3,810 matches
-
civilizați. Adică ne-au primit În general foarte bine, deși... Probabil propaganda care se făcuse la ei În timpul războiului... Se cam temeau de ostașii sovietici. Preferau deci să ne găzduiască pe noi dacă tot trebuia să găzduiască pe cineva. Dădeam proviziile noastre femeilor să ne gătească mâncarea. Domn’e așa sunt de gospodine și de curate femeile din Ungaria, e lucru mare! În orice caz În Ungaria am fost primiți cu multă simpatie și bunăvoință. E adevărat că femeile nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
noului tarif. Articolul 8 Scutirea de taxe vamale și alte taxe 8.1. Aeronavele exploatate în cadrul serviciilor internaționale de către întreprinderile de transport aerian desemnate ale fiecărei părți contractante, precum și echipamentul lor obișnuit, piesele de schimb, rezervele de carburanți și lubrifianți, proviziile de bord, inclusiv articolele alimentare, băuturile și tutunurile și alte produse destinate vînzării, vor fi scutite de toate taxele vamale, taxe de inspecție și alte impozite și taxe la intrarea pe teritoriul celeilalte părți contractante, cu condiția ca aceste echipamente
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
alte impozite și taxe la intrarea pe teritoriul celeilalte părți contractante, cu condiția ca aceste echipamente și rezerve să rămînă la bordul aeronavelor pînă în momentul reexportării lor. 8.2. Rezervele de carburanți, lubrifianți, piesele de schimb, echipamentul obișnuit și proviziile de bord (acestea din urmă în limitele fixate de autoritățile vamale ale fiecărei părți contractante), introduse pe teritoriul uneia dintre părțile contractante de către sau în numele întreprinderii de transport aerian desemnate de cealaltă parte contractanta sau luate la bordul aeronavelor exploatate
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
mai sus, la cerere, pot fi puse sub supraveghere sau control vamal. 8.3. Sumele care reprezintă plata serviciilor prestate nu vor fi scutite de impozite sau de orice alte taxe. 8.4. Echipamentul obișnuit de bord, piesele de schimb, proviziile de bord și rezervele de carburanți și lubrifianți, păstrate la bordul aeronavelor fiecărei părți contractante, pot fi descărcate pe teritoriul celeilalte părți contractante numai cu aprobarea autorităților vamale ale acelei părți, care pot solicita că aceste materiale să fie puse
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
aduna aici prietenii, dintre care mulți erau ca și el izgoniți de la curtea împaratului, și țăranii le aduceau plocoane în schimbul protectței pe care castelul le-o asigura. Numai că, unii dintre oamenii lui Rinaldo erau certați cu lege și câteodată proviziile aduse nu prea ajungeau, astfel că Rinaldo și garnizoana sa și-au făcut o faimă rea, luând cu forța ceeace nu li se dăruia, deaceea se auzea vorbindu-se de Montalban ca de un cuib de tâlhari. Supărarea lui Carol
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și pe cei din grupul lui la aeroport de la heliportul de pe Wall Street. Între timp, din moment ce fusesem fericită cu sarcini stimulatoare și interesante, cum ar fi să supervizez Încărcarea bagajelor Louis Vuitton și să mă asigur că la bord existau provizii suficiente de pulverizatoare Evian, n-am avut timp să mă stresez pe motiv că fusesem descrisă ca o prostituată mincinoasă și escroacă În cel mai tare și mai la modă jurnal monden al momentului, care ajunsese În mâinile tuturor prietenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mă asigur că totul decurgea conform planului și, din fericire, au existat puține urgențe: un glob de discotecă prăbușit, care nu lovise pe nimeni, două conflicte minore pe care Sammy și echipa lui le aplanaseră deja și o scădere a proviziilor de cireșe de maraschino, din cauza Iepurașilor flămânzi care fuseseră văzuți cum le șterpeleau cu pumnul din spatele barului. Elisa părea trează și stăpână pe situație În salonul VIP, În timp ce Leo reușise să rămână suficient timp cu pantalonii pe el Încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
când aude fluierul unei locomotive, care împunge aerul îmbâcsit. Iese pe peron și vede un tren trăgând în gară. Imediat începe îmbulzeala, acțiunea. Soldații se întind și coboară din vagonul de marfă, transformat ca să poată transporta tunuri. Hrana și alte provizii sunt descărcate de soldații Sikhs, supravegheați îndeaproape de ofițerii englezi, ori de câte ori sunt nevoiți să ajungă în preajma femeilor sau copiilor. În mijlocul confuziei, Pran se strecoară în tren. Curând, urmărește câmpurile pe lângă care trece, spre sud. Pagină de dreapta , cu spate alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asistentului său. Pentru el, expedițiile au un singur rol clar, acela de a-l scăpa de Oxford. Dar este o problemă să le organizeze, așa că deleagă altcuiva această sarcină. Jonathan va face totul pentru aranjarea călătoriei, va procura echipamentul și proviziile. Profesorul îl trimite la Walters&Co pe Turl, unde negociază prețul lămpilor pentru situații climatice speciale cum ar fi uraganele, al coșurilor de pai și al chiuvetelor pliante, marca X. Cumpără paturi de campanie din pânză verde și lighene de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și-și doresc mai mult ca orice să afle dacă englezii le-au adus pește. — Pește? întreabă profesorul. — Hering, spune Martti. — Conservat, le explică Eino. Avem acvavit, dar ne mai trebuie hering. — Avem hering? întreabă profesorul. Jonathan verifică lista de provizii. — Nu, sir, nu avem hering. — Asta este o lovitură, zice Martti, am crezut că ne-ați adus hering. — Îmi pare foarte rău, zice profesorul. — Atunci...zice Eino, măcar anvelope. — Pentru camion, le explică Martti. Ați adus anvelope? — Nu, spune profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Atunci...zice Eino, măcar anvelope. — Pentru camion, le explică Martti. Ați adus anvelope? — Nu, spune profesorul. Nu cred. Nici măcar n-am știut că aici există camioane. Nu sunt drumuri. — Vă înșelați, zice Eino. Există drumuri. Atunci, aveți ceva pentru noi? Provizii? Scrisori? — Avem, Jonathan? Jonathan scutură din cap. Și atunci? zice Eino abătut. — Nu vă supărați că vă întreb, întreabă profesorul, ce căutați aici? Eino, care-și cojește o bucată de piele de pe nas, arată spre colacul de cablu. — Telefonie, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Poate că nu vor face bani aici. Poate vor găsi ceva mai bun de făcut în Finlanda. Dar deocamdată li s-a stricat camionul și sunt nevoiți să stea aici, să aștepte vaporul cu piesele de schimb, cu scrisori și provizii și au crezut că vasul englezilor este acel vas, dar n-a fost așa. Așa că, zice Martti. Mai avem de stat aici. — Dar toți oamenii ăștia, întreabă profesorul. De unde au venit? Finlandezul ridică din umeri. — Unii au venit să construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cine sunt și pare incapabil să se hrănească singur; cât despre ajutor, nici nu poate fi vorba. Acum înțelege Jonathan de ce recensământul a revenit în sarcina lui. Când se întorc la vas, descoperă că le-au fost sparte lăzile cu provizii. Cei de pe punte n-au văzut nimic. Gregg ordonă o gardă permanentă și își petrec restul restul zilei certându-se despre ce ar trebui să facă în continuare. Când apune soarele, o voce tânguitoare se ridică peste tabără. Unii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ochișori ca de neghină cercetă atent odaia. „Iată un ins fără probleme” mi-am zis eu cu invidie. Apucînd o cale cunoscută, șoricelul tipăi grăbit către sacul cu nuci, căci doamna Tomulescu, între altele, îmi folosea odaia ca depozit de provizii. Alese una și, grăbit, se înapoie la gaură; nuca însă nu voia să treacă. Neliniștit, animalul începu să dea semne de perplexitate: dispăru în gaură, se întoarse iar și, încercînd să tragă nuca înăuntru, repetă de cîteva ori operația. Zgomotul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
numai să te Îndemni a-ți dezlipi curul de pe vatră și să pleci la pescuit chiar fără unelte, cu mâna goală. Din afara satului nu aveau nevoie decât de sare. Sărau și uscau tone de pește În fiecare an. Astea erau proviziile lor peste iarnă. Într-un an secetos, În care nu se făcuseră nici grâul, nici porumbul, boierul cu os domnesc Îi aștepta pe oameni să vină să se Împrumute de câte un sac de bucate, căci avea destule În hambare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acel amestec, singur pe lume, de duioșie și deznădejde. Timpul, care păruse că se scurgea undeva, În afara garsonierei amărâte, nu avea de gând, totuși, să ne ocolească la nesfârșit. Bătăile În ușă nu mai vesteau faptul că urma să primim provizii: vorbele camarazilor mă aduceau cu picioarele pe pământ („Monstrulică, gata cu huzureala! Te cheamă patria la datorie! Locotenentul Băloi te-așteaptă cu drag ca să te trântească cu burta-n pământul stropit cu sângele Înaintașilor!”). Uitasem În cele trei zile cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Castelului Miki începea să slăbească. Dacă statul major al trupelor asediatoare nu ar fi avut acel centru indestructibil, Castelul Miki ar fi putut să nu cedeze niciodată. Atunci, flota clanului Mori ar fi putut penetra prin încercuirea de trupe, aducând provizii sau armata ar fi trecut munții și, acționând împreună cu soldații din castel, ar fi zdrobit forțele atacante. Iar numele lui Hideyoshi și-ar fi cunoscut sfârșitul chiar atunci. Cu un asemenea spirit, existau momente când până și Hideyoshi se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au plictisit să fie asediați, în campania asta care nu se mai termină. — Da, dar situația noastră e diferită de aceea a Castelului Miki. Păduchii au provizii din belșug, așa că, dacă nu-i ardem, nu se vor da bătuți niciodată. — Ajunge. Încep să am și eu mâncărimi. — N-ați mai făcut baie de peste zece zile, nu-i așa, stăpâne? Sunt sigur că „inamicul“ v-a ocupat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsându-l să alunece pe o matcă fatală. În noaptea aceea, Mitsuhide dormi fericit. Poate datorită băii. Sau grație oaspetelui său neașteptat și atât de plăcut. Soldații se treziseră înainte de răsăritul soarelui, dăduseră de mâncare cailor, își îmbrăcaseră armurile, pregătiseră proviziile, iar acum, așteptau apariția stăpânului lor. În acea dimineață, trebuia să se adune la Templul Hoyo și să părăsească Suwa, îndreptându-se spre Kofu. Aveau să străbată drumul de coastă, pentru a se reîntoarce, în triumf, la Azuchi. — Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a treisprezecea din lună, Mitsuharu ajunse la Kameyama și-și uni forțele cu ale lui Mitsuhide. Din toată provincia veniseră membri ai clanului Akechi, sporind armata, deja semnificativă, de la Sakamoto. Astfel, cetatea era plină de cai și oameni; căruțe cu provizii militare blocau toate intersecțiile, iar pe străzi aproape că nu se mai putea circula. Soarele strălucea cu putere și, dintr-o dată, ai fi zis că e toiul verii: hamalii umpleau magazinele și se certau în timp ce mâncau; afară, infanteriștii se strecurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu putea nici să scuipe, nici să înghită. La două camere distanță, Saito Toshimitsu, vasalul lui Mitsuhide, se sfătuia cu alți generali, studiind hărți militare și discutând problemele tactice. Ieși din încăpere, pentru a vorbi cu Mitsuhide. — Trimiteți convoiul cu provizii înaintea noastră în Sanin? Convoiul cu provizii? Hm... mă rog, nu e nevoie să-l trimitem înainte. Deodată, unchiul lui Mitsuhide, Chokansai, care tocmai sosise împreună cu Mitsuharu, privi înăuntru. — Ei, nu-i aici. Unde s-a dus seniorul din Sakamoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înghită. La două camere distanță, Saito Toshimitsu, vasalul lui Mitsuhide, se sfătuia cu alți generali, studiind hărți militare și discutând problemele tactice. Ieși din încăpere, pentru a vorbi cu Mitsuhide. — Trimiteți convoiul cu provizii înaintea noastră în Sanin? Convoiul cu provizii? Hm... mă rog, nu e nevoie să-l trimitem înainte. Deodată, unchiul lui Mitsuhide, Chokansai, care tocmai sosise împreună cu Mitsuharu, privi înăuntru. — Ei, nu-i aici. Unde s-a dus seniorul din Sakamoto? Știe cineva? Se uită în jur, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în revistă trupele înaintea plecării spre apus.“ Vom pleca la Ora Cocoșului. Până atunci, dați soldaților comanda să-și pregătească merindele, să le dea cailor de mâncare și să se odihnească. Dacă imaginea a treisprezece mii de oameni pregătindu-și proviziile pe câmp era un spectacol nemaipomenit, era, în același timp, și unul vesel. Totodată, comandanții de unități care fuseseră convocați fură chemați din nou - de astă dată, în pădurea altarului lui Hachiman. Acolo, întețit de umbrele înserării și țârâielile greierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
central fusese strict și imediat se trimiseră patrule în zona drumului care cobora spre colinele de la poale. — Unde mergeți? Până-n vale, să luăm puțină apă. — N-aveți voie să vă despărțiți de unități. Împrumutați apă de la altcineva. Soldații își desfăcură proviziile și începură să mănânce, în tăcere. În timp ce-și mestecau merindele, se auzeau multe șușoteli. Un număr de oameni se întrebau de ce-și refăceau puterile cu o masă într-un moment atât de nepotrivit, la jumătatea coborâșului. Mâncaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
corăbii mari, echipate cu tunuri, și începuseră, deja, să bombardeze castelul. Unul dintre turnuri era aproape dărâmat, iar bombardamentul făcuse mulți morți și răniți. Pe lângă toate acestea, încă mai era anotimpul ploios și tot mai mulți oameni se îmbolnăveau, iar proviziile alimentare se stricau din cauza umezelii. Apărătorii adunaseră uși și scânduri și construiseră bărci ușoare, cu care să atace corăbiile de război ale lui Hideyoshi. Două sau trei dintre micile nave se scufundaseră, dar supraviețuitorii înotaseră până înapoi la castel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]