cotul Donului, Caucaz și Stalingrad. Întâlnirile protocolare, strângerile de mână și Îmbrățișarea semnatarilor Tratatului se așterneau dureros peste idealul și sacrificiul atâtor generații. Cu atât mai mult cu cât raporturile nu erau urmarea unor litigii sau disensiuni trecute. Incursiunile cazacilor și tătarilor și pustiirea periodică a Moldovei
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
mutat din garnizoană. [...] Ana Blandiana va lansa o formulă explicativă: «popor vegetal» (în spiritul lui Emil Cioran); unii sunt indignați, alții încuviințează, jenați. Rămânând ferm pe poziția sa, „ostilitatea față de Gorbaciov a lui Ceaușescu s-a manifestat dincolo de orice obligații protocolare, în timpul vizitei liderului sovietic în România, în mai 1987. [...] Pe scurt, a avut loc o înfruntare asupra tuturor problemelor de interes vital. [...] Avertismentul dat de Gorbaciov lui Honecker, cu prilejul vizitei la Berlin, când se celebra a 40-a aniversare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Armenia, un regizor român punând în scenă o piesă românească cu actori armeni. În acel context, am lansat ideea că sunt în căutare de reședință personală, unde să pot primi alți șefi de misiuni diplomatice, să pot organiza unele activități protocolare. Domnul Nashanian îmi prezentă pe îndelete tot parterul casei sale, construit deasupra garajelor. Parterul se compunea dintr-un living și o sufragerie generoasă, dispuse la strada principală, de care le separa și un balcon, instalat pe cele două garaje. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
al României în Republica Cipru, reușisem să fac vizitele de prezentare la principalele autorități. Astfel, fusesem primit de George Iacovu, ministrul afacerilor externe, în cadrul convorbirilor abordând tema deschiderii unei reprezentanțe permanente a Ciprului la București. De asemenea, făcusem o vizită protocolară ministrului de interne, Christodoulos Veniamin, discutând despre posibilitatea de intrare a forței de muncă din România, în condițiile accesului fără viză în Cipru a oricărui cetățean român. Apoi, am efectuat o vizită protocolară ministrului educației, Christoforos Christofides, în cursul căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
la București. De asemenea, făcusem o vizită protocolară ministrului de interne, Christodoulos Veniamin, discutând despre posibilitatea de intrare a forței de muncă din România, în condițiile accesului fără viză în Cipru a oricărui cetățean român. Apoi, am efectuat o vizită protocolară ministrului educației, Christoforos Christofides, în cursul căreia interlocutorul a adresat mulțumiri statului român pentru sprijinul acordat mai multor tineri ciprioți care fuseseră bursieri în diferite facultăți din România. Momentul cel mai important a fost primirea, după vizitele evocate, la președintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
Programul meu zilnic, după normalizarea vieții și activității personale, era împărțit între obligațiile cotidiene ale oricărui șef de misiune: primirile în audiență ale solicitanților, efectuarea vizitelor de prezentare la cele mai importante personalități ale Republicii Cipru, participarea la toate activitățile protocolare organizate de MAE cipriot sau de ambasadele acreditate în Cipru. Poziția mea de însărcinat cu afaceri ad-interim crea unele dificultăți de comunicare mai ales persoanelor oficiale, care, conform protocolului, trebuia să mi se adreseze folosind titulatura completă. Mulți preferau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
zile ale lunii august. De la 1 septembrie, băieții intrau în programa școlară de la American Academy, Silvia și Nicoleta rămâneau la reședință, cu un program impus de obligațiile șefului de misiune. Pe data de 3 septembrie mi se programase o vizită protocolară la ministrul apărării, domnul Andreas Aloneftis. În cadrul convorbirii acesta a evocat apropiata aniversare a Republicii Cipru, vineri 1 octombrie 1990, a XXX-a aniversare, unde erau invitați oaspeți din țările prietene, inclusiv România. Invitația era din partea președintelui George Vassiliou către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
evocat apropiata aniversare a Republicii Cipru, vineri 1 octombrie 1990, a XXX-a aniversare, unde erau invitați oaspeți din țările prietene, inclusiv România. Invitația era din partea președintelui George Vassiliou către președintele Ion Iliescu. În săptămâna următoare, mi-am încheiat vizitele protocolare la miniștrii educației, sănătății și finanțelor. Am început să primesc la noua reședință vizite de răspuns ale ambasadorilor, ale celorlalți șefi ai misiunilor diplomatice, ale unor cetățeni români, care treceau prin Cipru spre București. Ambasada intrase într-un ritm normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
primeam la reședință vizitele de răspuns ale ambasadorilor pe care îi vizitasem în lunile iunie-iulie. La ambasadă, îi primeam pe solicitanții de asistență consulară și pe cetățenii români pentru orice probleme oficiale sau personale. Participam la toate activitățile cu caracter protocolar organizate de autoritățile cipriote sau de misiunile diplomatice. Luni, 1 octombrie 1990, în Cipru urma să aibă loc cea mai importantă sărbătoare, se împlineau 30 de ani de la proclamarea independenței de stat a Republicii Prezidențiale Cipru. Cu 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
ciprioți la reuniunile de la Helsinki și Geneva și după aproape zece minute de convorbiri, distinsul politician mă întrebă: Ați fost în partea de nord a insulei? Încă nu, dar până la Anul Nou sper să reușesc să îi fac o vizită protocolară colegului și adversarului domniei voastre Rauf Denktaș. Denktaș este un interlocutor agreabil, dar și un adversar redutabil Aveți în plan să abordați și problemele noastre comune? Desigur, mă interesează mai mult modul său de gândire, de argumentare a favorizării ruperii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
României. Aprecierile ambasadorilor Franței, Italiei, SUA și Marii Britanii au constituit pentru mine un fel de recunoaștere că țara noastră devenise un stat demn, un interlocutor valabil, în Europa și, poate, nu numai. Am informat conducerea Ministerului Afacerilor Externe despre activitatea protocolară, despre participarea demnitarilor ciprioți și a ambasadorilor, despre convorbirile avute cu înalții oaspeți. Trebuie să recunosc că această recepție a fost percepută ca un eveniment de seamă în raporturile noastre cu gazdele și cu lumea diplomatică din Nicosia. Eram încântat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
pe aeroportul din Larnaka, împreună cu demnitarul cipriot, eram la scara aeronavei din care cobora Petre Roman. Le-am făcut cunoștință, ei și au dat mâna și împreună ne-am deplasat spre salonul oficial. Acolo, cei doi demnitari au rostit saluturile protocolare, după care au fost evocate perspectivele relațiilor bilaterale. În timpul convorbiri în trei, opiniile mele erau susținute de Președinția Ciprului, dar neglijată de Petre Roman. Îi recunoșteam stilul său cribdos, răutatea lui față de persoana mea, în repetate rânduri, după scena din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
București a directorilor noii companii aviatice LAR, care mă informaseră că negocierile cu partea cipriotă se încheiaseră cu bine și că următoarea reuniune va avea loc în capitala României. Întrucât cei trei funcționari evitaseră să facă o vizită, cel puțin protocolară, la ambasadă, am apreciat că, probabil, vizita era doar un aranjament pentru un revelion la Marea Mediterană, fapt dovedit ulterior, dar trecut sub tăcere de oficialii de la București. În aceeași zi, la orele 18, participam cu soția la vernisajul expoziției "Meditation
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
negocierea și că, pentru un an, va trimite lunar gratuit produsele necesare menținerii curățeniei clădirii. În mod firesc, fără nici o promisiune, pe toată perioada până la încheierea misiunii mele în Cipru, proprietarul și soția erau constant invitații mei la orice activitate protocolară organizată de misiunea noastră din Nicosia. Începând cu luna martie 1991, aveam și o altă prezență românească în Cipru, zilnică și specială, în persoana antrenorului de fotbal Țicleanu, un oltean deosebit de agreabil. În anii următori, fotbalul românesc a fost reprezentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
facem mutarea sediului ambasadei în fosta reședință a ambasadorului cehoslovac. Acolo îi instalasem pe șofer și pe secretară, în demisolul clădirii, care avea intrare separată de aceea a accesului persoanelor oficiale, a cetățenilor care solicitau asistență consulară sau făceau vizite protocolare. Era într-o sâmbătă dimineața, după plecarea de pe aeroportul din Larnaka a cursei "TAROM", mijloc facil de comunicare cu centrala MAE, prin renumitele "curiere TAROM". În noaptea de vineri, cu cursa "TAROM" sosiseră mai multe persoane, români deciși să își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
postuniversitar, m-am implicat direct în asigurarea unei audiențe benefice, soldată cu contracte substanțiale. Luna mai era consacrată unui Târg internațional, tradițional, prilej oportun de noi contacte cu participanți din multe state ale lumii la acest eveniment, în cadrul unor activități protocolare, organizate de reprezentanții firmelor specializate. Nu întâmplător recepția gazdelor se organiza de către Garda Națională din cadrul Ministerului Apărării al Ciprului. Președintele Vassiliou își îndeplinea mandatul într-o perioadă de dezvoltare a infrastructurii educaționale interne. Astfel, la mijlocul lunii mai el inaugura Institutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
misiunii diplomatice a României la liderul comunității turco-cipriote, în ziua de 25 septembrie la orele 11. Pe respectivul lider îl întâlnisem la dineul fostului ambasador al Cehoslovaciei, prilej cu care îmi exprimasem dorința de a fi primit pentru o vizită protocolară la înaltul demnitar. Imediat, prin secretariat, am confirmat prezența la întâlnire. Miercuri dimineața, la orele 10,30, autoturismul oficial, cu fanionul României arborat conform protocolului, se afla la punctul de trecere a delimitării dintre cele două comunități, păzită de forțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
principiu, colegul său de la București îmi propusese să mă gândesc la o perioadă de două-trei luni pentru vizitele de "bun rămas" la colegii din Corpul diplomatic și la autoritățile cipriote și că decisesem să aleg luna septembrie pentru toate activitățile protocolare, în așa fel ca succesorul meu la conducerea misiunii diplomatice a României din Cipru să poată participa la toate manifestările de la Nicosia dedicate celei de a 32-a aniversări a proclamării independenței Republicii Cipru, un stat confruntat cu serioase frământări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
zilele de vacanță, adică în lunile iulie și august, când pe insulă era perioada de caniculă, la reintrarea în ritmul normal de viață al localnicilor programul zilnic al familiei șefului misiunii diplomatice a României la Nicosia era încărcat cu activități protocolare, organizate de cetățeni sau familii cipriote din diferite localități ale insulei. Prioritatea, cum era firesc, o aveau autoritățile guvernamentale, șefii misiunilor diplomatice, prietenii din diferite instituții, cu care colaborasem în cei peste trei ani, oameni de afaceri din Cipru sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
că nu se exprimase ea bine: Și tatăl dumitale se numea Arcadii?" "Așa se numea. A fost un erou acoperit de medalii, care s-a sinucis când s-a întors din război." "Iartă-mă, Arcadi Arcadievici." El dădu deoparte formula protocolară, cu prenume repetitiv, ca un destin la pătrat: "Arcadi, atâta ajunge." Lăsată de izbeliște de rusa ei intensivă care nu presupusese subiecte atât de complexe, Margareta își extrase din memorie un cuvânt simplu, dar adecvat, un soi de comprimat lingvistic
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sunt fericit. Schimb subiectul și o rog să-mi arate pe hartă unde pot să văd în aceste zile o coridă. Sau măcar să văd arena unde are loc corida. Îmi indică locul, făcând un cerc cu stiloul pe hartă, zâmbește protocolar când ne strângem mâinile și ne despărțim. Cred că am dezamăgit-o cu entuziasmul meu și cu atitudinea mea pozitivă față de autoritățile Madridului. Era înaltă, blondă, ușor plinuță și avea ochii de o culoare indecisă - verzi cu albastru. La urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]