2,803 matches
-
premiers it li secunz joste iceus qui... pans it al refuge it a Notre Dame de l’altre part de l’iau it a l’ostel des popelicans it a la pierre 3 foiz 6 avant la feste... la Grant Pute. „Și ăsta ar fi mesajul necifrat?” Întrebă Belbo, dezamăgit și amuzat. „Evident că, În transcrierea lui Ingolf, punctele reprezintă cuvintele ilizibile, din spațiile unde pergamentul era ros... Dar iată transcrierea mea finală, unde, prin conjecturi pe care-mi veți permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ei știu că 666, În toată tradiția ocultă, e numărul Fiarei. Acel șase sute șaizeci și șase, anul Fiarei, este anul 2000, În care va triumfa răzbunarea templieră. Anti-Ierusalimul e noul Babilon, și iată de ce 1944 e anul triumfului acelei Grande Pute, marea desfrânată a Babilonului de care vorbește Apocalipsa! Referirea la 666 e o provocare, o bravadă de oameni de arme. O asumare a diversității, cum s-ar zice azi. Frumoasă istorie, nu?” Ne privea cu ochii umezi, cu buzele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Într-o gaură, În care ceva mai Întâi putrezește și apoi, iacătă, un chinez mititel, un curmal, un baobab. Dar sus e mai bine decât jos, pentru că dacă stai cu capul În jos Îți vine sângele În cap, pentru că picioarele put, iar părul mai puțin, pentru că-i mai bine să te urci Într-un pom și să culegi fructe decât să ajungi sub pământ să Îngrași viermii, pentru că rar te doare când te atingi de sus (numai când ești În pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cerc în jurul meu vreo cinci țigănci bleojdite: - Hai, frumosule, mușchiulosule, cocostârcule, să-ț dau o fată a-ntâia! - Nu vreau nicio fată. - Cum nu vrei fată? Da’ ce vrei? - O vreau pe mătușă-mea. - Ptiu, ptiu! În sfârșit, din personalul puțind a târfă nespălată s-a ivit făptura rotofeie a mătușă-mii. Trage după ea un cărucior de butelii cu doi saci în el. Cum dracu’ l-o fi băgat în compartiment? Imediat ce mă vede, îmi arde una peste ceafă: iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
suntem la Mariusache, la bodegă. La "Mizerabilii" . Acolo, ținem consiliu de război! Mie-mi convine, la fix! se declară Vierme de acord. Prindem și priveghiul lu' bietu' Lucică, doar cimitirul e peste drum de bistrou. Pe cant. U-ahhh... Mi-ahh... Ce pute-așa?! Cămășuța ta, dragă! i-o întoarce Dănuț, în silă. Ascultă, Fratele meu, ai nimerit-o expre pe a mai sintetică și mai infectă, din toată galeria? O port de trei minute, s-a lipit de mine și m-am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prăbușit și închis sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al Oilor, în amonte, pe deasupra undelor murdare ale Dâmbului, curgând dinspre Obor. Locul în sine, pârjolit și văduvit de orice fir de vegetație se numea, cu deplină îndreptățire, " Pute Rău ". Duhoarea pestilențială, respingătoare și maladivă ce se degaja permanent din apele reziduale neepurate (scurse prin rețeaua de canalizare, de la fostele Uzine "1 Mai", de la Tăbăcărie, de la Societatea Chimică "Progresul" S.A. și, de mai departe, de la Rafinăriile "Vega" și "Astra
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-se demonstrativ de nas. În sfânta bisericuță, băi, se poate? Cine-a comis-o? Cine-a tras? Îl halesc! Ăă...?!? Păi, de tras, a tras-o Croco, prin somnuleț, îl imită Avocatul, pe inchizitor. Verificați-l, na! S-a ofilit! Pute ca o rafflesia, Nesimțilă! Mai vine una, băi, fugiți! anunță ultimativ Buletin. Cu toții se retrag scârbiți, mai înspre ușă și înspre baba-mumie, care nu se clintise nici un centimetru, de pe locul ei. Apostatul face un pas greșit, se-mpiedică și-ncepe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
coridorului C. ― Tare aș vrea să știu de ce ăilalți nu vin deloc pe-aici. Aici e de lucru. ― Tot de-aia câștigăm de două ori mai puțin. Timpul nostru e al lor. Așa văd ei treaba. ― Mda. Păi, eu zic... Pute! Tonul sentențios al lui Parker nu era deloc ambiguu în privința destinației. Nu se lega de duhoarea care îmbâcsea pereții coridorului, ci... 2 Departe de a fi confortabilă, popota suporta la limită echipajul în efectiv complet. Cum eroii noștri nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aș ști că suferă pentru mine, oricine ar fi, oricum ar arăta. Sper totuși că o să fie OK. Aha, în hol e deja mai cald și măcar nu-ți mai intră fulgii ăia în ochi. Urc scara mizerabilă. De ce dracu pute mereu a crematoriu? Iată și ușa ei albastră-vînătă, cu vizor. Bat, și tu îmi deschizi și, ca întotdeauna, mă lași cu gura căscată, pentru că aștept, cu oarecare neplăcere, să-ți văd figura, și când colo tu arăți minunat, ai un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mici, anul și cârlanul, mirosea mereu a murdar, a stătut. Eu tot trăgeam să mergem totuși pe-acolo (stătea în Ferentari, undeva pe o uliță de țigani, întortocheată și gălăgioasă, cu o biserică galbenă, oribilă, și un closet public care puțea de la o poștă) pentru că, din întîmplare, nașa avea televizor, un TEMP 6 cu ecran minuscul, dar la care puteam vedea primele episoade din Robin Hood și filme pentru copii ca Amnarul fermecat și Soldatul de plumb, care mi-au plăcut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai rătăceau pe-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mie-mi era cam frică de el căci, pe când aveam vreo trei ani, mă mușcase de obraz. Era totuși un câine inofensiv, bătrân, cu urdori la ochi, cu picioare prea scurte pentru corpul lui gras, acoperit cu păr aspru, cârlionțat. Puțea mai pătrunzător decât orice alt câine pe care l-am văzut vreodată. Chombe lătra atât de tare, încît, în timp ce noi înaintam pe cărarea pavată cu cărămizi printre care se iveau flori-de-piatră pastelate, înainte să ajungem la intrare, ușa se deschidea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu zeci de articulații la degete, alergau pe sutele de clape, reglau miile de frecvențe concurente, programau simultan orchestre întregi. Stația modestă a orgii Reghin fusese înlocuită de un glob de sârmă specială, cu un diametru de peste trei metri și puțind emite un sunet cvadrofonic, cu multiplu ecou dirijat. Cu micul neajuns al demolării blocului din cauza intrării tuturor locatarilor într-un stress pronunțat, se crea avantajul ca o mare parte din București să se afle permanent sub umbrela de sunete emise
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îndoială, pofta aceasta era un argument suficient ; apoi casa, care de vreo două săptămâni s-a umplut iar de mirosuri. Când am intrat mai devreme la Margot în budoar și am simțit duhoarea de păr ars și pe madam Ana puțind, ca de obicei, a ceapă prăjită și a sudoare sleită și de sub divan ieșind un iz de pipi de cotoi - sigur că l-a ținut pe nenorocitul de Pițurcă peste noapte acolo -, și am văzut într-un colț pantalonașii pătați
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ochelarii căzuți pe vîrful nasului, gata să-l Împungă. Fugi dom’ne de-aci, mare figură ești! Era s-o omori pe biata femeie, a zis Bamba, În timp ce el, rîzÎnd, Își pregătea o pînză, o dădea cu chestia aia care puțea Înfiorător, după ce-o Întinsese bine. Bamba, scund și pîntecos și un pic peltic, era omul bun la toate. Meseria lui era mai mult o umbrelă care să-l apere de legea comunistă, care nu dădea voie nici unui cetățean român
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trei zile. Astfel că e condamnat să mă asculte pe mine cum le Înfloresc. — Ehe, tinerețe coaie crețe, Îl aud spunînd, În timp ce ochii Îi pîlpîie visători. O vreme, fumăm tăcuți, privind stelele. Apoi Csabi spune: — Mi se pare mie sau puți a căcat? Mutarea iubite prinț, știi tu Pe 5 decembrie Îmi vine ordinul de mutare. Din senin. Primesc În baterie un telefon de la Comandament și un maior mă cheamă pînă acolo, fără să Îmi spună motivul deplasării. Nu-l cunosc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pățesc un acces de corectitudine. Așa că mă sui În primul tren, fără să-mi iau bilet. Mă gîndesc că mai rău decît să dau iar peste aceeași nășiță nu are ce să mi se Întîmple. Trenul e la fel de jegos și pute și e Întunecos, toți oamenii s-au adunat În două-trei compartimente să se Încălzească unii de la alții, prin urmare compartimentul gol e al meu; mă așez și după cîteva minute Încep să mă sting Încet, scîncind. CÎnd nășița deschide ușa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alea igienice? mai zic și-mi privesc vîrful neaprins al țigării pe care o strîng Între buze. — Ba da. Cre’ că, spre deosebire de tine, umblau cu o torță la ei. Pentru o clipă se face liniște. — Auzi, dar tu insinuezi că put, zic, ridicînd brațul și Încercînd să-mi apropii nasul de subțioară. — Tu? Nu știu, ăăău... visam... Puți a grătar. Pleoapele i se trîntesc la loc, grele. Ciudat? Nu cred că ăsta e cuvîntul. Nu, nu e ciudat, luna asta nimic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ba da. Cre’ că, spre deosebire de tine, umblau cu o torță la ei. Pentru o clipă se face liniște. — Auzi, dar tu insinuezi că put, zic, ridicînd brațul și Încercînd să-mi apropii nasul de subțioară. — Tu? Nu știu, ăăău... visam... Puți a grătar. Pleoapele i se trîntesc la loc, grele. Ciudat? Nu cred că ăsta e cuvîntul. Nu, nu e ciudat, luna asta nimic n-a fost ciudat. Pentru că e aprilie. Cerurile au fost mai furtunoase, mirosul din dormitor mai acru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cum îmi torturezi nervii! — Nu spune lucrul ăsta. De ce nu poți să taci? Ține toată murdăria în tine. Alții reușesc s-o facă, tu de ce nu poți? — Adevărat, tu ții toată murdăria în tine, dar duhnește de la distanță, putrezește și pute. Tu ești toată râncedă și acrită și putredă. — Taci odată, fire-ai să fii! — Ce-ai spus? N-are importanță. — Ce-ai spus? — Ești nebun. Ești nebun de teamă, pentru că vine omul acela. — Ce? Ești nebun de teamă fiindcă vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ești absolut singur. Mă îndoiesc dac-ai posedat vreodată o femeie. Ai avut o fiică, dar cine era tatăl ei? Ai urât-o și te-a urât. Cui trebuie să-i fie milă, mă întreb? Ești bătrân, fără dinți și puți. Ți-a sunat sfârșitul, te lasă și mintea, îți slăbește zi de zi și nu-ți rămâne nimic altceva. Ai fumat filozofia, ești vindicativ, și secat, și singur. Nimeni nu te iubește și nu iubești pe nimeni. Nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cirque de Mafate. Acesta din urmă fiind și mai sărac, dar și mai misterios prin tainele rocilor vulcanice și relieful foarte prăpăstios. Și denumirea depresiunii are povestea ei. Mafate este numele unui sclav șef de trib, care înseamnă Cel care pute. „Pute” nu echivalează cu mirosul trupului, ci cu cel al sulfului împrumutat de la vulcani. în prezent, în acest spațiu spectaculos și haotic trăiesc peste 750 de oameni. Limba oficială este, în Réunion, franceza. Localnicii se înțeleg între dânșii, însă, în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
de Mafate. Acesta din urmă fiind și mai sărac, dar și mai misterios prin tainele rocilor vulcanice și relieful foarte prăpăstios. Și denumirea depresiunii are povestea ei. Mafate este numele unui sclav șef de trib, care înseamnă Cel care pute. „Pute” nu echivalează cu mirosul trupului, ci cu cel al sulfului împrumutat de la vulcani. în prezent, în acest spațiu spectaculos și haotic trăiesc peste 750 de oameni. Limba oficială este, în Réunion, franceza. Localnicii se înțeleg între dânșii, însă, în creolă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
efecte străine de-ți vine să te dai cu capu de pereți. Și vă dați? Nu. Beau o votcă mare și-mi trece.Dumneavoastră ce beți? Țuică de prună de cazan: mirosiți. Curată! Sănătoasă! Simțiți? Mda. E tare și nu pute tare. Așa se și explică că n-aveți țânțari în mașină...Aveți numai... patru...șapte pasageri. Asta-i încărcătura, da nu toată, că mai am trei în portbagajul pe care vă rog să-l deschideți ca să luați o sticlă de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
erau cîrmaci. 9. Bătrînii Ghebalului și lucrătorii lui iscusiți erau la tine, și-ți dregeau crăpăturile. Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine, ca să facă schimb de mărfuri cu tine. 10. Cei din Persia, din Lud și din Put, slujeau în oastea ta, ca oameni de război; ei își spînzurau în tine scutul și coiful, și-ți dădeau strălucire. 11. Cei din Arvad îți umpleau zidurile cu războinicii tăi, și oamenii viteji erau în turnurile tale. Ei își atîrnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]