1,819 matches
-
aceasta mă cuprinde și pe mine, când ajung la cămin, în fiecare dimineață, fetele stau întinse pe canapele, picioarele lor goale sunt adunate sub ele, mă privesc indiferente, doar Hani mă întâmpină într-o dimineață plină de entuziasm, am terminat puloverul, și flutură înaintea mea un norișor trandafiriu. Ce frumos este, spun eu uimită, este perfect, iar ea își mângâie burta, și fetița mea este perfectă, i se va potrivi, nu uita că, după ce se va naște, o voi îmbrăca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o pieptene, să o îmbrace, nu un copil, dar eu spun, Ilana, nu o jigni, fiecare are propria sa cale de a păstra legătura cu pruncul, Hani se agață de mine, așa este, așa voi putea să o recunosc, după pulover, la fiecare copil care va trece pe lângă mine pe stradă, voi căuta puloverul acesta. Va mai avea încă o mie de pulovere, hârâie Ilana în bătaie de joc, fetița ta va fi bogată, acesta va fi cel mai urât pulover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o jigni, fiecare are propria sa cale de a păstra legătura cu pruncul, Hani se agață de mine, așa este, așa voi putea să o recunosc, după pulover, la fiecare copil care va trece pe lângă mine pe stradă, voi căuta puloverul acesta. Va mai avea încă o mie de pulovere, hârâie Ilana în bătaie de joc, fetița ta va fi bogată, acesta va fi cel mai urât pulover al ei, Hani aproape că izbucnește în lacrimi, este urât? Ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
păstra legătura cu pruncul, Hani se agață de mine, așa este, așa voi putea să o recunosc, după pulover, la fiecare copil care va trece pe lângă mine pe stradă, voi căuta puloverul acesta. Va mai avea încă o mie de pulovere, hârâie Ilana în bătaie de joc, fetița ta va fi bogată, acesta va fi cel mai urât pulover al ei, Hani aproape că izbucnește în lacrimi, este urât? Ți se pare urât? Îl flutură deasupra capului ei, cât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pulover, la fiecare copil care va trece pe lângă mine pe stradă, voi căuta puloverul acesta. Va mai avea încă o mie de pulovere, hârâie Ilana în bătaie de joc, fetița ta va fi bogată, acesta va fi cel mai urât pulover al ei, Hani aproape că izbucnește în lacrimi, este urât? Ți se pare urât? Îl flutură deasupra capului ei, cât de bine ar fi fost să fi avut și eu un asemenea pulover când eram copil, niciodată nu am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bogată, acesta va fi cel mai urât pulover al ei, Hani aproape că izbucnește în lacrimi, este urât? Ți se pare urât? Îl flutură deasupra capului ei, cât de bine ar fi fost să fi avut și eu un asemenea pulover când eram copil, niciodată nu am avut o haină nouă, numai rupturile fraților mei, dar Ilana nu renunță, încă ești un copil, ar trebui să i-o duci mamei tale să o crească, pentru că e ca și cum ar fi sora ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu voi sta pe terasă, printre rufele proaspăt spălate, când și când mă mângâie câte o mânecă goală, pentru că el îndeasă în mașina de spălat până și hainele de iarnă, pantaloni matlasați și bluze cu mânecă lungă, chiar și câteva pulovere. Printre aburii moi, respir ușurată, cât de plăcută este liniștea aceasta goală a nopții, nimic nu te mai poate dezamăgi, iată că văd o cămașă și o pereche de pantaloni apropiindu-se de mine, ca și când ar fi crescut înăuntrul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu întreb, Hani, ce s-a întâmplat? Ea gâjâie, am născut deja, m-au dus la spital după ce ai plecat, iar eu strig, felicitări, cum a fost nașterea? Dar ea ignoră întrebarea ca și când acesta ar fi un lucru marginal, puloverul este distrus, plânge ea, Ilana l-a deșirat. Ești sigură? mă îngrozesc eu, de unde știi? Iar ea spune, l-am scos acum din geantă pentru a îmbrăca fetița, dar era deșirat, numai ațe, atât a mai rămas din el, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
l-am scos acum din geantă pentru a îmbrăca fetița, dar era deșirat, numai ațe, atât a mai rămas din el, o omor pe Ilana, e un monstru, iar eu îi spun, Hani, liniștește-te, îți aduc eu dimineață un pulover exact la fel, caut prin toate magazinele până ce găsesc ceva asemănător, dar ea strigă, nu există ceva asemănător, eu l-am tricotat cu mâinile mele, eu nu îmi dau fetița fără pulover, nu o dau, niciodată în viața mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Hani, liniștește-te, îți aduc eu dimineață un pulover exact la fel, caut prin toate magazinele până ce găsesc ceva asemănător, dar ea strigă, nu există ceva asemănător, eu l-am tricotat cu mâinile mele, eu nu îmi dau fetița fără pulover, nu o dau, niciodată în viața mea nu am avut ceva care să fie doar al meu, nu renunț la ea, eu o rog, liniștește-te, Hani, vin la tine imediat și vorbim despre asta, vom găsi o soluție, important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tine imediat și vorbim despre asta, vom găsi o soluție, important este ca tu să fii bine și totul să treacă fără alte consecințe. Îl privesc rușinată pe Udi, care stă în picioare în fața mea, una dintre fete a deșirat puloverul tricotat de cealaltă, încerc eu să îl pun la curent cu drama care se petrecea, Ilana asta, știam eu că trebuie să stăm cu ochii pe ea, mă ridic repede, merg la maternitate, spun eu, dar el stă încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în timp ce vorbește, dar ce spune, abia dacă aud, pare un discurs pregătit, din câte îmi dau seama, a lucrat la el ceva vreme, probabil chiar în fața oglinzii din camera sa închisă, dar eu sunt cufundată în norișorul de lână al puloverului deșirat cu sânge rece, ghemotoace de lână îmi sufocă gâtul, cum a putut să îi facă așa ceva, săptămâni întregi lucrase la el, toată nefericirea ei o pusese în lâna trandafirie, dar acum totul se terminase, nimic nu mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de un arc, și spun, așa că pentru a nu dezamăgi pleci, asta faci tu în loc să încerci să repari? Așa lupți tu? Sunt lucruri care nu mai pot fi reparate, spune el, trebuie să ne obișnuim cu ideea, nu vorbește despre puloverul deșirat, care ar putea fi tricotat din nou, relația noastră a intrat pe un drum înfundat, iar noi nu am reușit să reparăm acest lucru, nu te învinovățesc pe tine pentru asta, amândoi suntem vinovați în egală măsură, dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el se ridică, începe să adune în grabă hainele întinse la uscat, preocuparea aceasta casnică a sa îmi dă curaj, lasă, îi spun eu, facem asta mâine, hainele nu s-au uscat încă, iar atunci văd, adună doar hainele lui, pulovere și bluze cu mânecă lungă, se pregătește pentru iarnă, nu se va întoarce, simt cum întreaga față îmi este inundată de sânge gros, violent, pare că ochii, obrajii, buzele, nasul, toate se zbat înăuntrul unor lacuri roșii, fierbinți, desprind hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rucsacului, iată și pantalonii pe care îi cumpărasem iarna trecută de la magazinul de peste drum, iată și cămașa de jeanși cea frumoasă, pe care i-o aduseserăm noi, Noga și cu mine, cadou pentru ultima sa zi de naștere, iată și puloverul în dungi pe care îl purta în dimineața aceea, sub norul care se spărsese deasupra capului său, cum poate pleca, de vreme ce toate hainele îi sunt însemnate, mânia mă inundă din nou, nu te voi ierta niciodată, îi spun, dar imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le cunosc, o săptămână în locul acesta este echivalentul unei vieți întregi, Hani plecase deja și, spre bucuria mea, la fel și Ilana, iar în clipa în care îmi amintesc de ele, deasupra mea se prăbușește umbra acelei nopți în care puloverul trandafiriu și viața mea au fost destrămate, abia mă țin pe picioare, mă țin cu mâinile de balustradă, mă târâi cu mare efort spre etajul al doilea, vreau doar să mă ascund în birou, să nu văd nici un suflet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
au plecat din căminul nostru și care se întorc pentru a cere ajutor, să le îndepărtăm de noi, să le scoatem din amintirea noastră, îmi amintesc de Hani cu tristețe, cum îmi telefonase în noaptea aceea, ținând în mâini resturile puloverului pe care îl tricotase, nu îmi ținusem promisiunea, nu îi dusesem un pulover nou, deodată simt nevoia presantă de a o vedea, am atât de multe lucruri să îi spun, ar fi trebuit să fiu alături de ea și după despărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să le îndepărtăm de noi, să le scoatem din amintirea noastră, îmi amintesc de Hani cu tristețe, cum îmi telefonase în noaptea aceea, ținând în mâini resturile puloverului pe care îl tricotase, nu îmi ținusem promisiunea, nu îi dusesem un pulover nou, deodată simt nevoia presantă de a o vedea, am atât de multe lucruri să îi spun, ar fi trebuit să fiu alături de ea și după despărțirea de copil, cum este posibil să le dai așa afară și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dimineața la ora șase ca să privesc acel ritual patriotic. Cei doi apăreau lângă steag exact în momentul când la radio se dădea ora exactă. Uniformă purta, normal, uniforma și pantofi negri din piele, iar Nakano purta o bluză sau un pulover și teniși albi. Uniformă avea cu el o cutie din lemn, pe care o purta ceremonios, iar Nakano ducea un casetofon Sony. Nakano punea casetofonul la baza catargului, iar Uniformă deschidea cutia din care scotea un steag frumos împăturit. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așa. Argumentul lui părea solid. Am renunțat să-i mai explic. Apoi am luat niște bețe de chibrituri și am tras la sorți paturile: el pe cel de sus, eu pe cel de jos. Purta întotdeauna cămașă albă, pantaloni negri, pulover bleumarin. Era înalt, cu pomeți proeminenți, părul scurt. Când mergea la ore, se îmbrăca în uniformă, iar servieta și pantofii erau negri. Arăta ca un student tipic de dreapta și de aceea toți colegii îi spuneau Cavaleristul, dar bietul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spre prânz și vântul dinspre sud alungase de tot norii denși. Frunzele verzi, sclipitoare ale cireșilor se unduiau în bătaia vântului și lăsau să se reflecte pe ele lumina soarelui. Era cald, ca la început de vară. Lumea își ținea puloverele și hainele pe umeri sau le ducea în mână. Păreau cu toții fericiți în acea duminică însorită. Tinerii care jucau tenis pe terenurile de dincolo de dig își scoseseră cămășile și răm\seseră în pantaloni scurți. Doar două călugărițe, care ședeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să ne vindece spiritele bolnave. Dacă începea să plouă, ne deschideam umbrelele și ne continuam plimbarea. A venit toamna și campusul s-a acoperit de frunze de keyaki. Am simțit mireasma noului anotimp în prima zi când mi-am îmbrăcat puloverul. Deoarece mi se uzaseră pantofii, mi-am cumpărat alții, din piele de căprioară. Nu pot să-mi amintesc despre ce am vorbit cu Naoko atunci. Presupun că nimic special. Evitam să vorbim despre trecut și doar foarte rar pronunțam numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai am șapte luni în față, așa că am timp să mă pregătesc sufletește, i-am spus, râzând. — Ce norocos ești! Ai doar nouăsprezece ani, zise Naoko cu oarecare regret în glas. În timpul cinei i-am povestit lui Naoko despre noul pulover al Cavaleristului. Până atunci avusese doar unul bleumarin, de uniformă. Era un mare eveniment că și-a cumpărat pulover nou. Puloverul în sine era frumos, roșu cu negru, cu o căprioară tricotată pe piept, dar pe el arăta ciudat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ești! Ai doar nouăsprezece ani, zise Naoko cu oarecare regret în glas. În timpul cinei i-am povestit lui Naoko despre noul pulover al Cavaleristului. Până atunci avusese doar unul bleumarin, de uniformă. Era un mare eveniment că și-a cumpărat pulover nou. Puloverul în sine era frumos, roșu cu negru, cu o căprioară tricotată pe piept, dar pe el arăta ciudat și toată lumea pufnea în râs când îl vedea îmbrăcat astfel. El nu înțelegea de ce râde lumea de el. — Wa-wat-watanabe, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doar nouăsprezece ani, zise Naoko cu oarecare regret în glas. În timpul cinei i-am povestit lui Naoko despre noul pulover al Cavaleristului. Până atunci avusese doar unul bleumarin, de uniformă. Era un mare eveniment că și-a cumpărat pulover nou. Puloverul în sine era frumos, roșu cu negru, cu o căprioară tricotată pe piept, dar pe el arăta ciudat și toată lumea pufnea în râs când îl vedea îmbrăcat astfel. El nu înțelegea de ce râde lumea de el. — Wa-wat-watanabe, de ce râd toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]