KorAP: Find »[drukola/base=psihosomatic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...33 >

815 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

modalități de manifestare diferită ale aceleiași existențe umane, dar făcând obiectul unor „domenii metodologice” diferite de cercetare sau de experiment științific. Acesta ar fi aspectul legat de relațiile de normalitate dintre „somatic” și „psihic”. Spre deosebire de psihosomatică, psihosomatica clinică sau patologia psihosomatică reprezintă studiul raportului dintre fenomenele psihice și fenomenele somatice din cursul bolilor: avându-se în vedere raportul dintre „simptomele somatice” și „simptomele psihice” care concură la constituirea aceluiași tablou clinic, constituind o „structură patologică comună”. Mai rămâne de stabilit care

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihice și fenomenele somatice din cursul bolilor: avându-se în vedere raportul dintre „simptomele somatice” și „simptomele psihice” care concură la constituirea aceluiași tablou clinic, constituind o „structură patologică comună”. Mai rămâne de stabilit care este semnificația conceptului de tulburare psihosomatică, în sens larg, tulburarea psihosomatică este o afecțiune somatică determinată de factori psihotraumatizanți, de regulă, emoțional-afectivi. Într-un sens mai restrâns, prin tulburarea psihosomatică înțelegem sindroamele sau simptomele în care influența factorilor psihici este net delimitată din punct de vedere

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
cursul bolilor: avându-se în vedere raportul dintre „simptomele somatice” și „simptomele psihice” care concură la constituirea aceluiași tablou clinic, constituind o „structură patologică comună”. Mai rămâne de stabilit care este semnificația conceptului de tulburare psihosomatică, în sens larg, tulburarea psihosomatică este o afecțiune somatică determinată de factori psihotraumatizanți, de regulă, emoțional-afectivi. Într-un sens mai restrâns, prin tulburarea psihosomatică înțelegem sindroamele sau simptomele în care influența factorilor psihici este net delimitată din punct de vedere clinic. Aspecte psihoantropologice Din cele

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
clinic, constituind o „structură patologică comună”. Mai rămâne de stabilit care este semnificația conceptului de tulburare psihosomatică, în sens larg, tulburarea psihosomatică este o afecțiune somatică determinată de factori psihotraumatizanți, de regulă, emoțional-afectivi. Într-un sens mai restrâns, prin tulburarea psihosomatică înțelegem sindroamele sau simptomele în care influența factorilor psihici este net delimitată din punct de vedere clinic. Aspecte psihoantropologice Din cele deja expuse mai sus se poate vedea aspectul particular al tulburărilor psihosomatice, în raport cu tulburările psihice pure și cu cele

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Într-un sens mai restrâns, prin tulburarea psihosomatică înțelegem sindroamele sau simptomele în care influența factorilor psihici este net delimitată din punct de vedere clinic. Aspecte psihoantropologice Din cele deja expuse mai sus se poate vedea aspectul particular al tulburărilor psihosomatice, în raport cu tulburările psihice pure și cu cele exclusiv somatice. Situarea acestora dintâi la „jumătatea” patologiei, între somatic și psihic, și împrumutând caracteristici din ambele domenii justifică interesul psihopatologiei pentru acest tip de tulburări. Psihopatologia nu este însă o specialitate medicală

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Situarea acestora dintâi la „jumătatea” patologiei, între somatic și psihic, și împrumutând caracteristici din ambele domenii justifică interesul psihopatologiei pentru acest tip de tulburări. Psihopatologia nu este însă o specialitate medicală. Ea nu este interesată de aspectul medical al tulburărilor psihosomatice, ci de semnificația psihoantropologică a acestui grup de tulburări. Așa cum am mai arătat în lucrarea noastră, boala este un fenomen care interesează persoana umană în totalitatea ei, având un caracter antropologic. În egală măsură, condiția omului fiind starea de normalitate

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
măsură, condiția omului fiind starea de normalitate, respectiv, sănătatea, boala ne apare ca un „accident” în interiorul normalității, al desfășurării cursului vieții individului, având prin aceasta și un aspect sau o dimensiune ontologică. Din acest motiv, o analiză antropologică a tulburărilor psihosomatice se impune. În sensul acesta, antropologia ne va furniza datele necesare înțelegerii reciprocității aspectelor psihice și somatice care sunt implicate în sfera patologiei psihosomatice. Dacă pentru medicină psihosomatica este un sector al patologiei generale, pentru antropologie ea revelează un „alt

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
aceasta și un aspect sau o dimensiune ontologică. Din acest motiv, o analiză antropologică a tulburărilor psihosomatice se impune. În sensul acesta, antropologia ne va furniza datele necesare înțelegerii reciprocității aspectelor psihice și somatice care sunt implicate în sfera patologiei psihosomatice. Dacă pentru medicină psihosomatica este un sector al patologiei generale, pentru antropologie ea revelează un „alt aspect” al persoanei umane - aspectul globalității acesteia (L. Van cler Horst, K. Jaspers, L. Binswanger, R. Pierloot și J. Groen). Existența umană, viața, are

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
cler Horst, K. Jaspers, L. Binswanger, R. Pierloot și J. Groen). Existența umană, viața, are o structură și o dinamică unică (M. Heidegger, L Binswanger, V. Frankl). Persoana nu este numai trup, ci și suflet, iar manifestările sale vitale sunt „psihosomatice”, susține V. Frankl. Pentru L. Binswanger, „corpul și psihismul nu sunt decât abstracții ale unității indisolubile ale ființei umane, ale ființei antropologice”. Ele nu pot fi separate decât arbitrar, și numai, din necesități didactice. Sensul bolii nu poate fi separat

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
există într-o anumită măsură un teren comun corporal, psihic și spiritual al persoanei umane”. Acesta ne oferă cheia înțelegerii fenomenelor psihice normale, dar și a fenomenelor psihice morbide. Apariția și evoluția bolii este inseparabilă de istoria vieții individului. Boala psihosomatică nu este decât un mod de a fi al persoanei umane. Un tip de „răspuns” al acesteia la evenimentele psihotraumatizante emoțional-afective ale vieții cotidiene. Acest grup de afecțiuni nu trebuie privite ca „întâmplător” ci el se raportează la tipul de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
în primul rând o anumită dispoziție constituțională somato-psihică, ce implică un anumit tip de reacții ale individului. Este, prin urmare, vorba despre o anumită „vulnerabilitate” care iese în evidență în condițiile declanșate de efectul stresului asupra persoanei individului respectiv. Tulburările psihosomatice constituie, fără îndoială, un capitol important al psihopatologiei. Ele dovedesc că între somatic și psihic, nu trebuie trasată o limită, ci, dimpotrivă, somaticul și psihicul constituie două părți ale întregului care este persoana umană. În cazul acesta fenomenele psihice morbide

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
o limită, ci, dimpotrivă, somaticul și psihicul constituie două părți ale întregului care este persoana umană. În cazul acesta fenomenele psihice morbide ca și fenomenele somatice morbide, sunt inseparabile, întrucât ele se regăsesc într-o formă comună în sfera fenomenelor psihosomatice morbide. Această concluzie este de o importanță deosebită pentru psihopatologie. În sensul acesta fiind considerată problema, sfera antropologiei psihopatologice se lărgește considerabil. Psihopatologia devine astfel o interpretare a fenomenelor patologice ale persoanei în interiorul cărora este inclusă semnificația acesteia, ca structură

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
sensurile umane ale suferinței raportate la structura și dinamica sistemului personalității, căutând prin aceasta să aducă un plus de cunoștințe în domeniul umanului. În medicina somatică sau psihiatrică, suferința este percepută ca simptom clinic. În psihopatologie, tulburările somatice, psihice sau psihosomatice, sunt interpretate ca simboluri ale existenței umane. Ele constituie nu tablouri clinice ale bolii, ci situații morbide ale vieții individului. Antropologia psihopatologică urmărește să descifreze sensurile dramatice ale vieții, în care „suferința” este numai un sector. Pentru a găsi o

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
nu tablouri clinice ale bolii, ci situații morbide ale vieții individului. Antropologia psihopatologică urmărește să descifreze sensurile dramatice ale vieții, în care „suferința” este numai un sector. Pentru a găsi o interpretare unică a semnificației fenomenelor morbide somatice, psihice sau psihosomatice, psihopatologia se adresează existenței umane, psihobiografiei individului, iar răspunsul acesteia este cuprins în natura ființei umane, în echilibrul balanței psihosomatice al acesteia. Semnificația tulburărilor psihosomatice Am precizat caracteristicile și cadrul tulburărilor psihosomatice. Să încercăm să facem o analiză a semnificației

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
în care „suferința” este numai un sector. Pentru a găsi o interpretare unică a semnificației fenomenelor morbide somatice, psihice sau psihosomatice, psihopatologia se adresează existenței umane, psihobiografiei individului, iar răspunsul acesteia este cuprins în natura ființei umane, în echilibrul balanței psihosomatice al acesteia. Semnificația tulburărilor psihosomatice Am precizat caracteristicile și cadrul tulburărilor psihosomatice. Să încercăm să facem o analiză a semnificației acestui grup de tulburări, cu caracteristici proprii în raport cu tulburările somatice și cu tulburările psihice. Orice încercare de interpretare a psihosomaticii

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
un sector. Pentru a găsi o interpretare unică a semnificației fenomenelor morbide somatice, psihice sau psihosomatice, psihopatologia se adresează existenței umane, psihobiografiei individului, iar răspunsul acesteia este cuprins în natura ființei umane, în echilibrul balanței psihosomatice al acesteia. Semnificația tulburărilor psihosomatice Am precizat caracteristicile și cadrul tulburărilor psihosomatice. Să încercăm să facem o analiză a semnificației acestui grup de tulburări, cu caracteristici proprii în raport cu tulburările somatice și cu tulburările psihice. Orice încercare de interpretare a psihosomaticii sau a patologiei psihosomatice, ne

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
unică a semnificației fenomenelor morbide somatice, psihice sau psihosomatice, psihopatologia se adresează existenței umane, psihobiografiei individului, iar răspunsul acesteia este cuprins în natura ființei umane, în echilibrul balanței psihosomatice al acesteia. Semnificația tulburărilor psihosomatice Am precizat caracteristicile și cadrul tulburărilor psihosomatice. Să încercăm să facem o analiză a semnificației acestui grup de tulburări, cu caracteristici proprii în raport cu tulburările somatice și cu tulburările psihice. Orice încercare de interpretare a psihosomaticii sau a patologiei psihosomatice, ne conduce la atitudinea persoanei, atât în stare

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
tulburărilor psihosomatice Am precizat caracteristicile și cadrul tulburărilor psihosomatice. Să încercăm să facem o analiză a semnificației acestui grup de tulburări, cu caracteristici proprii în raport cu tulburările somatice și cu tulburările psihice. Orice încercare de interpretare a psihosomaticii sau a patologiei psihosomatice, ne conduce la atitudinea persoanei, atât în stare de normalitate, cât și de boală, față de imaginea propriului său corp. Patologia psihosomatică ne apare, în toate cazurile ca o modalitate particulară a persoanei bolnavului de prelucrare a propriului corp. Aceste tulburări

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
cu caracteristici proprii în raport cu tulburările somatice și cu tulburările psihice. Orice încercare de interpretare a psihosomaticii sau a patologiei psihosomatice, ne conduce la atitudinea persoanei, atât în stare de normalitate, cât și de boală, față de imaginea propriului său corp. Patologia psihosomatică ne apare, în toate cazurile ca o modalitate particulară a persoanei bolnavului de prelucrare a propriului corp. Aceste tulburări, dincolo de aparențele lor de un mare polimorfism clinic, difuz și mobil, destul de greu de sistematizat, sunt, în esența lor, tulburări ale

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
corporale este legată de egotismul primar al individului, de libidoul narcisic, care focalizează tendințele autoconservatoare ale acestuia. La ele se raportează, așa cum spuneam mai sus, principiul plăcerii (Lustprinzip) care stă la baza sănătății, a stării de bine și de echilibru psihosomatic. În mod egal, tulburarea sau dezorganizarea imaginii corporale este legată de slăbirea sau frustrarea egotismului individual, slăbind capacitățile de autoconservare ale acestuia. În această situație, principiul plăcerii este înlocuit, cum spuneam, de către principiul durerii, al stării de boală, de suferință

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
slăbirea sau frustrarea egotismului individual, slăbind capacitățile de autoconservare ale acestuia. În această situație, principiul plăcerii este înlocuit, cum spuneam, de către principiul durerii, al stării de boală, de suferință difuză, penibilă, imprecisă, generalizată sau fixată asupra unui organ, dezorganizând echilibrul psihosomatic al persoanei respective. În sensul acesta pusă, problema patologiei psihosomatice ne apare ca o tulburare sau, mai exact, ca un conflict interiorizat al persoanei cu propriul său corp, asupra căruia aceasta proiectează, într-o manieră auto-victimizantă propriile sale eșecuri, frustări

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
acestuia. În această situație, principiul plăcerii este înlocuit, cum spuneam, de către principiul durerii, al stării de boală, de suferință difuză, penibilă, imprecisă, generalizată sau fixată asupra unui organ, dezorganizând echilibrul psihosomatic al persoanei respective. În sensul acesta pusă, problema patologiei psihosomatice ne apare ca o tulburare sau, mai exact, ca un conflict interiorizat al persoanei cu propriul său corp, asupra căruia aceasta proiectează, într-o manieră auto-victimizantă propriile sale eșecuri, frustări, carențe afective sau situații castratoare. J. Breuer și S. Freud

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
printr-o tulburare somatică care-l maschează; în felul acesta se afirmă că orice funcție somatică se găsește, de fapt, într-un raport de determinare cu conținuturile psihice inconștiente ale persoanei respective. Această concluzie este extrem de importantă în înțelegerea raportului psihosomatic, al subordonării reciproce a sferei somatice de către sfera psihică și invers. Conversiunea somatică ne apare ca o simbolizare a pulsiunilor inconștiente ale libidoului. S. Freud, referindu-se la nevroza de angoasă, constată că majoritatea formelor de manifestare clinică ale acesteia

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
tentativă de rezolvare a unei tensiuni emoționale într-o manieră simbolică. În cazul nevrozei vegetative, tulburarea este centrată pe un organ, având mai mult caracterul de disfuncție somatică. Ceea ce ee important de reținut este faptul că în toate situațiile tulburările psihosomatice ne apar ca manifestări simbolice ale unor disfuncții care se prezintă din punct de vedere clinic într-o manieră mascată, traducând situații conflictuale asupra cărora vom reveni. Caracterul simbolic al simptomelor psihosomatice i-a făcut pe J. Bastiaans și L.

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
reținut este faptul că în toate situațiile tulburările psihosomatice ne apar ca manifestări simbolice ale unor disfuncții care se prezintă din punct de vedere clinic într-o manieră mascată, traducând situații conflictuale asupra cărora vom reveni. Caracterul simbolic al simptomelor psihosomatice i-a făcut pe J. Bastiaans și L. Van der Horst să distingă în acest context clinic două aspecte: - simbolismul existențial, în care fiecare simptom are valoarea unui simbol general, ca urmare a unei tulburări de adaptare a individului, - simbolismul

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]