1,270 matches
-
întîmplat ceva deconcertant. Nu-mi dau seama cum s-au petrecut exact lucrurile. Cred că Eleonora a vrut să facă o glumă și mi-a zis că "ar da un telefon". La care eu, în loc să mă uit mirat sau să pufnesc în râs, i-am răspuns pe tonul cel mai serios. ― Du-te, dar nu sta mult. Ea a rămas încremenită. Se așteptase la orice. Să-i zic: Stai locului, femeie nebună, n-ai văzut că telefonul are firele rupte? Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-i poată răstigni. Au tăcut atunci când trebuiau să vorbească și au vorbit atunci când trebuiau să tacă rușinați. E enorm astfel răul pe care l-au făcut. Și dintr-un rău trebuie măcar să înveți. Dar cum să înveți când înțelepciunea pufnește în râs și își freacă mâinile mulțumită că "a trăit"? Înțelepții sânt totdeauna gata să pactizeze cu cel mai tare și să-l trădeze pe cel mai slab. Sânt gata să râdă pe stradă la trecerea căruțelor spre eșafod după ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
L-am întrebat: ― De ce, Charlot? Crezi că e mai bine să citesc în ajunul examenului, pe apucate? M-a privit încă o dată, apoi, cu un gest larg de actor, a rostit ca o sentință: ― Te-am pierdut! S-a depărtat pufnind, parcă-i făcusem un rău cu asta. M-am luat după el. ― Charlot, ia vino încoace. ― Nu se aprobă! ― Vino, măi, nu face pe nebunul. Ce zici dacă am aranja ceva? Ochii lui Charlot sclipiră fosforescent: ― Cînd? ― Astă-seară! În clipa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ți-o aduceam aici cu riscul de a fi înecat Bucureștiul... ― Cu noi cu tot?... ― Nu, noi rămâneam pe uscat... ― Așadar, tu ai văzut marea, prea-fericitule! ― Nu, n-am văzut-o nici eu... Sânt nefericit ca și tine... Amândoi am pufnit în râs. Nu știu cât timp ne-a trebuit până să ne potolim. În clipa aceea, ca un făcut, treceam pe lângă un tren care tocmai trăgea în stație, Mihaela întrebă: ― Unde merge trenul ăsta? ― Asta e chiar rapidul de Constanța. S-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ști soră-mea unde sîntem acum! ― Ei și? Nu ești stăpână pe voința ta? Avu un gest de revoltă: ― Nu-mi pasă de ea și de nimeni, înțelegi tu? răspunse pe un ton răstit. ― Bine, bine, dar de ce strigi așa? Pufni în râs. Și râse copios, cu toată ființa. ― Pentru că ești tartorul tuturor răutăților... ― Eroare profundă. N-am nici o vină! jur! ― Dar cine-i vinovatul? I-am răspuns cu un gest larg: ― Marea Neagră! Alt val de râs. Și pe urmă altul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o coc eu domnișoară nășică. ― E mai bine așa, Froso, i-am răspuns, le facem o surpriză. Și, închipuiește-ți, tocmai la botez! Trăsnăile noastre se legau spontan una de alta, alimentîndu-ne surprinzător conversația... Uneori Mihaela își mușca buzele să nu pufnească în râs. ― Ce fericiți trebuie să fie! Și mai ales Paul care se topea să aibă un băiat. ― Iar Marioara, o fată. Pronia cerească le-a împlinit dorințele și le-a dat doi gemeni, un băiat și o fată. Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaela mă tot trăgea de mânecă și tușea cu înțeles. Dar nu rîdea: se stăpânea încă. Domnul cu barbă mă întrebă: ― Dumneata ești tot profesor? ― A, nu. Eu sânt prim-secretar la legația noastră din... Tokio. De rândul ăste, Mihaela pufni în râs, dar ca să nu mă dea de gol, începu, în aceeași clipă, să tușească. Așa că naivul tovarăș de drum nu pricepu nimic. ― Frumoasă carieră, diplomația. Mi-ar fi plăcut și mie, drept să-ți spun. Și stați la Tokio
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
același ton: ce mare lucru e să fii profesor universitar! Nu știu ce mă împinse s-o contrazic (poate aluzia unită cu regretul ei că nu eram și eu profesor). ― Te înșeli, dragă. Nu prea e chiar așa de mare lucru! Ea pufni, ușor contrariată. M-am prefăcut că nu bag de seamă. I-am spus oarecum sfidător: ― Crezi că eu n-aș putea să fiu profesor universitar? Zâmbi ironic, disprețuitor, poate și una și alta. Dar nu-mi răspunse. Zâmbetul ei mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
derapat... scoși răniți... Nenișor cu soția... spital Filantropia". ― Nenișor? De unde cunosc numele ăsta?... Parcă am auzit de el? În nici un caz nu mi-i străin... De asta sânt sigur... M-am adresat comisarului: ― Altceva nimic? ― Nimic, până la ora asta. Am pufnit de nemulțumire ca și când îmi părea rău că nu se întîmplase nimic. (Nenișor, mare comedie!) Am plecat repede. (Nenișor, hm! Nenișor!) Graba mea fu remarcată de comisar printr-o ridicare semnificativă din umeri. (Nenișor! Ne-ni-șor!) Și tocmai pe când coboram scările interminabile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acel succes imediat. Și cum cuvintele, bietele, fac toate slujbele: S-a făcut un înger Rim! Un înger!" își zise. Intrarea în sufragerie, cu Rim de braț, aduse probabil în mintea Sici imagini vesele: Dacă i-ar fi văzut Lică! Pufni în râs fără rost. Lina se încruntă și gîndi: "Ce oaie! ce oaie! Așezîndu-se cu ezitări, cu mici balansări, ca un om care își face primii pași, Rim explică cum râsul fără de motiv are de cauză un impuls al energiilor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cam bruscă dar de treabă, femeie de dulgher - apoi mai erau vecinele, care după toane o chemau: Vino la mama' sau o goneau cu ocări pentru o mumă necunoscută. 150 Pe doică, duduia Mari o speria la nevoie cu Lică, pufnind la ideea cât de puțin ,,teribil" era Lică. Ea îl cunoștea numai ca pe un fluturaș ușor, care iubește drăguț. Lică, zvînturatui. se zbîriea totuși la nevoie la doică, ce se temea de dânsul. Lică avea și un alt fel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nici o oboseală. Acum, mâinile slabe, negre, cu inele mari, printre care acel safir uriaș, pe care Lică își oprise ochii, țineau hățurile ferm. Prințesa Maxențiu conducea admirabil. Strunit, murgul își reluă pasul lung, elegant. - Să schimbi un astfel de cal! pufni Ada. Te-ai putea schimba pe dumneata . . . arăți rău! Ar trebui să vezi un doctor. Poate ai gălbinare. își aduse aminte de privirea de compătimire a tânărului îndrăzneț. Se uitase la ea cu înțeles. O prevenise să nu 'lase atelajul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mizeriile omenești era deprinsă, apoi era o fire grămădită ce se înăbușea: de aceea imboldul dintâi al mâniei care spulberă nu-1 avusese. înăbușindu-se, scotea însă aburi. întîi turtită de cele ce aflase, acum începuse din ce în ce a pufni și a căuta pricină tuturor, chiar și Iui Rim. Atitudinea ei păruse celor doi suspectă. Profesorul se uita cu ochii lui de chinez la Sia, care căta pe subt pleoape. Era cev,.'.! . . . Dar ce? Nu știau! De aceea nu cutezau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
târziu. Când o adusese la spital, septicemia era avansată. - Nu te uiți ce sicriu! în adevăr, așa de înalt și larg că părea scurt aproape, deși destul de mare și în lungime. Un sicriu diform. - Crește mereu, zise Nory sceptic. Apoi pufni înăbușit în mînuși: "Așadar, era conformată anume pentru dublu emploi . . . nu pentru trei". Se uită spre Rim . S-a isprăvit rău!" Sia nu-i inspira nici o compătimire, fie chiar postumă. Grozav de singură, de altfel, acolo, în acea biserică de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în Africa, și că trebuie să fiu pregătită". La fel de serioasă, a adăugat că Hermes, zeul cu sandale de aur, plecase dintr-o peșteră să vânture lumea. Asta, însă, mi-a stârnit bănuieli: "Chiar ai fost în atâtea locuri?" Ea a pufnit, brusc, în rîs: "Le-am visat, Luca. Eu aduc lumea la mine. E mai simplu". M-am simțit groaznic, zicăndu-mi că-și bătuse joc de mine. Mi-am amintit că studiasem ceva despre femeile isterice, cu o imaginație debordantă, și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
umple de noroi ca Înainte. „Și aveți grijă de closete!“ le-a poruncit. „Să nu mai scrieți pe pereți! Să nu uitați să trageți apa!“ Ei au rîs fericiți auzind de trasul apei, Gurmensido făcu o plecăciune veselă și Morales pufni În rîs, ascunzîndu-se după un pomișor. Maica stareță le prezentă pe noile măicuțe, dar cum erau multe anul ăsta nu le invită să le adreseze cîteva cuvinte copiilor. Bun venit tuturor măicuțelor și tuturor copiilor! Și să Învățați bine! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la scenă, fiindcă ceea ce făcea Păsărica Îi privea pe toți și nu era lipsă de respect față de omul legii și polițistul nu știa cum să procedeze, ba părea că e gata să se supere, ba părea că e gata să pufnească În rîs, dar pasagerii se distrau copios, În orice caz el n-o să se clintească de acolo, pentru ca nimeni să nu poată crede că ceda teren În fața ofensivei unei nebune. Dar cum autoritatea Îi era subminată, stopul rămăsese pe roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
interveni: „domnul ministru trebuie să plece“, cu tot respectul de care era În stare, „Viața unui ministru, viața unui ministru, viața unui mi...“ Începu să repete și Susan simți un ușor gîdilat În braț, simțea că e gata s-o pufnească rîsul, Dumnezeu știe cît o să mai țină scena asta, dar Juan Lucas, ca Întotdeauna, găsi soluția: reuși să facă pe toată lumea de la Acvarium să creadă că se va ridica În picioare... „Nu te deranja, tinere, nu te deranja, tinere“, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca nimeni altul pe lumea asta, cu un aer fericit. — Unchiule, spuse Julius, o dată te-ai supărat foc pe Nilda fiindcă ai găsit un os... acum o să te superi desigur foarte tare. Susan n-avea chef să rîdă, dar acum pufni În rîs, era o ocazie bună. — Crapul e una și șalăul e alta. Ce, parcă tu ai găsit oase În porția ta?... Farfuria ta e curată. — Ha, ha, poate că am Înghițit oasele. Susan Își acoperi fața. — Chelner! strigă Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l mîngîie pe creștet cu afecțiune, dar Fernandito se feri la timp, se pare că era foarte mîndru de freza lui. Maica stareță le spuse În sfîrșit numele lui complet, Îl chema Fernandito Ranchal y Ladrón de Guevara. Del Catillo pufni În rîs auzind un nume atît de lung, dar Își dădu seama pe loc că trebuia să fie mai prudent altădată fiindcă Fernandito Ranchal y L de G, așa-și semna caietele, Îl săgeta cu privirea. Del Castillo Își plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lase să-mi văd liniștit de treabă ca să mai cîștig un ban. Dar maica stareță mai sporovăi cîtva timp despre nepoței și bunici, grozav Îi plăcea să-i vadă pe copii cum rîd la glumele ei. PÎnă și Sánchez Concha pufni În rîs o clipă, dar Îndată văzu că Fernandito asista la scenă furios și adoptă repede masca numărul douăzeci și șapte. Necazul cel mare fu la o săptămînă după aceea, cînd Del Castillo, fotograful, aduse pozele gata și Sánchez Concha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
povestea asta. Celso se amestecă și el În vorbă și povesti că, În clipa cînd au trecut În sufragerie, domnul Ranchal se Împiedicase dînd să se ridice de pe taburet și fusese nevoit să se sprijine de umărul doamnei. Doamna a pufnit În rîs, dar s-a stăpînit Îndată, fiindcă se pare că domnul Ranchal s-a supărat, era foarte serios domnul Ranchal, se pare că s-a supărat și a țintuit-o cu privirea, urît se mai uită domnul Ranchal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Julius. o avea de ani de zile și toată lumea punea În ea monede și hîrtii, ce prost a fost!... o are de cînd s-a născut!... O mie și una de nopți cu Sonia, pe cheltuiala lui Julius... Bobby pufni În rîs și Juan Lucas fu cît pe-aci să-i spună Încornoratule, dar era mai bine să nu se amestece În viața copiilor lui Susan... În schimb, trebuia să se amestece În afacerea cu luptele cu tauri. — ...Și din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din clasa noastră prăfuită și dărăpănată. La vederea lui, tipele care stăteau picior peste picior pe catedră, de li se vedeau pulpele până sus sub poala sumeasă a sarafanului, nici măcar nu se mai oste neau să se strâmbe sau să pufnească disprețuitor. Se obișnuiseră. Acum se uitau prin mine de parcă nici n-aș fi fost, și așa am trecut liceul: un ciudat în uniformă des trămată, care scrie texte de neîn țeles pe tablă sau vorbește cu castanii pe marginea gropii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
grijă să-l pronunț pe „fuck“ cum se scrie. Diminețile traduceam din greu, tot mai aiuristic, după-amie zele stăteam între cele două poete ca să nu se-ncaiere ca pisicile sălbatice (refuzau mai de parte cu îndărătnicie să-și vorbească, doar pufneau disprețuitoare, fiecare, când se recitau versurile ce leilalte și, din când în când, mă luau de-o parte ca să-mi dez văluie fiecare compromisurile politice și sexuale ale celeilalte în regimul trecut), iar serile abia așteptam să mă-ntorc la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]