1,136 matches
-
MICLESCU, Lia (19.II.1938, Chetriș, j. Bacău), poetă și prozatoare. Este fiica Ecaterinei (n. Labiș) și a lui Voicu Vasilescu, funcționar. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1967), după care a urmat un curs postuniversitar de limba germană. Ajunge secretară-șefă a Facultății de Limbi și Literaturi
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
, Ludmila (1.XII.1918, Volintiri, j. Cetatea Albă - 2.I.1991, Pitești), poetă și prozatoare. Este fiica Marfei și a lui Ivan Podust, notar. Urmează Școala Normală la București, apoi Institutul „Maxim Gorki” (1954-1956), pe care nu-l termină. Funcționează ca profesoară la Piatra Neamț și Pitești (aici este o vreme inspector școlar), activând și pe
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
, Elena (28.II.1944, București), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Elenei (n. Bratovici), marochineră, și a lui Gheorghe Gronov, electrician. În 1961 termină Liceul „Mihail Sadoveanu”, iar în 1966 - Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. Din 1966 lucrează ca redactor la Editura
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
HÂRSU, Lia (29.XII.1875, Băneasa, j. Teleorman - 8.II.1964, București), prozatoare, autoare de piese de teatru și traducătoare. Soție a medicului și publicistului Melchior Hârsu, Rozalia Măgură va semna Lia Măgură, Lia Măgură Hârsu, Lizzi Hârsu și Lia Hârsu. A funcționat, din 1911, ca institutoare de limba română în învățământul primar
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
HASDEU, Iulia (2.XI.1869, București - 17.IX.1888, București), poetă și prozatoare. Unicul vlăstar al Iuliei (n. Faliciu) și al lui B.P. Hasdeu, copil excepțional dotat, a parcurs neobișnuit de repede treptele școlarității. La opt ani termina clasele primare, la unsprezece, cursul secundar al Liceului „Sf. Sava” din București, iar la șaptesprezece
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
HODOȘ, Constanța (12.X.1860, Zimbru, j. Arad - 19.IV.1934, București), prozatoare, autoare dramatică și publicistă. Fiică a Amaliei și a lui Constantin Taloș, învățător, apoi notar sătesc, H. a urmat doar școala primară din Hălmagiu. A fost o autodidactă, care s-a format prin lecturi asidue. După două căsnicii ratate, în
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
devenit cu timpul una sămănătoristă, aici colaborând G. Coșbuc, Zaharia Bârsan, Tudor Pamfile, I. Dragoslav, dar și o bună parte a condeielor feminine notabile în epocă: Sofia Nădejde, Elena Sevastos, Maria Baiulescu, Maria Cunțan, Ana Conta-Kernbach, Ecaterina Arbore ș.a. Ca prozatoare, H. a fost atrasă de analiza psihologiei feminine sau infantile, dar și de atmosfera confruntărilor etnice din Transilvania. Cele mai multe dintre scrierile ei sunt schițe și nuvele, reunite în volume precum Aur!... (1893, semnat Th. Costan), Spre fericire (1897), Frumos! (1905
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
copii. Fără să aibă o profunzime deosebită, unele încearcă analiza dramelor feminine, ca în Mireasă: o tânără, care află chiar în ziua nunții că mirele a fugit cu prietena ei cea mai bună, își potolește „sângele aprins” călugărindu-se. Reușitele prozatoarei sunt mai ales pe linia intimismului de salon, a melodramei educative (Departe de lume, Aci, pe pământ), și a documentului evocator (Maialul). Un roman, Martirii (1908), evocă drama românilor transilvăneni, tentativele de a rezista deznaționalizării și de a nu-și
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
, Sorana (pseudonim al Sarei Gurfinchel; 18.XI.1913, Comrat, j. Tighina - 10.VI.1956, Paris), prozatoare, traducătoare și publicistă. Părinții, Ghitlea și Isac Gurfinchel, erau destul de înstăriți, astfel încât G., cea mai mare dintre cele trei fiice ale lor, se pregătește acasă cu guvernante străine și își începe învățătura în particular, intrând direct în clasa a III
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
o largă însumare de destine și fragmente existențiale, jurnalul surprinde momentele de cumpănă ale suprimării libertăților într-o societate debusolată, dezarmată și terorizată până la a travesti monstruozitatea gulagului pe cale de instaurare în deziderat politic național. În spiritul autenticist al vremii, prozatoarea tratează materia epică, surprinsă pe viu, după regulile narațiunii romanești, investind notația personală cu semnificații estetice. Mai mult decât proza, jurnalul face dovada unei excepționale vocații scriitoricești. Les Mailles du filet este, ca și Au Commencement était la fin, cartea
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
localizare incertă într-un burg al Guvernatorului, „ființă misterioasă și atotputernică”. Alunecarea spre parabolic este de această dată mult mai evidentă decât în primul roman. Din păcate, Les Amours impitoyables recurge la o complicare polițistă a intrigii, sporind senzaționalul. Totuși, prozatoarea știe să recreeze atmosfera încărcată de suspans și de mister a vechilor palate, a interioarelor somptuoase dintr-un burg ce pare filtrat prin luminile unui amurg prelungit. G. și-a câștigat repede un statut aparte în viața intelectuală a exilului
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
aici un articol despre „trădarea” lui Mihail Sadoveanu, căruia tocmai i se decernase Premiul Stalin pentru literatură. Construit ca un comentariu-mărturisire, articolul, consacrat cărții Adrianei Georgesc-Cosmovici, Au Commencement était la fin, reprezintă în același timp o adevărată mea culpa a prozatoarei pentru anii petrecuți de ea în serviciul propagandei comuniste din România. Din 1952 starea sănătății i se deteriorează considerabil, iar medicii o suspectează de un cancer osos cu evoluție galopantă. În clinica experimentală a Institutului Curie din Paris, G. începe
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
, Vera (1.I.1917, Cotileu-Hotin - 28.I.1999, București), prozatoare și publicistă. Urmează cursurile liceale la Hotin. Până la război lucrează ca soră de caritate la Piatra Neamț și Roman, iar după aceea, ca directoare a unui orfelinat. Face studii la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București (1957-1960). Este redactor la
HUDICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287464_a_288793]
-
HORODINCĂ, Georgeta (13.XI.1930, Căușanii Noi-Tighina ), istoric și critic literar, prozatoare. Este fiica Elenei (n. Maxim) și a lui Vasile Horodincă, funcționar CFR. După studii gimnaziale și liceale la Galați, Craiova și Iași, urmează Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1949-1950) și la București, Școala de Literatură „M. Eminescu” (1950-1951
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
patriotice, toată această lume agonică a anilor ’40 este văzută de observatorul-povestitor cu ochi necruțător. Romanul La Saison morte (1990), scris în exil, este alcătuit din secvențe cvasiautobiografice, confesiuni deghizate ale unor personaje imaginare, care sunt, de fapt, ipostazieri ale prozatoarei. Lumea arbitrarului și a injustiției în care eroina încearcă să supraviețuiască spiritual și cultural are un corespondent în universul real al României din perioada comunistă. Dramatismul este contrabalansat de umor negru și de o ironie suculentă. Personajele principale se înscriu
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
35-38, 224-226; George, Sfârșitul, I, 99-107; Ciobanu, Critica, 226-231; Ungureanu, La umbra cărților, 87-90; Cioculescu, Itinerar, III, 145-149; Sultana Craia, Recursul la memorie, LCF, 1979, 25; Ion Caraion, Tristețea m-a chemat la telefon, LCF, 1979, 30; Sorin Titel, O prozatoare autentică, RL, 1979, 43; Vasile Chifor, „Bastarzii”, ST, 1979, 10; Ștefănescu, Jurnal, 64-66; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 281-285; Grigurcu, Critici, 144-147; Dana Dumitriu, Romanul istoric, RL, 1982, 20; Mariana Șora, „Sezon mort”, VR, 1991, 11-12; Micu, Ist. lit., 729-730; Alain Vuillemin
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
LESNEA, Sanda (pseudonim al Alexandrei Lisnic; 3.VIII.1922, Dumbrăvița, j. Bălți), prozatoare și poetă. Este fiica lui Vasile Lisnic, țăran. Absolventă a Liceului „Regina Maria” din Chișinău (1940) și a Școlii de Medicină din Orhei (1957), a lucrat ca medic la Orhei și Chișinău. A fost și redactor la Enciclopedia Sovietică Moldovenească
LESNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287782_a_289111]
-
LECCA, Irina G. (20.I.1881, Piatra Neamț - 30.XI.1953, Mănăstirea Văratic, j. Neamț), prozatoare. Familia ei provine din Basarabia; printre rude se numără actorul Matei Millo și scriitorul Gr. N. Lazu, frate cu mama sa. În Piatra Neamț L. este membră a Ligii Culturale; un timp trăiește retrasă la Tarcău, în județul Neamț, iar din
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
ROGOZ, Georgina Viorica (5.IV.1927, Timișoara), prozatoare. Este fiica Stelinei Ionescu-Sadova, autoare a trei cărți (publicate abia după 1990), și a lui George Paul Huber, procuror al Curții de Conturi înainte de 1947. Urmează la București cursurile Liceului „Ion Heliade-Rădulescu”, apoi pe cele ale Facultății de Litere și
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
petrecută în Ungaria (în timpul căreia ia poziție împotriva regimului comunist), la Paris. În Franța își câștigă existența ca expert și negustor de artă. Se întoarce în România în a doua jumătate a deceniului al zecelea și înființează, împreună cu soția sa, prozatoarea Adina Kenereș, Editura Compania. Debutează la „Tribuna”, cu poeme, în 1972, iar prima carte, Ochii lui Homer, îi apare în 1977, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Poetul va detalia într-un interviu acordat în perioada postdecembristă condițiile debutului și
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
ȘALARI, Ariadna (27.IX.1923, Cetatea Albă), prozatoare. Este fiica Eulaliei și a lui Nicolae Șalari. A absolvit, în 1947, Facultatea de Chimie Industrială de la Institutul Politehnic din București, iar din 1950 s-a stabilit la Chișinău. În 1959 și-a încheiat studiile la Institutul de Literatură „Maxim
SALARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289443_a_290772]
-
ROȘU, Dona (1. V. 1935, Fierbinții de Jos, j. Ialomița), prozatoare și poetă. Este fiica Mariei (n. Croitoru) și a lui Alexandru A. Dona, fântânar. R. (al cărei nume oficial este Dumitra Roșu-Dona) a fost căsătorită cu Lucian Roșu, istoric și arheolog. Urmează la București Liceul „Iulia Hasdeu” (1945-1952) și Facultatea
ROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289385_a_290714]
-
, Mirela (10.IV.1947, Tulcea), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Hrisulei (n. Limona) și a lui Iancu Roznovschi, medic stomatolog. Lanțul genealogic al familiei ar fi unul special: tatăl provine din aristocrația Imperiului Habsburgic (numele bunicului pe linie paternă, George Roznovschi, s-ar lega de introducerea
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
ȘANDRU, Areta (25.VII.1950, Lazuri, j. Satu Mare - 18.V.1991, București), prozatoare. Este fiica Clemanței Șandru (n. Tomescu), educatoare, și a lui Erast Șandru, învățător. La București va absolvi în 1969 Liceul „I. L. Caragiale”, iar în 1973 Facultatea de Filologie, secția română-italiană. Un timp profesoară la școli generale (1975-1979), va intra apoi
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
produce cu proză, la „Luceafărul”, în 1970, fiind prezentată de Fănuș Neagu. Va mai colabora la „Amfiteatru”, „România literară”, „Ramuri”, „Cronica”, „Viața românească” ș.a. Primele volume de povestiri, Valiza cu zăpezi (1977) și Jurnal de una singură (1980), anunță o prozatoare înzestrată cu toate particularitățile literaturii feminine: lirism, subiectivitate, atenție la detaliu și la semnificațiile faptului aparent banal. Textele configurează o biografie în căutarea unui timp pierdut. Se remarcă însă, încă de pe acum, o inconsistență a suflului epic, o construcție saturată
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]