1,192 matches
-
discreditându-i deznodământul malign, interiorizând panica printr-un exorcism al fatalității. Tot astfel, se presupune, că ar fi făcut agonica Marta Téllez, restituirea monologului ei interior, o litanie de refuz și amânare a morții, fiind o magistrală probă de motivare psihanalitică a personajului. Naratorul, în fața fulgerătorului episod al morții, exclude orice comportament firesc (cel de a anunța salvarea, poliția etc.), preferând să evadeze în gesturi rituale minime (ce țin mai mult de decență) față de defunctă, păstrându-și totuși luciditatea de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
diversității, diversiunii și subversiunii în care conviețuiesc, tinzând spre indiferență spirituală și ideologică (eclectism) și nomadism într-un spațiu devenit o formă de cristalizare a timpului. Pierzând audiența odată cu destrămarea viselor, idealurilor și certitudinilor, profeții rațiunii (ai desvrăjirii, în termeni psihanalitici) și profeții acesteia cedează locul naratorilor postmoderni și misiunii lor de a reinstaura magia epică (a se vedea imensul succes al brand-ului Harry Potter, tradus în 64 de limbi și editat în 400 de milioane de exemplare). O renaștere
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
haina vremii, să devie succesiv copil, adolescent, tînăr, bărbat, bătrîn, dar pe un parcurs circular, În jurul unui centru imuabil. (Cătălin, pajul-iatromant nu se află și el În aceeași condiție, gravitînd numai În jurul Cătălinei, fiind legat de ea Într-o relație psihanalitică de medic-pacient ? n.n.) Profetul Muhamed este alyatin, Orfanul, pentru că și-a pierdut părinții În copilărie. Orfanul este simbolic complementar cu Văduva și aceste două auguste prototipuri se găsesc, fără excepție, În toate tradițiile, provenind probabil din Tradiția Primordială. Făt-Frumos e
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
citate mai sus, ca și din toată puzderia de secvențe de gen, lesne de selectat din oricare ciclu al volumului, lui Șerban Axinte îi repugnă nu atât accentuarea carențelor de sensibilitate, cât contabilizarea disperată a surplusurilor de afectivitate, cu iz psihanalitic într-un text intitulat semnificativ a day after black wednesday, apare sugestia unei posibile interpretări freudiene a "angoaselor din acelea care te îngheață cu totul/ și fac din tine un mort/ într-o carcasă/ de bărbat tânăr și frumos", angoase
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aproape în întregime, ciclul Rosarium constituie, în fapt, remarcabile exerciții de reflecție pe marginea cultului marianic. Cultul Morții-Mamă, izbăvitoarea lumii, cea perpetuu adorată, este una dintre statornicele obsesii ale lui Cezar Ivănescu și, cu siguranță, fixația care a alimentat lecturile psihanalitice ale operei sale (Laura Pavel, spre exemplu, a putut identifica, în lunga epopee a Baaadului, "un veritabil complex al lui Oreste" (?!). Nici vorbă însă de vreo dorință de anihilare sau de agresare a maternității. Dorința de cealaltă ca manifestare perfectă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ochiului de deasupra ușii domei lui Dumnezeu și nici a cercurilor concentrice (elemente creștine sau relative la Illuminati). 4 "O infinitate de studii, în ultimii douăzeci de ani [raportat la 1975, data publicării paginilor preluate în antologie], pleacă de la premisele psihanalitice. Puține au însă curajul de a se aventura în lumea simbolurilor transpersonale; majoritatea se opresc la detectarea unor "complexe" recurente. Dar "complexele" sunt accidente ale personalității; un "complex" este și faptul de a te ocupa de un anumit autor și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de Amontillado, The Black Cat/ Pisica neagră ori The Fall of the House of Usher/Prăbușirea Casei Usher. Fișa clinică naturalistă prezentată ipocrit de eroul din The Tell-Tale Heart, va fi înlocuită, în The Black Cat, de o întreagă dezbatere, psihanalitică avant la lettre, în jurul naturii umane și, mai ales, a predispoziției sale către obscur și chiar malefic. Acest impuls inefabil este codificat de către personaj ca perversitate și, ulterior, descris drept "unul dintre impulsurile primare ale inimii omenești una dintre facultățile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de umanitate. Charlotte Brontë pretinde criticilor ei să o perceapă pe Jane Eyre în semnificația sa "eternă", "umană" (nemediată), "naturală" și nu în cea "perisabilă", "convențională" (stereotipică), "socială". Avem aici, dacă vreți, și puțin freudianism avant la lettre. În termeni "psihanalitici", Jane Eyre repre-zintă un caz (destul de rar, să admitem) unde id-ul (se-ul) nu a fost "alterat" de ego/supra-ego (eu/supra-eu). Ea își este suficientă sieși, cum ar veni. Nu trece prin mutații de nici un fel, alege, altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se-ul) prin excelență. Linton, aristocratul fin și temperat (pe care Catherine îl descoperă după Heathcliff, fiind fascinată și de el!), dimpotrivă, sugerează stabilitatea lumii civilizate, societatea echilibrată, menită să dea siguranță și încredere individului. Simbolic vorbind, conform aceluaiși registru psihanalitic, el devine ego-ul/ supraego-ul (eul/supraeul) freudian. E exact reprezentarea antinomică a lui Heathcliff. Așadar, Cathy nu oscilează propriu-zis între două iubiri la fel de puternice, cît între două personalități, între doi poli tipologici pe care nu și-i poate asuma integral
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din Minnesota, și a fost o studentă de vîrf. Un accident nefericit a scos-o însă din lumea activă a sportului, îndrumînd-o spre consolarea timpurie cu rolul de mamă și soție. Liberalismul cuplului Berglund pare generat și de un recul psihanalitic. Amîndoi provin din familii conservatoare Walter din imigranți la a doua generație, tradiționaliști și ușor rudimentari, Patty din republicani bogați, destul de obtuzi și, mai ales, neprincipiali (trec, de pildă, cu seninătate peste violarea fiicei lor la o petrecere, întrucît agresorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ambii maeștri însă cunosc deteriorarea propriei autorități, sfîrșind tragic sau doar nedrept. Empedocle, "distrus de ura castei preoțești" (p.23) ori, în alte variante, amenințat de o gloată răsculată (împotriva tiraniei /?/ lui), se aruncă în vulcanul Etna (motiv literar și psihanalitic pentru o întreagă galerie de autori, de la Matthew Arnold, poetul victorian, pînă la Gaston Bachelard, filozoful modern). Pitagora, creatorul unei adevărate "masonerii cimentate de reguli și tabuuri" (p.21) -, cunoscute sub numele de etaireia, moare prin autoînfometare (ca protest îndreptat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Georges Bataille, o latură obscură, cu porniri subliminale greu de descifrat. Pe cuprinsul acestei "părți" așa-zicînd s-au articulat cîteva dintre romanele cele mai complexe ale autorului, printre care și capodopera Lolita/Lolita (1955). Tot aici trebuie căutat, în termeni psihanalitici, un impuls sublimat fundamental al lui Nabokov, devenit artă pură. Dacă ar fi să conceptualizăm emoția în cauză, emoție, desigur, estetizată, ar trebui probabil să vorbim despre tensiunea erosului interzis, despre presiunea ireductibilă a sexualității nepermise. Volumele care au adus
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
urbană. Peripatethice confruntarea fizică cu Înfruntarea verbală, transferând violența fizică În planul violenței verbale; cultura rapp-ului este un exemplu. O soluție de a stăpâni agresivitatea și a o canaliza pozitiv, este de a substitui violenței cuvântul, așa cum o demonstrează „curele psihanalitice”: „Dialogul pare prin el Însuși că ar constitui o renunțare la agresivitate”89. De altfel, grupurile de dialog inițiate În America mai ales pentru a monitoriza răspândirea fenomenului violenței În familie au rezultate remarcabile În această direcție. În Anglia, există
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Cantemir, Creangă, Urmuz, Geo Dumitrescu. În fond, singurătatea scriitorului ce înseamnă dacă nu originalitatea lui, cât mai apropiată de absolut? Pentru a o demonstra, Elvira Sorohan, cu o detentă în teoretic, nu lasă nimic deoparte. Lansează observații în prismă psihologică, psihanalitică, din când în când filosofică, recurge la sugestiile semanticii și ale stilisticii (limbajul aluziv, "vorbirea acoperită" ș.a.), atacând pieptiș sau prin învăluire retorica unor scriituri ("tainele strategiei" ș.a.), poetica plurivalentă a narațiunii. Noime fel de fel vor ieși la iveală
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
modernitate"203. Chiar dacă s-a încetățenit ideea morții avangardelor, filosoful francez consideră că ele nu trebuie considerate doar niște mode perimate, expresii ale unei modernități ce trebuie alungate din scenă, ci trebuie privite prin prisma comparației cu anamneza din terapeutica psihanalitică, care permite descoperirea unor sensuri secrete sau ascunse ce pot clarifica mai bine situația prezentă. În această orientare, avangarda poate fi lecturată ca o muncă de edificare a sensului modernității înseși, la fel cum și ""post-" din "postmodernism" nu semnifică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
incluzându-i pe Marx și Freud, care au deschis căi de cercetare care pornesc de la teoriile lor, dar în același timp conțin și diferențe față de ele, însă acest lucru nu determină excluderea noilor abordări din discursul marxist sau din cel psihanalitic. Deși se bucură de un alt statut discursiv, caracterizat mai ales de acea "reîntorcere" la textele lor, de reinterpretare și căutare constantă a unor sensuri noi, până și acești autori făuritori de discursivitate trebuie să "dispară" în sensul de autori
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deși, precizează Parret, orice text deține un anumit grad de transparență alcătuit din persuasiune, manipulare și seducție, pe care cititorul obișnuit să caute în special argumente, îl omite. "Miezul" tare al discursului nu se obține prin intermediul unei încercări interpretative sau psihanalitice, ci prin recursul la ritual și metaforă ce presupune deplasarea ușoară a aparențelor și crearea unui lanț continuu de aparențe ale aparențelor. Seducția operează în interiorul unui discurs prin intermediul aproximării, ambivalenței, al vrăjii, împlinindu-se în cadrul ceremonialului sau al ritualurilor care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că nu se opune modernismului (cel puțin de tip baudelairian), ci avangardei, cu pasiunea sa nestăvilită pentru depășire și progres. 203 Jean-François Lyotard, Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, p. 75. 204 Ibidem. 205 În acest sens, Lyotard utilizează termenul psihanalitic "perlaborare", care nu este nici repetiție și nici simplă reamintire a modernității și a sensurilor sale. Făcând apel la înțelesul de dicționar al termenului în psihanaliză, Ciprian Mihali îl explică astfel: "În filosofie, ea [perlaborarea, n. n.] desemnează, după Lyotard, aceeași
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mână invizibilă, eroul are revelația adevărului indubitabil (6 august): "sunt sigur acum așa cum sunt sigur de alternanța zilelor și nopților că lângă mine se află o ființă invizibilă". Constatarea are efecte terapeutice miraculoase asupra pishicului naratorului, care, precum în scenariile psihanalitice, își acceptă cu calm maladia mentală (7 august): "Am dormit liniștit. Cineva a băut apa din sticlă, dar nu mi-a tulburat somnul". Efectul este, din păcate, de scurtă durată; "al șaselea simț" nu minte (8 august): Ființa nu se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Mai mult, episoadele care coagulează trama se încatenează natural și, în pofida relativei concizii a secvențelor, ansamblul narativ transcende cu ușurință cadrul cvasi-clinic al fișei de caz naturaliste. Titlul însuși sublimează frica paralizantă a lui Leiba Zibal, iar substratul cu iz psihanalitic al acestuia se impune de la sine: Caragiale își transferă una dintre obsesiile cele mai pronunțate asupra personajului principal. Într-o antologie de Amintiri despre Caragiale, Ioan D. Gherea notează că scriitorul "avea o frică bolnăvicioasă de incendiu, care s-a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ritos străinul, "este o școală a urii. Ea n-are efect decât când e pe viață, adică atunci când smulge definitv pe condamnat din societate. Condamnatul politic iese din închisoare mai înverșunat decât era când a intrat". Din acest discurs orientat psihanalitic, lectorul poate descifra cu ușurință rădăcinile agresivității stranii ale lui Păun, ca și mobilul întreprinderii sale. După detenție, condamnatul primește o scrisoare de la un avocat, prin care este informat că o persoană anonimă dorește să-l ajute să se reintegreze
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la pândă, plină de bănuieli și acuzații. Brumă se grăbi să închidă ușa dulapului". Parțial ușurat după îndeplinirea acestui insolit ritual de înmormântare a doua la care participă Costache, după cea a propriului tată, pe care o "desăvârșește" în sens psihanalitic prin eliminarea fizică a bastardului -, tânărul realizează că senzația de anxietate difuză nu s-a disipat. Ochii îi fixează, implacabil, sinistra ascunzătoare (detaliile epice ne sunt furnizate tot în stilul indirect liber, probabil pentru a nu se sincopa acțiunea): "I
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
s-au simțit datori să se scuze în momentul abordării unei teme de bas-étage: fie că e vorba despre romanul polițist, fie că este vorba despre proza horror sau SF. În critica anglo-saxonă, mai matură și scutită de asemenea derapaje psihanalitice, nimeni nu s-ar mai gândi să-și justifice preferințele literare în funcție de lipsa de senzaționalism dintr-o narațiune. De aceea nu îmi rămâne decât să sper că, într-o zi, o pledoarie pentru utilitatea unei proze de această factură în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
propensiunea autorului pentru macroopozițiile ontologice, Nicolae Manolescu are dreptate să afirme că "[n]imeni n-a mai scris la noi o proză atât de densă și de profundă, populată de făpturi deopotrivă reale și simbolice, [...] atrasă magnetic de promiscua subterană psihanalitică și luminată totodată de splendide curcubeie cerești" (2008: 1348). Redutabilele resurse creative ale lui Cărtărescu mă fac, de aceea, să aștept cu mare curiozitate exegetică producțiile sale viitoare, dintre care cel puțin câteva, sper, vor putea fi grupate sub genericul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lasă intactă relația afirmată de Platon dintre teoria pură și practica vieții... (ca) acord mimetic al sufletului la proporțiile universului" (5, p. 121, p. 124). El susținea că teoria interacționează cu "interesul", adică cu viața adevărată, dar nu în sens psihanalitic de impuls refulat. Așa s-ar ajunge în mod neplăcut să se justifice tot cu un interes, "poate interesul pentru emancipare; și justificarea devine circulară". (5, ibid.) Interesele menționate ca rădăcini ale cunoașterii, ierarhizarea lor, raportul cu cele trei planuri
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]