3,301 matches
-
la aspectele clinico-psihiatrice pe care le presupun conduitele acestor indivizi. Considerate din punct de vedere psihopatologic, personalitățile psihopatice, pentru autorii menționați, ocupă o poziție intermediară între starea de normalitate psihică și categoriile psihopatologice. Acest fapt este admis și de unii psihiatri germani care consideră psihopatiile nu ca pe niște „boli psihice”, ci ca pe niște „variații patologice ale normalului”. În sensul acesta C. Rodière-Rein și J.D. Guelfi descriu opt „forme” sau „tipuri” de personalități psihopatice după cum urmează mai jos. A. Personalitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este reductibilă la boala psihică, ci ea pune probleme legate de organizarea și dinamica personalității bolnavului respectiv. În sensul acesta, P. Wiener remarcă următoarele trei aspecte: a) Structura psihotică ce desemnează ansamblul de caracteristici ale unei personalități care autorizează medicul psihiatru la a decela psihoza încă dintr-o fază clinică latentă. Aceste aspecte se raportează la „dispozițiile morbide” ale personalității legate de un anumit „teren” sau „constituție” favorizantă. b) Procesul psihotic desemnează dinamica sau evoluția temporară a psihozei, ca manifestare psihopatologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vieții sau având un determinism pur patologic, sinuciderea depășește cadrele nosologiei clinico-psihiatrice, în ordine ontologică înscriindu-se ca unul dintre cele mai importante „accidente” sau „situații critice” ale vieții unui individ. Există în această temă opinii dintre cele mai diferite. Psihiatrii, în grija cărora sunt plasați cei care comit tentative de suicid, sunt, în majoritatea lor înclinați să considere orice act suicidal, într-o manieră medicală, reducționist-diagnostică, asemenea unui act patologic, legat, de regulă, de o stare depresivă care „scade elanul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai sus se desprinde marea bogăție a structurii personalității premorbide a bolnavilor deliranți, precum și dificultatea extremă de a putea trasa o graniță netă între „normal” și „patologic” în cazul acestei structuri a personalității, în care „normalul și patologicul sunt intricate”. Psihiatrii sunt, astfel, înclinați să considere acest tip de personalitate ca pe ceva intermediar între normal și patologic, motiv pentru care H. Witter este înclinat să le consideră ca pe niște „variații patologice ale normalului”. 2) Caracteristicile psiho-biografice ale deliranților Cercetările
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
condiționându-se reciproc. Aceată categorie de „bolnavi dificili” (A. Păunescu-Podeanu), reprezintă „cazuri complicate”, greu de abordat și extrem de rezistente la tratament, care sunt, de regulă, „evitate” de medicii de medicină generală, priviți destul de superficial și fără un interes deosebit de către psihiatri, dar care constituie un mare procent al clientelei psihanaliștilor și a altor psihoterapeuți, precum și marea masă a celor care se adresează „sistemelor terapeutice nemedicale”. În toate cazurile de care am pomenit, ne aflăm în fața unor suferințe sine materia, invocate strict
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și comparată, au adus extrem de multe date și au propus numeroase tipuri, în ceea ce privește tema studiului nostru. Ne vom apleca în mod special asupra modelelor de existență oferite de antropologia fenomenologică a lui L. Binswanger. Preferăm această clasificare, întrucât, aparținând unui psihiatru și psihopatolog de marcă, dublat de un filozof subtil, suntem introduși în studiul modelelor de existență pato-biografică, ca obiect de studiu al psihopatologiei. L. Binswanger distinge patru mari tipuri de existență umană, pe care le consideră „modele de viață”. Ele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ambele rezervate exclusiv medicului, considerat ca un maestru al „artei medicale”. În materie de boală mintală, cel care hotărăște, în mod definitiv și irevocabil și ale cărei decizii nu pot fi discutate sau contestate decât tot de confrații săi, este psihiatrul. De diagnosticul stabilit de psihiatru, autoritate necontestată și expert în domeniu, depinde starea actuală, dar, mai ales, viitorul bolnavului. În plus statul își va institui și justifica „măsurile” pe care le adoptă față de boala psihică și bolnavul mintal pe decizia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca un maestru al „artei medicale”. În materie de boală mintală, cel care hotărăște, în mod definitiv și irevocabil și ale cărei decizii nu pot fi discutate sau contestate decât tot de confrații săi, este psihiatrul. De diagnosticul stabilit de psihiatru, autoritate necontestată și expert în domeniu, depinde starea actuală, dar, mai ales, viitorul bolnavului. În plus statul își va institui și justifica „măsurile” pe care le adoptă față de boala psihică și bolnavul mintal pe decizia psihiatrului. În felul acesta, psihiatria
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
De diagnosticul stabilit de psihiatru, autoritate necontestată și expert în domeniu, depinde starea actuală, dar, mai ales, viitorul bolnavului. În plus statul își va institui și justifica „măsurile” pe care le adoptă față de boala psihică și bolnavul mintal pe decizia psihiatrului. În felul acesta, psihiatria și psihiatrul devin simboluri. Psihiatria va fi o prelungire a statului, iar psihiatrul va avea atribute similare puterii politice. Vom vedea în continuare ce decurge din această situație. 2) Instituționalizarea bolnavilor psihici Instituționalizarea este o consecință
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
necontestată și expert în domeniu, depinde starea actuală, dar, mai ales, viitorul bolnavului. În plus statul își va institui și justifica „măsurile” pe care le adoptă față de boala psihică și bolnavul mintal pe decizia psihiatrului. În felul acesta, psihiatria și psihiatrul devin simboluri. Psihiatria va fi o prelungire a statului, iar psihiatrul va avea atribute similare puterii politice. Vom vedea în continuare ce decurge din această situație. 2) Instituționalizarea bolnavilor psihici Instituționalizarea este o consecință și o prelungire a „modului de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
viitorul bolnavului. În plus statul își va institui și justifica „măsurile” pe care le adoptă față de boala psihică și bolnavul mintal pe decizia psihiatrului. În felul acesta, psihiatria și psihiatrul devin simboluri. Psihiatria va fi o prelungire a statului, iar psihiatrul va avea atribute similare puterii politice. Vom vedea în continuare ce decurge din această situație. 2) Instituționalizarea bolnavilor psihici Instituționalizarea este o consecință și o prelungire a „modului de a gândi nebunia” și a „atitudinii statului față de bolnavul mintal”. Ea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere medical și psihologic, boala psihică este aceeași în esența ei, bolnavul psihic este produsul societății sale. H. Damaye, care a consacrat un studiu extrem de nuanțat al raporturilor psihiatriei cu civilizația, afirmă că „alienistul vede peste tot nebuni”, specificând că „psihiatrul vede, în viața liberă, dar frământată, numeroși anormali mintali sau sexuali”. Această „viziune psihiatrică asupra vieții” creează o mentalitate, o atitudine critică și nuanțată a vieții sociale. Rezultă de aici, în mod clar, că dincolo de funcția sa pur medicală, psihiatrul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihiatrul vede, în viața liberă, dar frământată, numeroși anormali mintali sau sexuali”. Această „viziune psihiatrică asupra vieții” creează o mentalitate, o atitudine critică și nuanțată a vieții sociale. Rezultă de aici, în mod clar, că dincolo de funcția sa pur medicală, psihiatrul are și un rol precis în stat (A. Damaye, Ph. Rappard, M. Foucaidt, D. Cooper, A. Laing, A. Szasz, C. Koupernik). Rolul psihiatrului în stat este de a „creea”, de a „formula” și de a susține cu argumente științifice „imaginea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și nuanțată a vieții sociale. Rezultă de aici, în mod clar, că dincolo de funcția sa pur medicală, psihiatrul are și un rol precis în stat (A. Damaye, Ph. Rappard, M. Foucaidt, D. Cooper, A. Laing, A. Szasz, C. Koupernik). Rolul psihiatrului în stat este de a „creea”, de a „formula” și de a susține cu argumente științifice „imaginea socială a nebuniei și de a delimita prin aceasta, „rolul social al bolnavului psihic”. În Antichitatea clasică nebunul era plasat în registrul tragicului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
masele sociale a culpabilității statului și a puterii politice. Această situație creată va da naștere unei reacții protestatare de un tip particular, extrem de semnificativă în deceniile VI și VII ale secolul XX - mișcare cu caracter ideologic declanșată de filozofi și psihiatri nonconformiști (M. Foucault, A. Laing, D. Cooper, A. Szasz, C. Koupernik). Este vorba despre curentul antipsihiatric. Antipsihiatria nu rezolvă problema conflictului dintre stat, boala psihică și bolnavul mintal, ci operează un act de transfer proiectiv al culpabilității colective a statului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Cooper, A. Szasz, C. Koupernik). Este vorba despre curentul antipsihiatric. Antipsihiatria nu rezolvă problema conflictului dintre stat, boala psihică și bolnavul mintal, ci operează un act de transfer proiectiv al culpabilității colective a statului și puterii politice, asupra psihiatriei și psihiatrilor. În virtutea noii ideologii nu statul este cel vinovat. Vinovăția aparține psihiatrilor care, în virtutea autorității lor profesionale, au „confiscat puterea politico-socială” și au „inventat boala psihică” în scopul de represiune socială. Nebunia este „creația psihiatrilor” și, în final, instituționalizarea (care servește
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu rezolvă problema conflictului dintre stat, boala psihică și bolnavul mintal, ci operează un act de transfer proiectiv al culpabilității colective a statului și puterii politice, asupra psihiatriei și psihiatrilor. În virtutea noii ideologii nu statul este cel vinovat. Vinovăția aparține psihiatrilor care, în virtutea autorității lor profesionale, au „confiscat puterea politico-socială” și au „inventat boala psihică” în scopul de represiune socială. Nebunia este „creația psihiatrilor” și, în final, instituționalizarea (care servește intereselor de stat și politice) a cetățenilor incomozi pentru regimul politic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și puterii politice, asupra psihiatriei și psihiatrilor. În virtutea noii ideologii nu statul este cel vinovat. Vinovăția aparține psihiatrilor care, în virtutea autorității lor profesionale, au „confiscat puterea politico-socială” și au „inventat boala psihică” în scopul de represiune socială. Nebunia este „creația psihiatrilor” și, în final, instituționalizarea (care servește intereselor de stat și politice) a cetățenilor incomozi pentru regimul politic, etichetați drept „bolnavi mintali”, aparține psihiatrilor, deveniți „agenți ai puterii politice”. Natural că absurditatea acestui punct de vedere este expresia unei crize profunde
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au „confiscat puterea politico-socială” și au „inventat boala psihică” în scopul de represiune socială. Nebunia este „creația psihiatrilor” și, în final, instituționalizarea (care servește intereselor de stat și politice) a cetățenilor incomozi pentru regimul politic, etichetați drept „bolnavi mintali”, aparține psihiatrilor, deveniți „agenți ai puterii politice”. Natural că absurditatea acestui punct de vedere este expresia unei crize profunde a statului pe multiple planuri, a unei crize sociale care exprimă „ruptura” dintre statul totalitar și masele populare în plan psihologic, încercând să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Dacă intri în panică, arunci cu banii pe fereastră. Frica neprecizată poate fi și anticamera psihozei, iar reacția de autoapărare obișnuită este „renegarea realității”, mai ales atunci când nu poți combate cauza ei sau orgoliul te împiedică să te duci la psihiatru. Declanșarea fricii este o reacție instinctuală de conservare, poate apărea în orice moment când existența este periclitată concret sau amenințarea devine greu de identificat, dar și așteptarea fricii o poate provoca, prin creșterea susceptibilității față de un mediu nesigur. Reacția de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai optimist și pentru a ne simți mai bine. S‑a demonstrat științific că persoanele care sunt singure au mai puține motive să trăiască, să iubească și să comunice în comparație cu persoanele care au un animal de companie. Boris Levinson, un psihiatru american specializat în problemele copiilor, a introdus conceptul de terapie cu ajutorul animalelor în 1964, urmărind efectele în cadrul ședințelor cu copii cu deficiențe de comunicare, în care s‑a folosit și de câinele său. Numeroși oameni de știință și medici au
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilități și încadrarea într‑un grad de handicap, Monitorul Oficial, partea I, nr. 538 bis din 25 iulie 2003. *** (2000), Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (DSM‑IV, 1994), apărut sub egida Asociației Psihiatrilor Liberi din Rom^nia, București. *** Ordinul nr. 725/12709, din 1 octombrie 2002, privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap, publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 781, din 28 octombrie 2002. *** (1995), Regulile standard privind egalizarea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Facultatea de Medicină Generală din București (1965-1971). Lucrează ca intern în spitale bucureștene și ca asistent la Catedra de istorie a medicinei și etică medicală a Facultății de Medicină Generală bucureștene. Doctor în științe medicale din 1977, profesează ca medic psihiatru la Spitalul „Gh. Marinescu” și ca medic homeopat. În 1990 se stabilește în Germania, la Freiburg, unde practică medicina homeopată și medicina psihosomatică. Are o bogată activitate științifică - autor de studii de specialitate, de manuale și capitole în diferite tratate
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
Teodorof), profesoară, și a lui Gheorghe-Eugeniu Petru, comerciant. Urmează școala primară, gimnaziul și liceul la Constanța, apoi Facultatea de Medicină Generală din București (1960-1966). Profesează ca medic în specialitatea anestezie-terapie intensivă la spitalele bucureștene Fundeni (1966-1968) și CFR (1968-1985), ca psihiatru la Policlinica sectorului 1. Din 1995 lucrează, tot ca psihiatru, în Franța (la Centrul Spitalicesc din Prémontré), frecventând între timp și Facultatea de Psihanaliză a Universității Paris VIII. Manifestă preocupări literare precoce, fiind distinsă cu un premiu al revistei „Cravata
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
primară, gimnaziul și liceul la Constanța, apoi Facultatea de Medicină Generală din București (1960-1966). Profesează ca medic în specialitatea anestezie-terapie intensivă la spitalele bucureștene Fundeni (1966-1968) și CFR (1968-1985), ca psihiatru la Policlinica sectorului 1. Din 1995 lucrează, tot ca psihiatru, în Franța (la Centrul Spitalicesc din Prémontré), frecventând între timp și Facultatea de Psihanaliză a Universității Paris VIII. Manifestă preocupări literare precoce, fiind distinsă cu un premiu al revistei „Cravata roșie” în 1956. Adevăratul debut în presă are loc în
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]