2,509 matches
-
totuși la literatura de valoare, a consacrat cronici de bună calitate unor scrieri ale lui T. Arghezi, L. Rebreanu, M. Sadoveanu G. Ibrăileanu. Deși a colaborat și la periodice din București sau din alte orașe, A. rămâne un autor strict provincial. SCRIERI: Adelina, Timișoara, 1934; Dezmoșteniții, Timișoara, 1935; Moara Roșie, București, 1938; S-a spovedit un om, Timișoara, 1943. Repere bibliografice: Romulus Demetrescu, „Dezmoșteniții”, PLI, 1936, 3-4; Paul I. Papadopol, Un nou romancier: Gh. Atanasiu, „Cuget clar”, 1937, 597-598; G. M.
ATANASIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285483_a_286812]
-
pesonajelor. După un roman ca Dimineață pierdută, toate celelalte cărți ale autoarei, unele anterioare, nu mai pot fi citite decât prin grila romanului din 1983 sau par niște simple încercări. Drumul egal al fiecărei zile (1975) descria „efortul unei studente provinciale, provenită dintr-o familie discriminată politic, să realizeze o carieră științifică seducându-și profesorul. Seducătoarea este însă o adolescentă timidă și săracă, iar lumea în care va intra va fi la fel de sufocantă ca și aceea din care se silise să
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
ne dea de gândit: se poate scrie un bun reportaj, fără comparații și figuri de stil avântate, fără o structură amplă, fără povești sau personaje anume. Sfânta banalitate poate plictisi ori poate evoca în mod inspirat un crâmpei de viață provincială. Este suficient să avem o idee interesantă (un unghi de atac inedit) și neobosita curiozitate de a descoperi noi și noi amănunte. Peste ani, Cornel Nistorescu va încerca același lucru, publicând un excelent reportaj despre Videle: o stradă și câteva
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ca un taximetrist să aibă privirea obosită. Mult mai potrivit este să observăm în privirea acestui taximetrist un amestec de politețe și viclenie - acea vigilență a omului trecut prin multe și care, într-o secundă, vrea să se lămurească: ești provincial sau nu? Cunoști traseul? Ai de gând să-i plătești cursa? Ești grăbit? etc. Urmăriți cu precădere contrastele: surâs blând și trăsături dure ale feței, o voce caldă însoțită de o mișcare nervoasă și nestăpânită a mâinilor etc. Urmăriți și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Vatra”, Târgu Mureș, 1999 (în colaborare cu Al. Cistelecan, Cornel Moraru și Virgil Podoabă). Repere bibliografice: Al. Cistelecan, Iulian Boldea, ECH, 1994, 1-3; [Rodica Draghincescu], Profil: Iulian Boldea (Istmurile dintre „scriitor” și „scriind”), „Zburătorul”, 1997, 1-3; Ovidiu Pecican, „Suntem artiștii provinciali, profesorii provinciali”, VTRA, 1997, 8; Ion Pop, Exerciții de lectură, VTRA, 1997, 8; Nicolae Oprea, „Firea morală” a criticului, VTRA, 1997, 8; Diana Adamek, „Metamorfozele textului”, TR, 1997, 51-52; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale romanului, Târgoviște, 1998, 103-106; Victor Sterom
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
Mureș, 1999 (în colaborare cu Al. Cistelecan, Cornel Moraru și Virgil Podoabă). Repere bibliografice: Al. Cistelecan, Iulian Boldea, ECH, 1994, 1-3; [Rodica Draghincescu], Profil: Iulian Boldea (Istmurile dintre „scriitor” și „scriind”), „Zburătorul”, 1997, 1-3; Ovidiu Pecican, „Suntem artiștii provinciali, profesorii provinciali”, VTRA, 1997, 8; Ion Pop, Exerciții de lectură, VTRA, 1997, 8; Nicolae Oprea, „Firea morală” a criticului, VTRA, 1997, 8; Diana Adamek, „Metamorfozele textului”, TR, 1997, 51-52; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale romanului, Târgoviște, 1998, 103-106; Victor Sterom, Retorica pietrelor
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
Satu Mare și Oradea. Reintegrat în magistratură în 1930, e judecător la Câmpina, apoi la Ocna Sibiului și Brașov. Debutează în 1909, în revista vâlceană „Junimea”, cu traduceri și o proză scurtă. Publică apoi cronici teatrale în „România ilustrată” și „studii provinciale” și comentarii în „Cronica”. În primii ani de după război, semnează articole politice în „Chemarea”, „Hiena” (sub pseudonimul Pelham) și „Cuvântul liber”. Ulterior, colaborează cu portrete critice, eseuri, versuri și traduceri, iscălite și Elena Protopopescu, la „Mișcarea literară”, „Universul literar”, „Cuvântul
BOTTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
micile târguri, lipsa de ocupații utile, imitarea caricaturală a obiceiurilor și modelor din marile orașe, ecoul disproporționat al unor insignifiante întâmplări, morala îngustă și agresivă, curiozitatea avidă, bârfa, conflictele de orgolii ilare constituie fundalul evoluției unor personaje reprezentative (Balul prefecturii, Provinciale, Carré de dame). În general, B. pare a decupa „pe viu” numeroase scene, din dorința de a arăta adevărata față a lumii, afirmându-și calitatea de observator căruia nu-i scapă nimic, pornirea de a înlătura perdele și măști, de
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
disonante în târgul-relicvariu, vegheat de soarele crepuscular, vara, exuberanța coacerii, „pârga” scapă mereu undeva în afară de cadru, în prim-planul poemelor invadează substituții solari, produsele ardelenilor - fânul, grâul sau vinul -, esențele, filtrul; regăsite în alt anotimp, al penumbrei, al ploilor dezolante, provinciale, cu unda abia perceptibilă de melancolie, ce spiritualizează decorul. Mai încăpător, dar eterogen, volumul postum, Anotimpuri (1980), îl dezvăluie pe poet mai puțin apăsat de canoane, mai expansiv și „vulnerabil”. Lirismul e difuz, evanescent, versul lăsat să vibreze acum și
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
Scriitorilor (reeditat în 1967, revăzut și adăugit în 1971, publicat în ediție definitivă în 1979, tradus integral sau parțial în diverse limbi europene). O gestație sincronă și osmotică vor avea două cărți apărute la un interval de un an: Scrisori provinciale (1976) și romanul Cartea de la Metopolis (1977) - primul volum din ciclul epic Cartea Milionarului, anunțat ca tetralogie și rămas neîncheiat. B. a reluat Scrisorile provinciale într-o variantă adăugită și reînnoită, cu titlul Scrisori din provincia de Sud-Est sau O
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
sincronă și osmotică vor avea două cărți apărute la un interval de un an: Scrisori provinciale (1976) și romanul Cartea de la Metopolis (1977) - primul volum din ciclul epic Cartea Milionarului, anunțat ca tetralogie și rămas neîncheiat. B. a reluat Scrisorile provinciale într-o variantă adăugită și reînnoită, cu titlul Scrisori din provincia de Sud-Est sau O bătălie cu povestiri (1994). Mutatis mutandis, B. este însă, la fel ca Balzac, creator al unei singure lumi. Și, în același timp, autor al unei
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
sus, liberă, goală. Luminile de deasupra capului, puternice și rotunde, ca la naștere. Același scârțâit al pantofilor albi. Dar doctorul Philobosian nu era nicăieri. Doctorul care se uita În jos la mine, zâmbind, era tânăr și roșcat. Avea un accent provincial. ― O să te-ntreb câteva lucruri, bine? ― Bine. ― Să Începem cu numele. ― Callie. ― Câți ani ai, Callie? ― Paisprezece. ― Câte degete ridic acuma? ― Două. ― Vreau să numeri acum invers. Începe cu zece. ― Zece, nouă, opt... În tot acest timp mă palpa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apa în întreg orașul. Și nu cred că sunt pregătiți să înseteze un milion de oameni. Le va fi greu să oprească apa, deoarece conducta regională, care alimentează orașul, trece pe la ultimul nivel al subsolului. E aceeași situație cu conducta provincială, care alimentează tot ce e în jurul orașului. Foarte bine, spuse Sergiu. Văd că ți-ai făcut temele, Corvium, zise Aneriu acuzator, să înțelegem că plănuiai o lovitură ca aceasta? Nu. Nu plănuiam o lovitură și în nici un caz o revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cezare, primesc un salariu cores punzător funcției lor. Se oprește, așteptând să fie întrerupt. Nu sesizează nici o reacție din partea împăratului. Continuă așadar: — Salarii substanțiale, plătite în numerar. Parcurge cu ochii câteva rânduri și rostește apăsat: — Ocupanții celor mai înalte funcții provinciale, guvernatorii senatoriali din Africa și Asia primesc fiecare câte un milion de sesterți. — Un milion?! suflă Augustus uluit. Face un efort și se stăpânește. Încearcă să bagatelizeze: — Bine, bine, dar e vorba doar de câțiva oameni. Ți-i număr pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
admirația decât ranchiuna. Vipsania uită de spaimele ei și așteaptă cu sufletul la gură verdictul marelui istoric. Indiferent ce scrie Claudius, ideile vin de la Titus Livius. Iar Pollio nu i-a reproșat, lui personal, nimic. A semnalat doar accentul său provincial. Titus Livius se eschivează cu un gest către Claudius Nero. Nu puțini sunt cei ce surâd cu sub înțeles. Este într-adevăr un om prudent. Tot așa s-a ferit și în lucrările sale să vorbească despre cum a ajuns
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ferește să-i arate sau să-și manifeste respectul datorat vârstei și prestigiului său. Nu vrea să-l imite, nici să-l considere un exemplu demn de urmat. Încurajat de zâmbetul lui, Velleius spune avântat: — Am renunțat la o cvestură provincială, pentru că am vrut să fiu alături de el. Întinde degetul spre Nero: — Era din nou nevoie de mâna lui fermă și s-a pus ca de atâtea alte ori în serviciul Romei! — Cum se putea altfel? comentează amuzat bătrânul. — Am parcurs
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spus... Cată pe sub sprâncenele stufoase către tinerel: — Serviciul militar a fost condiția prealabilă a primei tale funcții civile în slujba împăratului, chestura. Înțeleg că ai preferat să fii alături de Nero și în continuare, totuși ai acum dreptul la o procvestură provincială, chiar dacă au trecut mai mulți ani de la expirarea mandatului tău. La auzul acestor vorbe, Tiberius se scutură de gânduri și spune: — Aș putea interveni să primești prin derogare chiar o putere pretoriană și să iei în primire un post aici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce mi se făcea, de peisagiul gol din față, de marea de alături. Eram intimidat de atâția oameni primindu-mă cu exclamații, cu toate că pe unii nici nu-i cunoșteam. Ioana, abia sosită și ea la Cavarna, a și luat aerul provincial: arsă de soare, pe frunte cu câțiva pistrui, îmbrăcată fără grijă, cu picioarele goale în pantofi. Rochia și-a lucrat-o singură, fără gust, că toate că a vrut să o facă pretențioasă; parcă și-a luat modelul nu de la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și atunci se bucură toată, se grăbește spre mine, o incomodează amuzant vreun pachet pe care îl are în mână, mă sărută fără să-și dea seama dacă e cineva de față, și întreg sufletul ei e la suprafață, mică provincială, după moda veche, naivă și fermecătoare, ca un obiect vechi păstrat bine în fundul unui scrin). Se entuziasmează pentru oamenii nefericiți, cu un zbucium sufletesc în ei. Dar, până la urmă, constată că se entuziasmase prea iute, căci rar se găsesc nefericiri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
chiar din pricina Ioanei, am trecut la un nou gând, însă fără legătură cu bucuria revederii, așa cum pretindea ea: spre surpriza mea, Ioana nu se mai înfățișa întocmai cum o lăsasem cu puțin înainte în traiul nostru comun, ci avea aerul provincial, așa cum o cunoscusem la prima noastră prezentare, și pe care îl mai descopeream cu delicii, extrem de rar. Găseam o savoare nu din transformarea Ioanei, cât mai perfectă în persoana în curent cu civilizația, ceea ce mă străduiam totuși să izbutesc în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
obiceiurile, și rochiile cu totul altele, dar mai ales transformările fizicului. Eu nu-mi dasem seama de nimic. Și acum, la gară, după trei zile de despărțire (poate și din cauză că, Ioana retrăia emoțiile ca la început), am reconstituit aerul ei provincial, care mă izbise la prima dată și apoi, pe rând, tot ceea ce i se întîmplase cu mine, căci se mărise, se îngrășase ușor, avea o prestanță de femeie (am reflectat: "Ce uimitor i-ar sta într-o rochie de bal
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
revoluție de către generația de la Coimbra, și ele aveau acum pe un Alexandre Braga sau Joîo Chagas ca să le satisfacă idiosincrasiile artistice și ideologice. Masele populare îl aveau pe Antonio Jose de Almeida. Afonso Costa era șeful parveniților, al clientelei politice provinciale. Masoneria ajuta revoluția prin formidabila ei organizație. Lipsea, însă, omul de mare prestigiu social și intelectual, care să risipească rezerva și a burgheziei, a cărui autoritate morală să transforme agitația străzii și frenezia intelectualilor într-un partid de guvernământ. Și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Pavone Îi fulgerase prin minte imaginea șoselelor românești, Înguste și pe o singură linie de circulație - dus Întors - În care tamponările mortale erau la ordinea zilei În timp ce gropile și asfaltul exfoliat contribuia În aceeași măsură la producerea accidentelor. Locuințele sărmanilor provinciali erau construite din pământ frământat cu paie ori alte materiale inpropii fiind insalubre și unde curentul electric și grupurile sanitare Încă nu se inventase...! Unii locuitori fiind atât de săraci Încât folosea spatele casei la suprafață pentru a-și depune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Bush himself. (Băieții republicani au trecut cu surle și tobe la „Vatra americană”.) În perioada ’50-’90, continuă Judt, americanii au avut o uriașă deschidere spre cunoaștere reciprocă, mai ales prin burse Fulbright și multe altele, iar acum fac studii provinciale, tocmai când susțin că sunt imperiu. SUA se retrag din lume și se tem de ea. America părăsește lumea. El ar fi vrut ca secolul XXI să fie Danish Century, Secolul danez (eh, și mie mi-ar fi plăcut, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unul al variației pe aceleași patru mari teme: călătoria, vânătoarea, pescuitul, actul însuși al povestirii și pe un număr la fel de restrâns de motive: suferința ascunsă produsă de o nedreptate socială, hoțul, haiducul sau străinul misterios, patima erotică & boierul seducător, plictisul provincial & satira mahalalei, a funcționarilor și a notabililor târgului și, în fine, motivul singuraticului (pădurar, vânător sau pescar). Aproape toate motivele enumerate mai sus implică o doză de însingurare socială, nemaivorbind de condiția însăși a personajelor. Raymond Queneau spunea undeva: „Voyager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]