1,093 matches
-
trebuie gândită. Cunoașterea se face în cazul acesta prin intermediul metodelor filozofice: metoda fenomenologică, comprehensivă și prin interpretarea hermeneutică a faptelor psihice normale sau patologice (K. Jaspers, E. Minkovski, L. Binswanger, H. Tellenbach). Etica cercetării științifice Cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie, ridică probleme serioase și specifice de care suntem în mod absolut obligați să ținem seamă. Faptul că „materialul de cercetare științifică” este reprezentat de persoana umană, fie că este vorba despre subiecți normali psihic (sănătatea mintală), fie că este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o mare răspundere morală față de subiectul cercetat. Aceste aspecte particulare, prezente de altfel ca seriozitate în orice cercetare științifică, pun problema, mai mult decât în oricare alt domeniu similar, unei „etici a cercetării”. În cazul cercetărilor în domeniile psihologiei sau psihopatologiei, etica cercetării are în centrul ei „respectul” și „responsabilitatea” cercetătorului față de persoana subiectului său. Etica cercetării în psihologie și psihopatologie trebuie să mai aibă în vedere faptul că dincolo de cercetarea propriu-zisă, cu caracter obiectiv, aceasta reprezintă și o „întâlnire interpersonală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
problema, mai mult decât în oricare alt domeniu similar, unei „etici a cercetării”. În cazul cercetărilor în domeniile psihologiei sau psihopatologiei, etica cercetării are în centrul ei „respectul” și „responsabilitatea” cercetătorului față de persoana subiectului său. Etica cercetării în psihologie și psihopatologie trebuie să mai aibă în vedere faptul că dincolo de cercetarea propriu-zisă, cu caracter obiectiv, aceasta reprezintă și o „întâlnire interpersonală” între două persoane: persoana cercetătorului și persoana subiectului studiat. În acest proces are loc o „întâlnire” sau o punere „față
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În acest proces are loc o „întâlnire” sau o punere „față-n față” a două „subiectivități umane”, a două „conștiințe”, aspecte absolut esențiale și specifice cercetării științifice în aceste domenii de cunoaștere. Din acest motiv cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie, dincolo de „rigoarea științifică” trebuie să țină seama și de „normele morale” ale „întâlnirii subiect/experimentator”. Or, tocmai aceste aspecte particulare constituie „etica cercetării” în aceste domenii. Primul lucru la care trebuie să ne gândim, în cazul proiectării unei cercetări în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
științifică” trebuie să țină seama și de „normele morale” ale „întâlnirii subiect/experimentator”. Or, tocmai aceste aspecte particulare constituie „etica cercetării” în aceste domenii. Primul lucru la care trebuie să ne gândim, în cazul proiectării unei cercetări în psihologie sau psihopatologie este dacă ne putem permite sau nu să facem o anumită cercetare; dacă cercetarea științifică nu prezintă riscuri pentru sănătatea mintală, imediată sau la distanță, a subiectului, dacă nu-i afectează demnitatea acestuia, statutul său social etc. Respectul pentru subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lotului de subiecți studiat. Se va avea de asemenea în vedere ca rezultatele să fie verificate, validate și ulterior corect „comunicate” sau „publicate” în mediile științifice de specialitate. Aspectele mai sus discutate evidențiată faptul că cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie, așa cum spuneam la început, are particularitățile sale specifice de care suntem absolut obligați să ținem seama ori de câte ori întreprindem un astfel de tip de activitate. 11. PSIHOZELE EXPERIMENTALE Aspecte generale Prezența nebuniei în lume a produs sentimente și atitudini paradoxale: uimire
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
theamania), dar al divinității, și nebunia boală, alterare a spiritului, a minții și comportamentului uman. Se stabilește în felul acesta o demarcație netă între dimensiunea culturală și cea medicală a nebuniei. Această dihotomie a nebuniei nu poate fi contestată, iar psihopatologia trebuie să-i acorde o atenție deosebită pentru a putea realiza, prin aceasta, o viziune cât mai completă asupra umanului. În plus ni se revelează, încă o dată, faptul că „nebunia”, ca paradox al umanului, are un rol deosebit de complex în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că „nebunia”, ca paradox al umanului, are un rol deosebit de complex în existența individuală, cât și în cea socială, pe care ignorându-l, refuzând să-l vedem și să-l înțelegem, vom avea numai o imagine parțială a omului. Valoarea psihopatologiei constă tocmai în revelarea acelei laturi ascunse, tenebroase, a spiritului care, pierzându-și lumina rațiunii, se cufundă în întunericul nebuniei, al iraționalului. Un asemenea motiv tematic ne este oferit de psihopatologia experimentală. S-ar putea ca acest termen să surprindă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vom avea numai o imagine parțială a omului. Valoarea psihopatologiei constă tocmai în revelarea acelei laturi ascunse, tenebroase, a spiritului care, pierzându-și lumina rațiunii, se cufundă în întunericul nebuniei, al iraționalului. Un asemenea motiv tematic ne este oferit de psihopatologia experimentală. S-ar putea ca acest termen să surprindă, mai ales că am afirmat anterior în această lucrare, că obiectul psihopatologiei, nu se experimentează, el fiind supus reflecției și analizei fenomenologice, unei interpretări hermeneutice. Vom încerca să dovedim că ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pierzându-și lumina rațiunii, se cufundă în întunericul nebuniei, al iraționalului. Un asemenea motiv tematic ne este oferit de psihopatologia experimentală. S-ar putea ca acest termen să surprindă, mai ales că am afirmat anterior în această lucrare, că obiectul psihopatologiei, nu se experimentează, el fiind supus reflecției și analizei fenomenologice, unei interpretări hermeneutice. Vom încerca să dovedim că ceea ce înțelegem prin „experiment” în psihopatologie se referă de fapt la „reproducerea” unor manifestări psihice anormale, morbide, cu caracter tranzitoriu, în scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca acest termen să surprindă, mai ales că am afirmat anterior în această lucrare, că obiectul psihopatologiei, nu se experimentează, el fiind supus reflecției și analizei fenomenologice, unei interpretări hermeneutice. Vom încerca să dovedim că ceea ce înțelegem prin „experiment” în psihopatologie se referă de fapt la „reproducerea” unor manifestări psihice anormale, morbide, cu caracter tranzitoriu, în scopul analizei și cunoașterii „fenomenelor psihice morbide”, așa cum sunt ele întâlnite, în mod curent, în clinica psihiatrică. Reproducerea artificială a unor manifestări psihice anormale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Prin aceasta se poate face o corelație, sau o analiză comparată între psihozele clinice și psihozele experimentale sau între modelul natural și modelul experimental. Nebunia și ritualurile culturale Între ritualurile culturale și nebunie există o relație specială, cărora psihanaliza și psihopatologia le oferă o explicație interesantă și originală, în raport cu semnificația comportamentelor colective ale grupelor social-umane. Orice ritual este un comportament simbolic care, în plan social, reprezintă forme periodice de manifestări sublimate ale unor pulsiuni acumulate sau refulate ale inconștientului colectiv, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de încercarea de a produce „experimental” tulburări psihice, prin administrarea de substanțe psihotrope și, în primul rând, a celor din grupa psihodislepticelor. Aceste studii au avut ca scop cercetarea mecanismelor de producere a tulburărilor psihice, în primul rând a psihozelor. Psihopatologia experimentală bazată pe cercetări psihofarmacologice cunoaște astăzi o continuă dezvoltare și, pe lângă contribuțiile aduse la cunoașterea mecanismelor biochimice, care stau la baza apariției tulburărilor psihice, a adus și valoroase contribuții de ordin terapeutic. În general, există numeroase tentative de producere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Metodele „deprivării senzoriale” și a „deprivării somnului fiziologic” sunt în primul rând metode de experiment neuropsihologic și ele se bazează pe mecanismele neuropsihologice care stau la baza organizării proceselor psihice. Acestea privesc însă numai o latură a problemei experimentului în psihopatologie. Cele mai frecvent utilizate metode sunt metodele psihofarmacologice, de producere a psihozelor experimentale. Cercetările de psihofarmacologie care au ca scop producerea experimentală de modificări psihice, în scopul cunoașterii mecanismelor psihopatologice ale acestora, pe de o parte, iar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fost metabolizat și eliminat din organism. Natural că aceste cercetări experimentale au o valoare științifică incontestabilă, dar ele rămân „experimente”. Din ele putem trage anumite concluzii teoretice și practice utile, dar ele nu acoperă toate problemele pe care le ridică psihopatologia. Nici un experiment nu poate înlocui sau reproduce modelul uman natural, existența umană. El poate constitui numai un reper, un punct de plecare de la care să dezvoltăm alte cercetări, dar între modelul experimental de laborator și modelul natural din clinică este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
experimental de laborator și modelul natural din clinică este o diferență considerabilă. Experimentul psihopatologic deschide în primul rând prespectivele unei dezvoltări a farmacologiei medicamentelor cu efect psihotrop, utilizate în tratamentul afecțiunilor psihiatrice. Marile răspunsuri la întrebările pe care le pune psihopatologia nu pot fi însă date de aceste experimente farmacologice, decât într-o anumită măsură. Psihopatologia este și rămâne o disciplină reflexivă, al cărui obiect, spiritul uman în primul rând, „este gândit” și „înțeles”. 12. ORGANIZAREA SISTEMULUI PERSONALITĂȚII ȘI DINAMICA PROCESELOR
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în primul rând prespectivele unei dezvoltări a farmacologiei medicamentelor cu efect psihotrop, utilizate în tratamentul afecțiunilor psihiatrice. Marile răspunsuri la întrebările pe care le pune psihopatologia nu pot fi însă date de aceste experimente farmacologice, decât într-o anumită măsură. Psihopatologia este și rămâne o disciplină reflexivă, al cărui obiect, spiritul uman în primul rând, „este gândit” și „înțeles”. 12. ORGANIZAREA SISTEMULUI PERSONALITĂȚII ȘI DINAMICA PROCESELOR PSIHOPATOLOGICE Teorii despre personalitate În psihopatologie, orice analiză a fenomenelor psihice morbide, trebuie să înceapă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de aceste experimente farmacologice, decât într-o anumită măsură. Psihopatologia este și rămâne o disciplină reflexivă, al cărui obiect, spiritul uman în primul rând, „este gândit” și „înțeles”. 12. ORGANIZAREA SISTEMULUI PERSONALITĂȚII ȘI DINAMICA PROCESELOR PSIHOPATOLOGICE Teorii despre personalitate În psihopatologie, orice analiză a fenomenelor psihice morbide, trebuie să înceapă cu studiul personalității, considerată ca ansamblu de referință al vieții psihice, întrucât personalitatea este „spațiul” în interiorul căreia se dezvoltă și se manifestă fenomenele psihice morbide. Concept operațional, personalitatea desemnează o multitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o multitudine de aspecte, reunite sintetic în cadrul unui sistem structural unic, reprezentate prin aspectele biologico-genetice, psihologice, morale, culturale și sociale. Ea constituie, din aceste motive, un obiect de studiu multidisciplinar, pe care însă și-l dispută cu întâietate psihologia și psihopatologia, urmate de psihiatrie, psihanaliză și psihoterapie. În ceea ce privește definițiile personalității acestea sunt multiple și nu vom selecta dintre acestea decât pe cele în direct raport cu sfera psihologiei și în special a psihopatologiei. Facem aceasta întrucât psihologii și psihiatrii, prin psihopatologie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
însă și-l dispută cu întâietate psihologia și psihopatologia, urmate de psihiatrie, psihanaliză și psihoterapie. În ceea ce privește definițiile personalității acestea sunt multiple și nu vom selecta dintre acestea decât pe cele în direct raport cu sfera psihologiei și în special a psihopatologiei. Facem aceasta întrucât psihologii și psihiatrii, prin psihopatologie, sunt primii ce revendică necesitatea unor repere și explicații clare în această privință. Pentru K. Schneider, personalitatea este ființa umană privită din punctul de vedere al sentimentului, tendinței și voinței. După C.G.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologia, urmate de psihiatrie, psihanaliză și psihoterapie. În ceea ce privește definițiile personalității acestea sunt multiple și nu vom selecta dintre acestea decât pe cele în direct raport cu sfera psihologiei și în special a psihopatologiei. Facem aceasta întrucât psihologii și psihiatrii, prin psihopatologie, sunt primii ce revendică necesitatea unor repere și explicații clare în această privință. Pentru K. Schneider, personalitatea este ființa umană privită din punctul de vedere al sentimentului, tendinței și voinței. După C.G. Jung, personalitatea reprezintă rolul pe care-l joacă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că și sugarul este, sau are, o „personalitate potențială”. Din acest motiv putem considera copilul nou-născut nu ca pe o „persoană” ci, mai curând, ca pe un „obiect psihologic” în dezvoltare către „persoană”. Acest fapt trebuie reținut ca semnificativ în psihopatologie. „Materiile prime” sau elementele psihologice din care se dezvoltă personalitatea sunt reprezentate, după G.W. Allport, prin următoarele: constituția fizică, temperamentul și inteligența. În cadrul acestui proces care este reprezentat de dezvoltarea personalității, un rol important revine eredității, care presupune, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proprie și specifică fiecărei persoane, incomunicabilă și incomprehensibilă celorlalți. Pe baza celor de mai sus G.W. Allport conchide că personalitatea este „un construct”, ceva gândit, dar care nu există realmente. Ea este un „concept operațional” al psihologiei și al psihopatologiei. Pentru psihiatrie, ceea ce are importanță este bolnavul. În sfera antropologiei psihologice, interesul se deplasează asupra persoanei (M. de Unamuno, F. Laplantine). În felul acesta, G. W. Allport va defini personalitatea în felul următor: „personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se deplasează asupra persoanei (M. de Unamuno, F. Laplantine). În felul acesta, G. W. Allport va defini personalitatea în felul următor: „personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihologice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic”. Studiile de psihopatologie aduc importante contribuții în domeniu lărgind considerabil cadrul problemei. În sensul acesta J. Delay și P. Pichot, definesc personalitate în felul următor: „personalitatea este organizarea dinamică a aspectelor cognitive (intelectuale), afective, conative (pulsiuni și voință), fiziologice și morfologice ale individului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dintre indivizi se raportează la sex, aspectul somatic și profilul personalității, la care se mai adaugă factorii de diferențiere de ordin, valoric (cultură, educație, mediul familial și sociale, morală, religie, etc.). Aceste aspecte au o importanță deosebită în psihologie și psihopatologie, întrucât atât starea de normalitate (sănătate mintală) cât și starea de anormalitate (boală psihică) depind de „natura ființei umane”. Persoana umană concentrează în organizarea sa un potențial energetic care reprezintă terenul (dispoziția) din care derivă atât normalitatea cât și anormalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]