1,472 matches
-
inaparenței face ca imaginea să apară și să lumineze prin transparența care îi dă consistență și strălucire? Cum își definește inaparentul propria imagine transparentă, pusă în lumina manifestării? Care sunt constantele sferei de manifestare ce dau măsura acestui fond inevident, pulsiunilor sale imaginale, în pofida fluctuației diacronice a imaginii exterioare? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări, și la altele care se vor adăuga pe parcurs, făcând vizibile astfel de fenomene inaparente, în modul în care ele se dau ca structuri diafane
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poemul Mări în sus de Dimitrie Stelaru 1 aduce în prim plan imagini dislocate, cu greu subîntinse de un sens unificator. Scena poetică e populată de apariții fulgurante care nu par să semnifice decât impulsurile nehotărâte ale unei subiectivități amorfe, pulsiunile unei conștiințe dezidentificate, fără hotar ontic: Cineva umblă în zid - îi aud pașii grei de fiară/ Inima bate departe, mohorâtă, lunară". Ce indice de realitate putem afla aici? Și apoi: sunt aceste imagini produse de o conștiință creatoare, reflectând o
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sunt auziți, această zbatere la limită e departe de inimă, nu bate în același ritm, nu e decât vibrația imperceptibilei încrețiri a peliculei ce desparte conștiința de lume. Stofa poemului e urzită din astfel de pliuri ale imaginilor care evocă pulsiuni infrareale, zvâcniri ale inaparentului în căutarea unei forme: "Liberatoare poezie, târâtă de pământ,/ Un călăreț cioplește neliniști obosite/ Pe uriașii arbori de foc, păduri de cer -/ Un demon vânt, înflorat, metalic,/ Cu mâini de sunete, bolnav rostogolite". Ar fi inutil
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și aforistică concentrată, de la sentență la parabolă și monolog, de la notația concentrată la invocația amplă. Retractilitatea contemplativă se întâlnește cu firescul răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în necunoscut își găsesc reversul într-o profundă stare de însingurare, iar aceste două pulsiuni opuse sunt conciliate în intensitatea emoțională a versurilor. Fire romantică, C. relevă în Cântece de amăgit întunericul melancolii, nostalgii și elegii monocorde, într-un regim preponderent nocturn, unde se desfășoară, în singurătate, dialogul cu alteritatea. SCRIERI: Naștere vinovată, București, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
mental, a urmărilor inevitabile ale atitudinilor deviante adoptate. Altfel spus, ele exprimă slaba capacitate de a trăi anticipativ o serie întreagă de efecte sau stări emotive, motiv pentru care persoana respectivă trăiește mai mult „în prezent”, sub presiunea tiranică a pulsiunilor și trebuințelor sale primare. b. Modificări accentuate ale vieții afective și ale voinței. Dintre aceste modificări, cu un puternic substrat ereditar, menționăm: toleranța foarte scăzută la frustrare; o pronunțată labilitate afectivă; un potențial agresiv ridicat; indiferență afectivă (absența emoțiilor altruiste
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
pe parcursul întregului ciclu al Hallipilor, atît înflăcărarea lirică a celibatarei Mini, cît și cinismul unor rezidenți de ultimă generație, precum Ada Razu, doctorul Walter, sau Coca-Aimée, pentru care cucerirea unui chez soi în inima mondenității, în palatele zilei, pornește din pulsiune posesivă, echivalînd în unele cazuri cu o uzurpare de ordinul crimei simbolice. Echilibrate "cantitativ", aceste atitudini extreme vorbesc despre tiparul comun din care s-au născut. Orașul apare, în obsesia lui Mini, dublat de o proiecție metafizică, ca o colectivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
The Attention System of the Human Brain”, Annual Review of Neurosciences, nr. 13, 1990, pp. 25-42. Tulving, E., „Memory and Consciousness”, Canadian Psychology/Psychologie Canadienne, nr. 26, 1985, pp. 1-12. 5 Motivații, emoții și personalitate Nevoie, instinct, poftă, pasiune, dorință, pulsiune, interes, curiozitate, voință, proiect, scop, mobil (al crimei). Vocabularul vieții de zi cu zi abundă în cuvinte care exprimă forțele ce ne impulsionează activitatea. Acești termeni variați reflectă concepții foarte diferite, de la instinctul care evocă un determinism genetic total, la
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
în privința dragostei, Thanatos pentru moarte sau Bacchus (la romani) pentru sărbători; în concepția creștinismului, cel care stă la originea tendințelor negative este mai degrabă diavolul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Freud aduce un grăunte de raționalism ce pune anumite pulsiuni pe seama unui inconștient realist, dar încă misterios. A fost nevoie să așteptăm mijlocul secolului XX pentru ca descoperirile din microelectrofiziologie (microelectrozii captează semnalul nervos sau stimulează zonele la nivel neuronal) să ne permită să înțelegem rolul anumitor centri cerebrali. Așa a
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
realist, dar încă misterios. A fost nevoie să așteptăm mijlocul secolului XX pentru ca descoperirile din microelectrofiziologie (microelectrozii captează semnalul nervos sau stimulează zonele la nivel neuronal) să ne permită să înțelegem rolul anumitor centri cerebrali. Așa a fost descoperit rezervorul pulsiunilor: este vorba despre un centru subcortical numit „hipotalamus”, care generează în anumite zone specializate originea biologică a comportamentelor noastre programate: foamea, setea, căutarea unui partener sexual, somnul etc., dar declanșează și nevoile de fugă sau frică... Astfel, fiziologul James Olds
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
că se simt bine, zâmbesc și par mulțumiți, dar nu pot identifica această plăcere și nu pot să facă legătura între ea și experiențe anterioare. Însăși esența plăcerii nu este sexuală, așa cum credea Freud în concepția sa referitoare la libido (pulsiune sexuală). Concluzie Alte cercetări l-au condus pe neurobiologul Jaak Panksepp către identificarea a patru mari sisteme. Conform teoriei sale, motivația și emoția nu sunt decât două fenomene plasate pe același continuum, nediferențiindu-se decât prin intensitate: o slabă excitație
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
e stimulat de pierderea contactului social și produce gemete și lacrimi. Probabil că acest sistem îi face pe copiii mici (dar și pe cei mai puțin mici) să-și dorească atingerea moale a jucăriilor de pluș... Această lume subterană a pulsiunilor puternice a fost descoperită de Freud, care i-a dat denumirea vagă de „inconștient”, în funcție de cunoștințele medicale ale epocii sale, dar altădată era numită Diavol sau puterea Răului. Omul nu admite pornirea animalică din el și are tendința să atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
nu au nici o tangență nici competență, fie ca dispun doar de o pregătire sumară. Ostilitatea față de familie pare o constanță ea părând să traducă un conflict de tendințe care vor anunța ambivalența din perioada de stare. Acestor tendințe între pulsiuni și interdicții, Ey le raportează anomaliile sexuale de mai târziu rezolvate cel mai adesea prin inhibiție (apragmatism sexual). Modificările de caracter sunt cele care apar mai pregnant pentru anturaj comportând fie accentuarea progresivă a tendințelor spre izolare și onirism steril
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
un procentaj crescut de delicte îndreptate împotriva bunurilor celorlalți și cu o motivație mai frecvent utilitară. Frecvența premeditării de aproximativ 10% nu variază în funcție de formele clinice delirante sau nu. Schizofrenii paranoizi acționează cel mai adesea singuri comparativ cu heboidofrenii, iar pulsiunile nemotivate nu reprezintă decât un procentaj relativ redus din cauzele invocate pentru pasajul la act (15.3% la paranoizi și 8.6% la heboidofreni). Delincvența în cazul schizofrenilor poate prezenta un oarecare grad predictiv în cazul bolnavilor care sunt obligați
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
1997, p. 66. 115 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, traducere de Marcel Aderca, București, Editura Univers, 1977, p. 23. 116 Durand vorbește despre traseul antropologic, pe care îl consideră un schimb permanent care are loc la nivelul imaginarului între pulsiunile subiective și asimilatoare și somațiile obiective care emană din mediul cosmic și social. (Ibidem, p. 48). 117 Ibidem, p. 496. 118 "Analogon-ul pe care-l constituie imaginea, susține Durand, nu este niciodată un semn ales arbitrar, ci e întotdeauna
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
prin forța Împrejurărilor. 2.1. Caracterul Înnăscut al agresivității Partizanii caracterului Înnăscut al agresivității vorbesc de un “instinct al agresiunii”. Această poziție este susținută de psihanaliști și de etologi. 2.1.1.Modelul psihanalitic Modelul psihanalitic are la bază existenta pulsiunii de agresiune. Pulsiunea, În concepția lui Freud, este un proces dinamic constând dintr-un impuls, o Încărcătură energetică, care Împinge organismul spre un scop. Pulsiunea Își are sursa Într-o stare de tensiune, provocată de o excitație corporală. Scopul manifestării
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
2.1. Caracterul Înnăscut al agresivității Partizanii caracterului Înnăscut al agresivității vorbesc de un “instinct al agresiunii”. Această poziție este susținută de psihanaliști și de etologi. 2.1.1.Modelul psihanalitic Modelul psihanalitic are la bază existenta pulsiunii de agresiune. Pulsiunea, În concepția lui Freud, este un proces dinamic constând dintr-un impuls, o Încărcătură energetică, care Împinge organismul spre un scop. Pulsiunea Își are sursa Într-o stare de tensiune, provocată de o excitație corporală. Scopul manifestării acesteia este acela
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
psihanaliști și de etologi. 2.1.1.Modelul psihanalitic Modelul psihanalitic are la bază existenta pulsiunii de agresiune. Pulsiunea, În concepția lui Freud, este un proces dinamic constând dintr-un impuls, o Încărcătură energetică, care Împinge organismul spre un scop. Pulsiunea Își are sursa Într-o stare de tensiune, provocată de o excitație corporală. Scopul manifestării acesteia este acela de a reprima starea de tensiune creată. Freud stabiește două sisteme duale ale pulsiunilor: primul este cel al pulsiunilor sexuale și al
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
Încărcătură energetică, care Împinge organismul spre un scop. Pulsiunea Își are sursa Într-o stare de tensiune, provocată de o excitație corporală. Scopul manifestării acesteia este acela de a reprima starea de tensiune creată. Freud stabiește două sisteme duale ale pulsiunilor: primul este cel al pulsiunilor sexuale și al pulsiunilor Eului sau de autoconservare. Acestea din urmă reprezintă marile trebuințe de care depinde supraviețuirea individului (de exemplu: foamea și funcțiile alimentare și sunt opuse pulsiunii sexuale. Al doilea sistem este dat
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
spre un scop. Pulsiunea Își are sursa Într-o stare de tensiune, provocată de o excitație corporală. Scopul manifestării acesteia este acela de a reprima starea de tensiune creată. Freud stabiește două sisteme duale ale pulsiunilor: primul este cel al pulsiunilor sexuale și al pulsiunilor Eului sau de autoconservare. Acestea din urmă reprezintă marile trebuințe de care depinde supraviețuirea individului (de exemplu: foamea și funcțiile alimentare și sunt opuse pulsiunii sexuale. Al doilea sistem este dat de pulsiunile vieții și ale
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
Își are sursa Într-o stare de tensiune, provocată de o excitație corporală. Scopul manifestării acesteia este acela de a reprima starea de tensiune creată. Freud stabiește două sisteme duale ale pulsiunilor: primul este cel al pulsiunilor sexuale și al pulsiunilor Eului sau de autoconservare. Acestea din urmă reprezintă marile trebuințe de care depinde supraviețuirea individului (de exemplu: foamea și funcțiile alimentare și sunt opuse pulsiunii sexuale. Al doilea sistem este dat de pulsiunile vieții și ale morții, ele reprezentănd , În
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
Freud stabiește două sisteme duale ale pulsiunilor: primul este cel al pulsiunilor sexuale și al pulsiunilor Eului sau de autoconservare. Acestea din urmă reprezintă marile trebuințe de care depinde supraviețuirea individului (de exemplu: foamea și funcțiile alimentare și sunt opuse pulsiunii sexuale. Al doilea sistem este dat de pulsiunile vieții și ale morții, ele reprezentănd , În concepția freudiană, cel mai eficient mod de explicare a mecanismelor fundamentale ale agresivității: · Pulsiunea agresivității. Această pulsiune se opune pulsiunii vieții și tinde spre reducerea
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
este cel al pulsiunilor sexuale și al pulsiunilor Eului sau de autoconservare. Acestea din urmă reprezintă marile trebuințe de care depinde supraviețuirea individului (de exemplu: foamea și funcțiile alimentare și sunt opuse pulsiunii sexuale. Al doilea sistem este dat de pulsiunile vieții și ale morții, ele reprezentănd , În concepția freudiană, cel mai eficient mod de explicare a mecanismelor fundamentale ale agresivității: · Pulsiunea agresivității. Această pulsiune se opune pulsiunii vieții și tinde spre reducerea completă a tensiunilor și Întoarcerea la starea organică
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
supraviețuirea individului (de exemplu: foamea și funcțiile alimentare și sunt opuse pulsiunii sexuale. Al doilea sistem este dat de pulsiunile vieții și ale morții, ele reprezentănd , În concepția freudiană, cel mai eficient mod de explicare a mecanismelor fundamentale ale agresivității: · Pulsiunea agresivității. Această pulsiune se opune pulsiunii vieții și tinde spre reducerea completă a tensiunilor și Întoarcerea la starea organică. Agresivitatea ar rezulta din jocul Eros și Thanatos și ar fi o redirectionare spre exterior a morții pe baza mecanismului deplasării
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
exemplu: foamea și funcțiile alimentare și sunt opuse pulsiunii sexuale. Al doilea sistem este dat de pulsiunile vieții și ale morții, ele reprezentănd , În concepția freudiană, cel mai eficient mod de explicare a mecanismelor fundamentale ale agresivității: · Pulsiunea agresivității. Această pulsiune se opune pulsiunii vieții și tinde spre reducerea completă a tensiunilor și Întoarcerea la starea organică. Agresivitatea ar rezulta din jocul Eros și Thanatos și ar fi o redirectionare spre exterior a morții pe baza mecanismului deplasării, izvorâtă din necesitatea
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
funcțiile alimentare și sunt opuse pulsiunii sexuale. Al doilea sistem este dat de pulsiunile vieții și ale morții, ele reprezentănd , În concepția freudiană, cel mai eficient mod de explicare a mecanismelor fundamentale ale agresivității: · Pulsiunea agresivității. Această pulsiune se opune pulsiunii vieții și tinde spre reducerea completă a tensiunilor și Întoarcerea la starea organică. Agresivitatea ar rezulta din jocul Eros și Thanatos și ar fi o redirectionare spre exterior a morții pe baza mecanismului deplasării, izvorâtă din necesitatea individului de a
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]