1,686 matches
-
le pună. - Mami, trebuie să-mi iau jucării, doar știi bine că bunica nu are, ai văzut și tu! Dar nu am loc, ce să fac? Cred că-mi iau mașinuțele, și trenulețul, și pe Pufi!... acesta fiind un cățeluș pufos cu care adormea în fiecare seară când mami îi spunea povești. Și dintr-o dată își aduse aminte de prietenul său de suflet, Azorică. - Mami, ce facem cu Azorică, cum să-l lăsăm singur aici, mie o să-mi fie dor de
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378307_a_379636]
-
fiecarecum că el trebuiesă aibă domniacă numai așase poate răcori soareleși va culege... XXIII. CUCUL ȘI PUPĂZA, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016. - Ce-i, Geo?! Vino să te iau în brațe, baiatul meu pufos și drag! Nu vrei? Ești gelos? Treaba ta, eu vă iubesc pe amândoi. Mă privește țintă și verdele din ochi se lărgește ca o câmpie în mijlocul primăverii. - Cu-cu! Cu-cu! strigă pasărea scurt și răsunător ca un orologiu, din
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
zile,..uite vecinii nu te-au primit să-ți dea ceva de mâncare și te-ai ogârjât, dar are grija mama să te facă iarăși dolofan. Citește mai mult - Ce-i, Geo?! Vino să te iau în brațe, baiatul meu pufos și drag! Nu vrei? Ești gelos? Treaba ta, eu vă iubesc pe amândoi.Mă privește țintă și verdele din ochi se lărgește ca o câmpie în mijlocul primăverii.- Cu-cu! Cu-cu! strigă pasărea scurt și răsunător ca un orologiu, din
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
V. ÎNCĂ UN AN..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016. Încă un an... Mă mângâie iarna cu raze de soare și-mi mai pune un an în spinare, mă cheamă printre fulgii albi și pufoși mă minte că toți am rămas frumoși și timpul care-n goană trece nu-și pune pe noi mâna lui rece... Doar oglindă acunsă printre clipe încească prin semne să-nfiripe, mesajul obrajilor fără culoare lăsat de timpul care nici
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
înapoi să-l întorc ...aș vrea.... XXVI. IARNA-I TRISTĂ?, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 740 din 09 ianuarie 2013. De ce spui că iarna-i tristă, Privește-n jur, spre zare vezi copacii încărcați cu zăpadă moale și pufoasă, cum strălucesc la soare? Iar copiii plini de viață adună bulgări de zăpadă, care saltă prin aer purtați de-a copiilor joacă, s-în cascadă stau să cadă ... Uite cum fulgii jucăuși în roiuri albe se adună și valsează-n
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
nu-i tristă iarnă, e doar rece când față ușor îți atinge și regreți când nu mai este... Citește mai mult Iarna-i tristă? De ce spui că iarna-i tristă,Privește-n jur, spre zarevezi copacii încărcațicu zăpadă moale și pufoasă,cum strălucesc la soare? Iar copiii plini de viațăadună bulgări de zăpadă,care saltă prin aerpurtați de-a copiilor joacă,s-în cascadă stau să cadă ...Uite cum fulgii jucăușiîn roiuri albe se adunăși valsează-n ritm alertpe melodia minunată
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
738 din 07 ianuarie 2013. Aș vrea să ningă mult, neîncetat, să mă-ngrop în zăpezile d- altadat, să simt cum zăpada moale, fermecată, îmbracă și vise și gânduri dintr-odată. Să mă pierd printre fulgii care zboară înfășurată-n pufoasa și moale povară, să uit toate cuvintele urâte care dor, fermecată de al iernii mirific decor. Nici gândurile să nu mă mai găsească cred c-au început și ele să mă urască, nu mă mai înțeleg și chemate de zări
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
o stea. Citește mai mult Să ningă ...Aș vrea să ningă mult, neîncetat,să mă-ngrop în zăpezile d- altadat,să simt cum zăpada moale, fermecată,îmbracă și vise și gânduri dintr-odată.Să mă pierd printre fulgii care zboarăînfășurată-n pufoasa și moale povară,să uit toate cuvintele urâte care dor,fermecată de al iernii mirific decor.Nici gândurile să nu mă mai găseascăcred c-au început și ele să mă urască,nu mă mai înțeleg și chemate de zăripornesc mereu
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
mii de stele. Eram numai strălucire În trecutul nu știu cui Și simțeam puteri imense Nefiind a nimanui. Am pătruns și prin nopți fine Ce mă gâdilau prin gene, Iar din vise așteptam Zorii albi ca să mă cheme. Am ajuns prin ierni pufoase Unde fulgii aveau glas, Iar din grai le ieșeau aburi Încălzind recele-mi pas. Și purtată-n primăvara Ce-o credeam a nu știu cui Am descoperit un verde Doar al meu și-al nimanui. Tolănită-n crudul verde Viață-n sânge
ÎNCĂ POT VISA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378477_a_379806]
-
și cu oala cu lapte fiert. Așa că am luat cu toții gustarea de dimineață, într-o dispoziție cât se poate de bună. La lumina zilei o vedeam mai clar pe Adelina. Părea cu totul alta. Costumul ei de schi, ușor și pufos, îi venea nemaipomenit de bine. Ghetele finuțe, acum erau uscate și parcă alergau sprintene. Părul ei auriu se revărsa în bucle unduioase pe umeri. Mi-am dat seama că era nespus de frumoasă. Nu numai privirea adâncă și fermecătoare, așa cum
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CÂNTEC DE INIMĂ NOUĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului Copacii au râsul din frunze. Când trec, îl aud pe crengi atârnând moale, pufos, cât să-l prind în palmă, să mi-l pun în suflet, ca pe-un dar frumos. Mă molipsesc și eu, plutesc pe-aceeași undă, colțul buzelor în râs mi-l arunc, o lumină verde ochii mi-i inundă, pe sub
CÂNTEC DE INIMĂ NOUĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378547_a_379876]
-
sosirea anotimpului în care are loc înviorarea naturii. Iarna pleacă de la noi în alte țări. Se duce acolo unde este așteptată cu nerăbdare de copii. Aceștia au gata pregătite săniuțele, patinele și schiurile, ca să se bucure de neaua albă și pufoasă. La noi, în prag de primăvară, ghioceii, primulele și brândușele colorează poienile și pajiștile. E o plăcere să vezi cum în parcuri și în grădini mugurii arborilor cresc din ce în ce mai mult, cu fiecare zi a lunii lui Mărțișor. Pământul e mai
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
cumplita lui trădare. SIMȚIRI NINSE Mi-am ajustat, iernatic, liniștea deplină, Să sorb câteva rânduri fericite- Miros de ceară, stinsă în lumină, Aroma ceaiului adormitor mă-nghite. Pe crengile de brad cu sevă mai sclipesc Mici varietăți din cele mai pufoase, Încep la veacul ăst celest să mă gândesc Și împrejur, de lină pace, fug angoase. În albul serii, renunț total la fericire, La acea stare, ce-ascunsă e în lume Și sunt cu mine, dintr-o absorbire- De flacără, de
POEMELE IERNII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378564_a_379893]
-
Când apăru să-i spun, nu mai pot ce.. Când noaptea-i cel mai bun sfeșnic, Nu mai merg aiurea ca un bezmetic, Alintându-mă când alint un îngeraș, Atingându-i mâna ca al cerului imaș, Gâtul, buzele, sau obrăjorii pufoși. Cânturile, notele din termenii duioși. Și, de este acea zi faină sau noapte.. Tu-mi trimiți nevrând de iubire șoapte Cuvintele coapte ce mereu alintă, Cum de ele tare-n viață mă avânta, Ci chiar de nu sunt, cum le
CE ÎNALȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379150_a_380479]
-
tacâmuri... mâncare. Nu își dădu seama dacă mâncase lacom sau dacă reușise să se controleze suficient cât să nu pară prost crescut. Știa doar că aromele îl amețeau imediat ce îmbucăturile îi atingeau cerul gurii. Supa dulce cu găluște mari și pufoase, plutind printre steluțele de grăsime și ploaia de pătrunjel verde, urmată de feliile de friptură de pui scăldate în mujdeiul care picura și pe cartofii pai, îl năuciră atât de rău, încât, după masă, fu nevoit să se întindă pe
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
și stele de argint. Pe unul din geamurile casei se întrevăd neclar două năsucuri lipite, printre flori argintii de gheață, ce au început să lăcrimeze intimidate de lumina cernută, a zilei de duminică. Cerul cerne neostenit și iar cerne. Fulgii pufoși se depun degrabă continuând să acopere pârtia făcută până-n ziuă de Gheorghe și nevasta lui Floarea, care trebuiau să răzbească în târla caprelor să le dea fân și să le mulgă și în ograda păsărilor și la porci să le
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
cărui trunchi se înălțase binișor de când îl observase pentru întâia oară, se gândi la câte ar mai fi putut el să fie martor, în răstimpul de când prinsese rădăcini în stație. Printre ramurile salciei din apropiere, ce se umpluseră de mâțișori pufoși, galben-verzui, un vrăbioi oprit din zbor, ciripea cu sârg, fără întrerupere, de parcă nimic altceva n-ar mai fi existat pe lume, în afară de el. În sfârșit, se apropia autobuzul. Bărbatul trase repede după el femeia și apoi, împingând-o de la spate
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
cu florile și grădinile minunate, cu drumurile pietruite și ploile de vară inopinante, fusese ca o cireașă pe tort pentru Mira. Amintirea acestei vizite o va urmări, cu siguranță, mult timp de acum înainte. Acum își scălda lacrimile în norii pufoși care o însoțeau în drumul spre casă. Îi părea rău că nu îi avusese pe soțul și pe fiica ei alături, să se bucure împreună de toate locurile pe care le-a vizitat. Ajunsă pe aeroport, singurul ei gând era
ZBOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381986_a_383315]
-
FULGII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului FULGII Ghinion o fi? Noroc? Cine știe ce o fi! S-a oprit vântul în loc Și-a-nceput a fulgui. Și se învârtesc în joc Fulgi pufoși și drăgălași, Fiecare-un ghemotoc, Parcă-s cozi de iepurași. Păsările-i prind în cioc, Să îi prindă sar copii, Eu i-am prins în vârf de toc Și-i presar prin poezii. Fiecare fulg drăguț E o lacrimă de
FULGII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382070_a_383399]
-
cadouri de sărbători - mâncare, îmbrăcăminte, orice îmi doresc. Ne pun pe toți să scriem, pe hârtie, ce vrem și ne dăruiesc tot ce-am enumerat! și-l trase pe Fernando peste ea, care se așezase comod, ca într-un fotoliu pufos, cu capul în brațele fetei și cu corpul sprijinit pe picioarele acesteia. • Dar, de ce să nu ne povestești? Toți am făcut-o! se înfurie Leonardo. • Nu vreau! Nu doresc și gata! Vrei să te bat ca pe Anda? Am bătut
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
sosirea anotimpului în care are loc înviorarea naturii. Iarna pleacă de la noi în alte țări. Se duce acolo unde este așteptată cu nerăbdare de copii. Aceștia au gata pregătite săniuțele, patinele și schiurile, ca să se bucure de neaua albă și pufoasă. La noi, în prag de primăvară, ghioceii, primulele și brândușele colorează poienile și pajiștile. E o plăcere să vezi cum în parcuri și în grădini mugurii arborilor cresc din ce în ce mai mult, cu fiecare zi a lunii lui Mărțișor. Pământul e mai
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
sosirea anotimpului în care are loc înviorarea naturii. Iarna pleacă de la noi în alte țări. Se duce acolo unde este așteptată cu nerăbdare de copii. Aceștia au gata pregătite săniuțele, patinele și schiurile, ca să se bucure de neaua albă și pufoasă. La noi, în prag de primăvară, ghioceii, primulele și brândușele colorează poienile și pajiștile. E o plăcere să vezi cum în parcuri și în grădini mugurii arborilor cresc din ce în ce mai mult, cu fiecare zi a lunii lui Mărțișor. Pământul e mai
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
ninge frumos, chiar dacă mai viscolește, încă. Îmi aduc aminte, prin anii 70-80, cum erau pe atunci iernile. Ningea mereu cu fluturi albi, prinși în vârtejuri amețitoare, din înălțimea cerului ca de sticlă, zile întregi. Se așternea peste tot zăpadă albă, pufoasă, caldă parcă. Zăpadă cu care, ori de câte ori te jucai, nu-ți înghețau nici mâinile, nici frigul nu te cuprindea. Au fost ierni minunate, când, la florăria casei noastre scunde, cu ferestre mici, de la ger - care nu era niciodată atât de aspru
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
Acasă > Poezie > Imagini > FULGI DE ZĂPADĂ Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului FULGI DE ZĂPADĂ Cad fulgi, Sunt mari și albi și sunt pufoși. Și cetinile brazilor Se rup sub greutatea lor. Cad fulgi, Si sunt și țurțuri,aici...acolo... Se lasă seară Și tot mai picura,cum pică ceară. Cad fulgi Din ce in ce mai rar și mici. Într-un ocean de sentimente Mă las purtat
FULGI DE ZAPADA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380605_a_381934]
-
înainte, iar lumea în care ați trăit până acum își va aminti de voi doar când vor depăna povești”. SACRIFICIUL este acceptat, la vremea Craiului Nou (simbol clar al regenerării cosmice). Mai ales că Super-Înțeleapta BUFNIȚĂ, VULPIȚA PELTICĂ, IEPURAȘUL CODIȚĂ PUFOASĂ îi induc Copilului-Inorog, prin autoarea poveștii de față, o pledoarie irefutabilă, pentru LUMEA POVEȘTILOR, ca fiind LUMEA SACRĂ A VISULUI: „Poveștile sunt frumoase. Lumea lor e o lume a visului. Acolo poți spera, poți îndrăzni, poți cuteza...Și eu sunt
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]