1,293 matches
-
coasta de molifți. În fața șoproanelor, mai mulți soldați spălau două automobile, alături de un întreg parc de motociclete. Prin coridorul și înaintea ușii caselor din stânga se îmbulzeau soldați de toate armele, așteptând ordine și, în așteptare, se trăgeau și se împingeau, pufnind de râs și vorbind în șoapte, căci generalul nu permitea nici un fel de zgomot care să-i tulbure ocupațiile... Lângă fântână, pretorul diviziei stătea de vorbă cu un civil de vreo cincizeci de ani, rumen, chipeș, blajin la înfățișare, îmbrăcat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și sforăia ca o locomotivă. Chipul îi era zâmbitor. Luminos. Mi-am spus că până și-n somn probabil descoperea în jur multe, multe flori. Cu stomacul gol, am plecat. Berthe e în bucătărie. Nu o văd, dar aud cum pufnește și dă din cap, în dreapta și-n stânga. Când vede caietele, începe să pufnească. Cu ce o deranjează pe ea că eu îmi petrec zilele umplând aceste caiete? Probabil că literele o sperie așa. Nu a știut niciodată să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
până și-n somn probabil descoperea în jur multe, multe flori. Cu stomacul gol, am plecat. Berthe e în bucătărie. Nu o văd, dar aud cum pufnește și dă din cap, în dreapta și-n stânga. Când vede caietele, începe să pufnească. Cu ce o deranjează pe ea că eu îmi petrec zilele umplând aceste caiete? Probabil că literele o sperie așa. Nu a știut niciodată să citească. Pentru ea, aceste cuvinte înșirate reprezintă un mare mister. Invidie și teamă. Ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
biroul primarului două fotolii mari, să fie adus vin și ceva gustări, adică provizii de brânzeturi și de pâine albă. Primarul o trimise pe Louisette să caute ce era mai bun. Matziev scoase un trabuc. Mierck își privi ceasul și pufni. Primarul rămase în picioare, fără să știe prea bine ce are de făcut. Judecătorul îi făcu un semn din cap, pe care îl înțelese ca un ordin de a merge să-i caute pe cei doi soldați și pe paznicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
iubește nevasta și în același timp pe mine......și, probabil, pe alte vreo câteva... - Se teme că te va pierde!... - Ce vrei să zici? Nu este ceva despre care să- ti permiți să emiți tu păreri imuabile. El tăcu, apoi pufni pe nas: - Credeam că avem aprobarea ta. Apoi continuă: - Și dacă nu va putea fi nicidecum dovedit? - Zău, Emile, e o nebunie ceea ce-mi cereți voi!.. - Și eu simt același lucru, dar trebuie că cineva să-l demaște...Doamne
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în pământ și aș fi spus că nu. Da, de fapt mergem să luăm prânzul. Sunt Sam Jones. Tu probabil ești nou aici, am adăugat drăguț. Preț de o secundă, ochii lui s-au îngustat ca două liniuțe și a pufnit ca și cum ar fi avut o reacție alergică. Apoi s-a desprins de birou și s-a rotit întorcându-se spre mine cu un zâmbet atât de subțire de parcă i l-aș fi încrustat pe față cu un cuțit Stanley. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la ea, acolo, se uită iar la mine: Ziceam că eu sunt fata, zice. Și ziceam că tu ești băiatul. Ziceam că băiatul se culcă peste fată - și doarme, zice. Așa se zice că șade fata cu băiatul ei. Eu pufnesc și-i spun că cine doarme nu șede; cine șede strică fata. - Vrei tu să te stric?, o Întreb. Ea Își Îndepărtează chiloții cu un deget și-mi arată: - Nu se strică. La fete nu-i nimic de stricat. - Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
toți se predau, ca astă vară, unii mai rezistă..., continuă ofițerașul, ținându-și mâneca În mână. Unii, da - dar ce folos? Rezistă... În inima pădurii, În râpi, În peșteri, departe de orice obiectiv - de ce-i trimit la moarte sigură? - De ce!, pufnește tata. De-aia! - Doar așa: de-aia, zâmbește trist ofițerul. De acord: și șefii noștri au făcut... și mai fac unele greșeli - să nu intrăm În amănunte - dar la ei... Ai zice că-i tactică, nu greșeală - știți ce hărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cerești. Un copilaș bine Înfășat, lăsat Într-un cărucior roșu, urla de mama focului. Un tînăr roșu În obraji de frig, pe o bicicletă făcută dintr-un aliaj ușor și cu un sistem de transmisie strălucind de-ți lua ochii, pufni parcă dinadins Într-un rîs zgomotos cînd trecu pe lîngă mine. La prima vedere totul părea normal, dar, dacă priveai atent În zare, oamenii lăsau impresia unor reflexii stranii. Probabil că dacă te obișnuiai cu atmosfera de aici, n-aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că genunchii și coatele băiatului vor avea aceeași nuanță. Ieși de sub mașină cu mingea Într-o mînă. — Cu cît mergeți pe oră? Cu o sută. — Ohooo! exclamă el și coborî În fugă panta de peste calea ferată. Fără să vreau am pufnit În rîs și la fel și tînărul de lîngă mine. Mă simțeam foarte relaxat. Tare-ar fi bine să avem puțin mai mult timp la dispoziție să ajung și eu să mă mai Împrietenesc cu Tashiro. Am Închis geamul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În fața mea. În punctul cel mai apropiat, distanța dintre noi nu depășea cincisprezece-șaisprezece centimetri. Părul lung lăsa impresia unor valuri ciudate și subțiri, și groase. Curba umerilor, perfectă, mi-ar fi Încăput În căușul mîinilor dacă mă străduiam. M-a pufnit rîsul fără să vreau și l-am Întrerupt pe șef: — Vă mulțumesc pentru plăcuta dojană. Zilele acestea n-am făcut altceva decît să umblu de colo-colo În căutarea cuiva. Nu e deloc neplăcut să știu că cineva Îmi poartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
său corp. Nu își găsi nici cel mai mic defect și tocmai din acest motiv deveni și mai contrariată. Săltă din umeri și se strâmbă la propria ei figură din oglindă. „Și cu asta ce-am făcut?” se întrebă ea pufnind în râs. „Cert este că nu-l pot primi în ținuta aceasta de ștrengăriță! Sunt mai mult goală și nu mă caracterizează acest stil. În plus, nici nu-mi stă bine... Ce impresie își va face? Chiar dacă m-a văzut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mai bem câteva pahare. În Cocoon pun toată ziua proiecții cu prezentări de modă pe niște ecrane mari. Eu și Debbie stăm cu mâinile încrucișate și ne uităm la manechini care defilează în niște chiloți mulați și încercăm să nu pufnim în râs. Sunt destul de veselă acum și în principiu râd din orice. Sunt destul de tentată să îi spun lui Debbie despre Adam, dar din fericire mă abțin. Mi se confesează că s-a culcat cu unul dintre piloții însurați ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Întrebare de gradul zero, absolut idioată. Și madam Olguța o întreabă așa de madam Popescu când o întâlnește în piață și asta o ia în serios și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în care apăruse Carmina, de aceea continuă aproape spontan, imediat ce fata se instală pe scaun. Musafirul familiei Alexe, lua cu vehemență apărarea unui confrate de-al său, considerat de el, atât ca om, cât și ca autor, fără egal. Profesorul pufnea ironic, respingând cu îndârjire părerea poetului. Da' de unde, intervenea cu vehemență, un miciman, un impostor, praf în ochii altora! Aici intervenea și Nina, izbucnind în hohote de râs, râs până la lacrimi, la fiecare nou argument adus de impacientatul lor oaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fac mereu. Aiurea, explodă Alexe și o privi cu aerul cel mai nevinovat de pe lume. Și țața Floarea citește câte un romanț din când în când dar vezi că ea are atâta bun simț ca să nu pretindă că-i cultă! Pufni în râs scuturându-și umerii, un râs mut care se potoli de la sine, ca la comandă. Nu e suficient să citești, mă, și sutele de pagini să se risipească în vânt de îndată ce-ai închis coperta, trebuie să încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cavaleristului. Până atunci avusese doar unul bleumarin, de uniformă. Era un mare eveniment că și-a cumpărat pulover nou. Puloverul în sine era frumos, roșu cu negru, cu o căprioară tricotată pe piept, dar pe el arăta ciudat și toată lumea pufnea în râs când îl vedea îmbrăcat astfel. El nu înțelegea de ce râde lumea de el. — Wa-wat-watanabe, de ce râd toți de mine? Am ceva ciudat? Am vreun semn pe frunte? mă întrebă el, când s-a nimerit să stea lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pronunța acum, zise doctorul. Vai, dar ce-i cu fusta asta scurtă? — E frumoasă, nu? — Ce faci când urci scările? a întrebat doctorul. — Nimic special. Îmi etalez și eu ce am de etalat, spuse Midori. Asistenta, care era în spatele doctorului, pufni în râs. — Ar trebui să te internezi într-o bună zi să-ți deschid și dumitale capul ca să văd ce se petrece în el, spuse doctorul, șocat. Te rog, fii drăguță și circulă cu liftul cât e[ti în spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu. — Fie cum zici, dar vorbim, ne îmbătăm și pe urmă ne culcăm unul în brațele celuilalt. Îți poți imagina ce urmează? am întrebat, oftând. Eu o să vreau să ți-o trag și tu nu o să mă lași, nu? A pufnit în râs. — Oricum, treci pe la cămin duminică dimineață și venim aici împreună. — Să-mi pun o fustă mai lungă? — Neapărat. N-am mai ajuns la spital duminica următoare pentru că tatăl lui Midori a murit vineri. M-a sunat la șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Himmel, vă vine să credeți ce trebuie să Îndur? Întinse un bol cu un conținut greu de identificat. De când Rosa s-a angajat la fabrica aia de bere, nimic nu mai e cum a fost. Asta e așa-numita „emancipare“? Pufnind, Else roti brațele, apoi ne-am reluat drumul anevoios, spre Otto. Amintindu-mi de ceapa prăjită, am admis că, până la urmă, nu m-ar fi deranjat să Îmbuc ceva. După care mi-am luat inima-n dinți și, cu ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dumnezeule, atâtea femei care joacă un rol matern sub același acoperiș... N-aș suporta o secundă. Ei, asta era prea mult. Într-un grup atât de eclectic ca cela existau anumite reguli și acestea nu puteau fi Încălcate. Asya a pufnit. Nu-i plăceau femeile, un lucru căruia i-ar fi făcut față mult mai ușor dacă n-ar fi fost una din ele. Ori de câte ori Întâlnea o femeie făcea una din chestiile următoare: ori aștepta să vadă când avea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
hotărâse Încă de care parte să treacă. Marțea asta din martie, fără Îndoială cea mai dezechilibrată și mai dezechilibrantă lună În Istanbul, părea totuși să se fi răzgândit din nou, hotărând că aparținea de fapt iernii. Păi, frate Îmbălsămătorule - a pufnit mătușa Feride, integrându-l pe loc pe bărbatul nervos În universul atotcuprinzător și egalitarist al schizofreniei ei hebefrenice - o să-l ducem Înapoi acasă pentru ca toată lumea să-l poată vedea pentru ultima oară. Vezi dumneata, fratele meu a fost plecat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Își ridică privirea, Norman constată cu stupoare că, de fapt, tipul era cât se poate de serios. — O astfel de invazie ne-ar prinde realmente cu pantalonii În vine, zise tânărul. Norman fu nevoit să-și muște buzele ca să nu pufnească În râs. — Da, probabil că așa ar fi. — Cei din administrație sunt Îngrijorați. — Serios? — Există, la cel mai Înalt nivel, sentimentul că ar trebui gîndit un plan pentru această eventualitate. — Cu alte cuvinte, un plan de rezervă pentru situația unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-se pe imaginea unui panou dreptunghiular montat la stânga ușii. — Poți deschide panoul ăla? — Încercăm, domnule. Zumzăind, cleștele robotului se Întinse până la panou. Dar, prea grosolan pentru această manevră, nu reuși decât să zgârie peretele metalic. Panoul rămase Închis. — E ridicol, pufni Ted. E ca și cam ai supraveghea un copil. Cleștele continuă să zgârie panoul. — Ar trebui să facem noi treaba asta, zise Ted. — Folosiți aspirația, indică Barnes. Se Întinse și celălalt braț, care avea atașată o ventuză de cauciuc. — Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că această sferă este interesantă. Automat, Înșfacă sfera cu brațul de aici, o trage Înăuntru și o aduce acasă. Numai că pe drumul de Întoarcere ajunge prea departe, adică În trecut. — Trecutul ei, preciza Harry. Prezentul nostru. — Așa este. Barnes pufni nerăbdător: — Minunat! Deci această astronavă pornește, colectează din spațiu o sferă de argint extraterestră și o aduce Înapoi. Treceți la obiect: ce este această sferă? Harry se apropie de sferă și Își lipi urechea de metal, ciocănind-o cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]