3,405 matches
-
prin care o face e, de obicei, violentă, el Își organizează și pregătește cu atenție loviturile, de obicei la sfârșitul unei reuniuni sau profitând de o adunare convocată pentru un alt scop. Un PPS-ist (În limbajul lui Sirota : perversul psihosocial) nu e interesat de realitate sau de adevăr, pentru el importante sunt confruntarea, amenințarea, dislocarea. El invocă interese superioare, valori, inovații, faptul că e purtătorul de cuvânt al unei autorități, În realitate Însă paravane pentru a discredita. El e specialist
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
inteligență, abilitate cognitivă, notele școlare, testele de inteligență, inteligența socială și emoțională, motivația - vector al competenței profesionale. Am reținut analiza modelelor teoretice de analiză a competenței profesionale: modelul orientat pe performanțele realizate/virtuale, modele orientate pe acțiunea mediului sociocultural și psihosocial, modelul inteligențelor multiple, modelul inteligenței emoționale, modelul McDonald. Toate aceste modele exprimă dificultatea reducerii complexității acestei chestiuni la un unic tip de explicație, ceea ce este o dovadă a determinării competenței profesionale de contextul social, cultural și istoric. Ar fi fost
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aproape doi ani și se confruntă atât cu dificultățile oricărui început de drum, cât și cu mentalitățile localnicilor. Cititorul asistă la primii ani ai formației sale profesionale și, în același timp, la efortul său de a cunoaște, în profunzime, tipologia psihosocială a comunității în care își exercită profesiunea. Treptat, între protagonist și lumea satului se stabilește o relație afectivă specială, a cărei diagramă este urmărită cu finețe analitică de autor. Narațiune romanescă transparent autobiografică, având o minimă invenție epică, Medic la
PANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
care se referă ar fi, de fapt afirmă autoarea, „o istorie a competiției persuasive” dintre diversele forțe politice active în acei ani de început ai tranziției postcomuniste românești, iar premisele întregii demonstrații sunt derivate din „psihologia românească” și din modelele psihosociale ale propagandei și persuasiunii. Considerând-o pe prima, citează autorii români cunoscuți (Drăghicescu, Rădulescu-Motru, Cioran) cărora le adaugă pe S. Huntington și pe alți câțiva contemporani occidentali, pentru a putea spune în final că „democrația nu este în fond potrivită
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în raport cu ele, condiționează și orientează acțiunea individuală. De exemplu, cineva nu dispune de resurse pentru că a căzut în sărăcie. Sărăcia sa este individualizată, dar prin aceasta nu este mai puțin sărac. Totuși, datorită individualizării și identității construite, intervin noi mecanisme psihosociale de compensare sau decompensare emoțională și cu referire la reprezentarea propriului sine, ce adaugă o nouă dimensiune sărăciei. În mod similar, putem să ne referim și la bogăția unora și la capacitatea lor de a gestiona individual și social starea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu doar pentru că ar fi apărut doar în timpurile de acum, ci și întrucât intensitatea și diversificarea lor par să nu aibă limite. În mod cert, ele necesită o analiză sociologică distinctă, ce ar trebui să fie complementară cu cea psihosocială și să facă un pas mai departe. Pe de o parte, inegalitățile recente sunt asociate celor clasice. De exemplu, starea de sărăcie, marginalizarea sau excluderea socială corespund, prin lipsa de resurse, inegalităților economice. Totuși, acestea, individualizate cum sunt, au efecte
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu-l constituie analiza, nici măcar sumară, a conceptului de „didactică”, ci mai curând extensia semantică și pragmatică ori chiar forța de penetrare a acestui concept, vom aborda știința pedagogică al cărei părinte a fost Comenius mai mult dintr-o perspectivă psihosocială, interactivă și dinamică. Didactica tradițională a așezat profesorul în centrul universului educativ, stabilind o relație de autoritate și de dependență a elevilor de cadrul didactic și transformând comunicarea pedagogică într-un „dialog unilateral” (Leroy, 1974). Se remarcă foarte clar însă
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
didactic, «calitățile sale și erorile pedagogice pe care le comite nu pot fi analizate și apreciate decât ca elemente ale unui ansamblu în care intervin factori foarte diferiți: clasa cu care lucrează, condițiile sociale și materiale și, mai ales, interacțiunile psihosociale cu colectivul clasei ori cu cel de părinți, precum și relațiile cu colegii săi, cu direcția și administrația»”. 1.3. Didactica științelor juridice și administrative - caracterizare generalătc "1.3. Didactica științelor juridice și administrative - caracterizare generală" Cunoscută în literatura de specialitate
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
decizie asigurând trecerea la secvența următoare pe baza valorificării informațiilor dobândite în etapa anterioară” (Potolea, 1983). Sintetic, particularitățile strategiei sunt următoarele (Iucu, 2001): • strategia presupune un mod de abordare a unei situații de instruire specifice, atât din punct de vedere psihosocial (relații și interacțiuni), cât și din punct de vedere psihopedagogic (motivație, personalitate, stil de învățare etc.) - reprezentările și convingerile psihopedagogice ale cadrului didactic sunt elemente determinante în construcția strategiei; • prin intermediul strategiei se raționalizează conținuturile instruirii, determinându-se totodată structuri acționale
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
proces, dar și ca produs, pot să influențeze decisiv pragmatismul unei strategii; • tipul de învățare este apreciat de foarte mulți specialiști ca variabilă decisivă în reușita unei strategii educaționale; • stilul de predare este o dimensiune activă, dinamică a instruirii; • caracteristicile psihosociale ale partenerilor implicați în actul de instruire vizează o analiză duală, atât în sensul aspectelor legate de personalitate, individuale (psihologice), cât și al particularităților psihosociale ale grupului-clasă - sintalitatea; • ergonomia spațiului școlar poate deveni o variabilă de maximă importanță mai ales
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
reușita unei strategii educaționale; • stilul de predare este o dimensiune activă, dinamică a instruirii; • caracteristicile psihosociale ale partenerilor implicați în actul de instruire vizează o analiză duală, atât în sensul aspectelor legate de personalitate, individuale (psihologice), cât și al particularităților psihosociale ale grupului-clasă - sintalitatea; • ergonomia spațiului școlar poate deveni o variabilă de maximă importanță mai ales în ceea ce privește proiectarea unor strategii alternative, nestandardizate; • timpul de instruire reprezintă un criteriu important în privința proiectării oricărui proces eficient. Construirea strategiilor de instruire În literatura românească
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
te uiți la televizor”, „nu ai voie să ieși afară” apar mai des. Alți factori care influențează pedepsirea. Compararea grupurilor extreme a permis extragerea mai multor factori care influențează pedeapsa corporală: - persoanele care se simt opresate psihic de situația lor psihosocială folosesc adesea pedeapsa corporală mai mult decât ceilalți; - familiile formate din mai mult de cinci membri folosesc mai des pedeapsa corporală; - familiile care locuiesc într-un cartier unde nu există locuri de joacă folosesc mai puțin pedepsele corporale. Activitatea profesională
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
a părinților nu favorizează dispoziția de a aplica pedepse corporale, dimpotrivă. Aceasta arată că factorii care stimulează violența pot fi legați de situația socioeconomică a persoanelor. Ipoteza contextuală pe care am propus-o implică în primul rând factori individuali și psihosociali care se integrează într-o structură din ce în ce mai largă: se pornește de la factorii individuali (dispoziția de a pedepsi), către cei culturali (educația, percepția asupra violenței), trecând prin cei familiali (vârstă, număr de persoane și relații intrafamiliale), apoi prin mediul social (situația
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
dintre cele două sexe. Ca o concluzie, se poate spune că recurgerea la pedeapsa corporală poate fi interpretată ca un fenomen de agresiune, generat de o problemă de stres și iritare, influențată la rândul ei de o serie de variabile (psihosociale, personale, dar și culturale) ce implică atât părinții, cât și copiii. Problemele părinților sau ale educatorilor Conform unei statistici făcute de Kempe în 1978, unul din zece părinți abuzatori suferă de o boală psihică atât de gravă, încât este necesară
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Dallos, R.; McLaughlin, E., 1993, Social Problems and the Family, Open University, Londra. Desurmont, M., 2001, De la violence conjugale à la violence parentale. Femmes en detresse, enfants en souffrance, Editions Eres, Ramonville. Ferréol, G.; Neculau, A., (coord.), 2003, Violența. Aspecte psihosociale, Editura Polirom, Iași. Heise, L.; Pitanguy, J.; Germain, A., 1994, Violence Against Women, the Hidden Health Burden, Banca Mondială, Washington. Van Lamick, (coord.), 2003, Curs de specializare-formare în terapia de familie, Violența domestică, Asociația de terapie sistemică, Amsterdam. Patfoort, P.
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de copii abuzați, incidența și prevalența abuzului asupra copilului situându-se la un nivel destul de ridicat; - se instalează pe fondul unor discrepanțe semnificative dintre normele de conviețuire familială și realitatea socială prezentă în habitatul copilului; - este un efect al probelor psihosociale asociate la nivel de familie; - efectele abuzului asupra copilului, indiferent de forma de înregistrare a acestuia, reprezintă o veritabilă sursă de dificultăți în sfera de existență a copilului; - cazurile sunt depistate în formele grave ale manifestării abuzului. Eforturile colective organizate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și sprijinirea inițiativelor partenerilor sociali în rezolvarea problemei violenței în familie; j) înființarea de centre de recuperare pentru victimele violenței în familie; k) înființarea de centre de asistență destinate agresorilor. (2) Agenția decontează cheltuielile legate de adăposturi, consiliere juridică și psihosocială, servicii medicale de urgență, telefoane de urgență și de eliberare a certificatelor medico-legale pentru victimele violenței în familie. Art. 10. - (1) Agenția stabilește procedurile și criteriile de evaluare a nevoilor sociale în domeniul violenței în familie și reglementează metodologia de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cazul în care asistentul social constată anumite comportamente deviante ale părinților, care pun în pericol dezvoltarea normală a personalității copilului, sunt propuse măsurile corespunzătoare de protecție. Ceea ce trebuie să urmărească asistentul social pe tot parcursul muncii sale este redarea funcționalității psihosociale la un nivel optim pentru fiecare copil/elev, părinte sau alte categorii. Acest lucru poate fi atins prin îndeplinirea diferitelor obiective propuse în procesul consilierii (Băban, 2003). Acest obiective vizează: - promovarea sănătății și a stării de bine: are în vedere
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cresc. Alți autori au încercat să pună în relație apariția și utilizarea diverselor mecanisme de apărare cu stadiile descrise de mai multe cercetări de psihologia dezvoltării: stadiile dezvoltării eului, așa cum au fost ele determinate de Loevinger (1966), nivelurile de dezvoltare psihosocială descrise de Erikson (1950/1974) sau nivelurile de dezvoltare morală identificate de Kohlberg (1969). Prima direcție de cercetare privește stadiile dezvoltării eului și a condus la publicarea lucrărilor lui Haan et al. (1973) și ale lui Jacobson et al. (1982
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare. Pentru a o soluționa, Vaillant a calculat corelațiile dintre, pe de o parte, evaluarea gradului de maturitare ce caracterizează apărările subiecților din cele trei grupuri și, pe de altă parte, datele rezultate din evaluările privind sănătatea mentală, maturitatea psihosocială și capacitatea de a munci și de a iubi a subiecților în chestiune. Mai precis, variabilele puse în relație cu maturitatea mecanismelor de apărare sunt: - sănătatea mentală așa cum este ea evaluată pe „Scala evaluării globale” (Endicott et al., 1976) și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a subiecților în chestiune. Mai precis, variabilele puse în relație cu maturitatea mecanismelor de apărare sunt: - sănătatea mentală așa cum este ea evaluată pe „Scala evaluării globale” (Endicott et al., 1976) și pe „Scala sănătății mentale” a lui Luborsky (1962); - maturitatea psihosocială evaluată în funcție de stadiile lui Erikson; - stabilitatea maritală la 47 de ani; - reușita profesională la 47 de ani; - satisfacția pe care o oferă postul ocupat; - procentajul timpului în care subiectul a ocupat un anumit loc de muncă; - satisfacția în raport cu viața la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu numai în epocile de mijloc ale trecutului umanității, ci de-a lungul întregii sale existențe; îl interesează modul de gândire religios care a dus la formele de manifestare culturală europeană. Pentru felul în care știe să deslușească urmările metamorfozelor psihosociale din zorii evului modern, punctul său de vedere n-ar trebui să-l ignorăm, așa cum inițial, dintr-o posibilă prejudecată, am fost tentați să procedăm. Voi spune însă de pe acum că, în esență, judecata mea diferă (chiar dacă îmi însușesc opiniile
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a textului”, plecând de la premisa că literatura are trei nivele constitutive: sintactic, semantic și pragmatic. Jurnalismul (alăturat în mod abuziv textului științific, anunțului, rețetei etc.) ar aparține nivelului pragmatic, prin pragmatism înțelegând: „studiul limbajului în contextul caracteristicilor utilizării sale: motivațiile psihosociale ale emițătorului, reacțiile interlocutorului, obiectul discursului, contextul social al discursului etc”. Mai clar spus, știința pragmaticii are ca obiect „studiul interpretărilor enunțurilor și, în special, al modului în care contextul situației poate influența înțelesul acestor enunțuri” (J. Fiske, 2001, p.
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de competențe didactice și relaționare cu totul deosebite. Uneori, acesta este mai important decât conceptorul sau profesorul titular de curs. Un bun tutore trebuie să posede abilități multidirecționale și polimorfe precum: cunoașterea principiilor generale ale învățării și a specificității dinamicii psihosociale a grupului actual sau virtual; o bună stăpânire a elementelor de conținut și a strategiilor metodice de concretizare și didacticizare a acestora; cunoașterea specificității grupului-țintă, a motivațiilor și obiectivelor acestuia; abilități de comunicare și relaționare față de un public prin definiție
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
reconstrucție socioeconomică și dezvoltare. Dată fiind natura sa, este deci un proces care implică Întreaga societate și care poate presupune metode extrem de diverse. Printre acestea se numără, În general, programele de sprijin economic și educațional, cooperarea pentru dezvoltare și sprijinul psihosocial pentru diminuarea și Îndepărtarea efectelor traumelor. Lor li se adaugă ajutorul structural, adică sprijinul pentru organizarea de alegeri libere, pentru crearea și consolidarea statului de drept și a societății civile, precum și pentru protejarea drepturilor fundamentale. În literatura dedicată subiectului, din
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]