1,169 matches
-
încălcat regulile noastre de apărare a clădirii. Povestește-ne, tovarășe, cum s-au întâmplat lucrurile? Tovarășe ambasador, sunt uimit de ceea ce se întâmplă, spuse evident surprins reprezentantul economic. De fiecare dată când primesc în ambasadă străini vă anunț, scriu în protocolar, la ziua respectivă, acțiunea și pentru întâmpinarea oaspetelui îl avertizez, conform regulilor, pe tovarășul Dobre. Este adevărat că atunci când el nu este în misiune, așa cum ați decis dumneavoastră, îmi primesc singur oaspetele La ultima primire, tovarășul Dobre, deși nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
că scăpa de o seamă de obligații profesionale suplimentare, deloc ușoare. Mi-am preluat toate obligațiile din fișa postului, relațiile cu toate statele socialiste și cu organizațiile internaționale. Aveam pe agendă, pentru luna martie, aproape zilnic cel puțin o activitate protocolară importantă, spre exemplu: sâmbătă, 4 martie, plecarea la Viena a ministrului Ioan Totu, sau plecarea la Berlin a adjunctului de ministru Olimpia Solomonescu, pentru participarea la Consfătuirea statelor participante la Tratatul de la Varșovia, la nivelul adjuncților miniștrilor afacerilor externe; în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Politic Consultativ va avea loc la Moscova" suna ca o amenințare la adresa liderilor comuniști neobedienți. Publicarea știrii despre dineul oferit de familia Ceaușescu familiei Gorbaciov, după Dineul oficial, servit în aceeași seară pentru toți șefii delegațiilor participante, avea o justificare protocolară datorită prezenței Raisa Gorbaciova, care nu avusese un loc la dejunul oficial. Acest al doilea dejun pe cunoscători îi îndrepta spre gândul unei clarificări a conflictului între cei doi. Trebuie să amintesc zvonurile care circulau imediat după consfătuire referitoare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și artă, șefi de misiuni diplomatice. Primisem o invitație de la Herman van Hooff, directorul Reprezentanței Regionale pentru America Latină și Caraibe a UNESCO, cunoștință mai veche din perioada misiunii mele diplomatice la Montevideo. I-am dat curs nu numai din rațiuni protocolare, având în vedere bunele relații cu van Hooff și ambasadorii țărilor africane prezenți la vernisaj, ci și interesul absolventului Facultății de Istorie a Universității din Iași pentru această temă atât de tristă din trecutul umanității. Exponatele panouri documentare, fotografii, statistici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ianuarie 1959, barul a fost naționalizat și personalul nu permitea nimănui să se așeze pe scaunul lui Papa, măsura ulterior "abrogată". S-a reașezat la insistența barmanului "por favor señora, sientase" vă rog doamnă, luați loc! Trecut cu bine momentul protocolar, am comandat ce altceva decât două "Daiquiri salvajes" și am ciocnit în cinstea lui Papa, a Floriditei și Havanei! După "Finca" și barul "Floridita " refugiul "de suflet" al lui Papa era yachtul "Pilar". Construit de compania Wheeler Shipyards din New York
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-se la magazinele pe valută!). La capitolul "vestimentație", pusesem, pe lângă alte "efecte" de damă și domn, necesare unui șef de misiune și consoartei sale, un costum negru "pentru orice eventualitate"! Am preluat conducerea Ambasadei la începutul lunii decembrie, începând vizitele protocolare de prezentare la Ministerul Relațiilor Externe, la alte ministere și instituții centrale de interes, precum și la ceilalți Ambasadori ai statelor membre UE acreditați la Havana. Față de cele înregistrate în Cuba în 2003 am sesizat la primele deplasări prin Havana unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
supus, se retrăsese de la conducerea statului, cedând prerogativele fratelui său Raul, că se ameliora încet, că începuse să primească pe unii șefi de state "prietene", aflați în vizită în Cuba, apărând în două ocazii chiar și la televizor, la "întâlniri protocolare". Primise la 18 noiembrie pe Hu Jintao, președintele Chinei și la 28 noiembrie, ziua sosirii noastre la Havana, pe Dimitri Medvedev, președintele Federației Ruse! Se apropia sfârșitul anului și 1 ianuarie 2009, data la care se împlineau 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
preparate din carne de câine, aflate la mare preț la prietenii coreeni. Într-o seară, în apropierea Crăciunului, oftau cu toții la gândul unei supe grase și a unei fripturi de gâscă așa "ca la mama acasă", rostind opinii nu tocmai protocolare la adresa marelui conducător Kim Ir Sen. Cum pe vremea aceea și pereții aveau urechi, mare le-a fost surpriza a doua zi la prânz când li s-au servit supă grasă și friptură de gâscă! Cine are urechi de auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
poate merge mai departe. Delegatul, ajungând la Coburg, dete în casă de patru ștrengăroaice cu părul încă pe spate, călare pe patru domni care fă ceau astfel curse prin salonul cel mare. Înmărmurirea cuconului Iancu trebuie să fi fost strașnică, protocolar și pedant cum era dânsul, dar pesemne că fetița cea de a doua, pentru care venise, știu să-l cucerească și să-i inspire un raport favorabil, căci tratativele începură, fură duse repede și, în iarna 1893, cu mare alai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prima zi și fără înțelegere prealabilă cu țările respective, care nu le înființaseră decât în urma insistențelor regelui și în contra dorinței lor. Ele au rămas cu ambasadori la noi, iar noi aveam însărcinați cu afaceri la ele. Procedeu puțin diplomatic și protocolar. Câteva zile întârziere ar fi fost de dorit. Telegramele generalului Antonescu către Ciano 376, Ribbentrop 377 și în urmă către Göring378 lipseau de măsură, mai ales după ce ne maltrataseră la Viena. Termeni strict corecți ar fi fost destul. În fine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
despre risipirea valorilor, un act pe care ni-l îngăduim cu ușurință, chiar dacă nu avem o prea bună literatură. Este aproape o regulă ca dispariția fizică a unui scriitor să fie urmată de uitare sau, cel mult, de pomenirea lui protocolară în împrejurări comemorative. Dar sunt scriitori dintre cei mai buni uitați încă din timpul vieții, marginalizați sau subestimați. Acesta este și cazul Florenței Albu, plecată la cele veșnice la începutul acestui an*, dar a cărei nedreaptă subapreciere, ca să nu spun
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
anilor postbelici, când discursul romancierei parodiază cântul epopeic: ,, Oh, muză, spre îndepărtatul 1960 îmi poartă acum visarea. În comunism. Și inimii dă-i strune noi să cânte, cuvântului puterea care smulge din neguri oarbe, neuitarea", sau mimând relatările unor surse, protocolar, sec, nu mai puțin amenințător, din zilele noastre: " Sursa a reușit să obțină o invitație din partea lui B.C.-P. pentru a participa la o discuție despre realizarea unui număr al revistei Dilema având ca subiect Cazul Eminescu [...]. Cu toții consideră că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
rândul votanților, întâmpinând în același timp o opoziție puternică din partea intereselor fixate de ambele partide. În orice caz, efectul cumulativ al legislației de investigare a unor astfel de acte de corupție politică precum complicitatea asupra petițiilor electorale, mita și tratamentul protocolar oferit în interes politic, de a priva de drept de vot circumscripțiile electorale corupte și de a extinde dreptul de vot a dus la creșteri atât de mari în dimensiunea electoratului, încât a făcut impracticabile formele tradiționale de corupție electorală
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
fusese arestat, îi intrase în creier și în oase. Trimisul lui Cameniță l-a vizitat ca de obicei, dar nu l-a mai pus să toarne pe unul sau pe altul, ci i-a comunicat pe tonul său exasperant de protocolar, de amabil, dar de data asta cu o nuanță nouă (categoric și deopotrivă insinuant), că domnul profesor se cade să-l însoțească întrucât cineva, un apropiat de-al său, dorește neapărat să-l vadă. Vlad s-a supus, n-avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca oricare alta, spre sfârșitul programului, când secretara patronului arab i-a anunțat pe toți cei din biroul Vânzări că firma își restrângea activitatea și că sunt dați afară. Formula cu care li s-a adresat a fost, bineînțeles, una protocolară, dar, în fapt, erau dați afară, nu comprimați și nici concediați temporar. Colegii lui Butucel, numai bătrânei în pragul pensiei, au decis să facă scandal, să meargă la ziare, să-l dea în judecată pe arab, să ajungă până la Haga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vioară în orchestra Operei. Acum, în vacanță, venise la București la părinții lui, care stăteau în apartamentul unui prieten - Dan Nasta - în cochetul bloc de pe strada Puțul de Piatră, care aparținuse chiar soției acestuia - Rori, o hiperintelectuală... După o oprire protocolară la cofetăria de pe Calea Victoriei colț cu Grivița, ne-am îndreptat alene spre casa de pe Puțul de Piatră, în care găzduia, alături de părinții săi, chiar în camera soților Nasta, plecați în vilegiatură la mare. În holul spațios al apartamentului era multă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bun al pro priului text, îl las pe cititor să noteze, să surâdă, să se încrunte sau să strâmbe din nas. Iată, așadar, rândurile de atunci în cartea de acum: Nu știu dacă mi se cere să fiu duios și protocolar în cele ce urmează. Anunț în mod responsabil că oricum nu sunt în stare. Nutresc totodată con vin gerea că persoana despre care scriu aici digeră greu tan drețea de cofetărie a aniversărilor și nu se simte în largul ei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
R. Complicată întrebare. Lăsați-mă să mă gândesc. Așa. Apăsarea convențiilor. Eu mă flatez și cla mez sus și tare că detest convenționalismul și confor mismul. Dar nu sunt prea convinsă că e chiar așa. E imposibil ca educația mea protocolară să nu fi lăsat sechele. Țin minte că mama, care-mi povestea pe înțelesul meu tot ce citea, era impresionată de o carte de Max Nordau, care se numea Minciuni convenționale, sau cam așa ceva. R.P. Minciunile convenționale ale civilizației noastre
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu care aveam lungi discuții, eu, o puștoaică de paisprezece ani, și de la care am învățat multe lucruri despre viață. Pe măsură ce războiul se prelungea, au început să fie cazați la noi ofițeri germani. De data asta, relații reci, distante, dar protocolare. Ambii mei părinți erau buni vorbitori de limbă germană. La un moment dat, s-a instalat în 55 camera mea un ofițer cu o figură foarte ariană - o figură de viking - , despre care am aflat că era stomatolog. Nu știu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
meu este Dumitru Dascălu și am fost desemnat diriginte la clasa voastră. La strigarea catalogului, auzindu-și numele elevii se ridicau în picioare, spuneau localitatea de unde sunt, numele și ocupația părinților, precum și numărul copiilor din familie. Abia după această cunoaștere protocolară, Dumitru Dascălu le-a spus elevilor săi cum să se comporte în timpul orelor, în recreații, în internat, în afara școlii, ținuta vestimentară pe care trebuie să o aibă elevii normaliști ș.a. Cele mai ferme cerințe formulate au vizat atitudinea elevilor față de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai ieri sărea sprinten în și din mijloacele de transport, dădea politicos întâietate persoanelor împovărate de ani și le ajuta, după caz. Doamnelor și domnișoarelor le adresa invitația să urce înaintea lui, gest pentru care era răsplătit cu un mersi! protocolar, spus din vârful buzelor, în unele cazuri însoțit de un zâmbet în care el descifra o invitație la dialog, la o plimbare sau chiar la o aventură idilică. Era vremea fascinantei studenții, cu puține griji dar bogată în oferte de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Director Alexandrescu de la Centrul Județean de Creație Argeș. La colocviul cu titlul „Puncte de vedere despre arta naivă”, începutul a fost ca de obicei, cu luări de cuvânt ale gazdelor, după care au început discuțiile, mai mult sau mai puțin protocolare. A luat cuvântul și D-l Gică Pantelie, pictor profesionist, care ne-a spus opiniile domniei sale despre arta naivă. Am vorbit și eu, citind un scurt fragment din cartea „Aventuri în insula naivilor”, în care mă refeream la ultimul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în colonie iar în poartă eram așteptat de sora mea, pe care colegii și prietenii mei, care o luaseră mai repede pe scurtătură, avuseseră grijă să o anunțe de eveniment. Directorul școlii se cunoștea cu sora mea iar după saluturile protocolare am intrat în curte. Poarta s-a închis în urma noastră parcă cu un alt sunet, care m-a făcut să tresar, ba chiar să mă îmi treacă fiori de gheață pe șira spinării În acel moment doream să fiu în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
se uită vreodată măcar la unul dintre ele. — Bună seara. Gândurile îmi sunt întrerupte de o voce și îmi dau seama că am ajuns în față. O femeie în costum negru cu pantaloni, cu un clipboard în mână, îmi zâmbește protocolar. — Cum vă numiți, vă rog? — Rebecca Bloomwood, spun cu modestie, așteptând sa facă ochii mari sau cel puțin să aibă un licăr de recunoaștere în ochi. — Bloomwood... Bloomwood... Femeia se uită pe listă, dă pagina și coboară cu degetul până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spectacular, fără ezitări, coerent și fluent, ținîndu-se, parcă, de o partitură complexă și variată. Vorbea și scria în largi volute, dar nu pierdea ținta. Acorda, ce-i drept, foarte mult spațiu ceremonialului. Era stăpîn deplin pe arta de a fi protocolar. Flata auditoriul (sau pe destinatar, în corespondență) fără să-l ironizeze și, în același timp, fără să se umilească. și-l atașa pentru o părere sau alta, îl lăsa să creadă că-i face confidențe, că are nevoie de consimțămîntul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]