KorAP: Find »[drukola/base=pungă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...357 >

8,903 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

meu. Motanul scoase un mieunat gros și se trase în spate, până când nu l-am mai putut vedea din cauza marginii de sus a dulapului. — Frumos, am spus. Mulțumesc. După ce m-am luptat să intru în hainele curate, am scos o pungă de plastic din rucsac și-am băgat în ea, cu atenție, toate dictafoanele. Am înșfăcat și câteva pachete de baterii. Altceva? Altceva? — Altceva? mi-am întrebat imaginea din oglindă. Cuvintele îmi pulsară în urechi, devenind tot mai false și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ajungi să le pierzi socoteala. Am schițat un zâmbet. — Păi, făcu Nimeni. Nu sunteți aici pentru a discuta despre tendințele mele antitehnologice, nu? Ar trebui să încep cerându-mi scuze pentru... — Nu, stați, am sărit, amintindu-mi în sfârșit de punga de plastic cu dictafoane care îmi atârna de încheietura mâinii. Creier prost și lent ce ești. Mai întâi trebuie să fac ceva important. Domnul Nimeni mă urmări cum pun bateriile în dictafoane și le așez într-un pătrat aproximativ în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spus. Povestea lui Nimeni, felul în care îl afecta în timp ce o spunea, această deteriorare, îmi era greu s-o descriu în cuvinte, dar ceva nu era în ordine. Ceva aici nu era deloc în ordine. Îmi simțeam stomacul ca o pungă elastică, plină cu apă caldă. — Asta s-a întâmplat și a continuat să se întâmple, unuia sau altuia dintre noi, noapte de noapte. Au venit din nou și au verificat casa căutând scurgeri de gaze, ne-au verificat mâncarea, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mi aruncă o privire grăitoare. Am presupus că discuția luase sfârșit. În următoarele câteva minute am rămas tăcut, dându-mi timp să-mi revin complet și privind-o pe Scout într-un fel fix, de dimineață devreme, în timp ce scotea o pungă pentru haine și apoi le punea pe toate înăuntru. După ce termină, luă geanta de piele a domnului Nimeni de pe marginea patului și mi-o întinse. — Ce-i cu asta? — M-ai întrebat cine era, zise ea. Trage fermoarul părții laterale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ian mă privi cum golesc rucsacul, apoi cum îl umplu cu haine, un sac de dormit, casetele și caietele cu becul, lanterna, dictafoanele și mai multe pachete de baterii. Când am strâns chingile și cataramele, Scout apucă într-o mână punga de plastic cu mâncare pe care o cumpăraserăm de la un service deschis nonstop și dădu ocol mașinii pentru a scoate cușca lui Ian din spate cu cealaltă. Dacă mergem departe, am spus, Ian o să devină cam greu. — Deja e greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în jos. — Pe-acolo, zise Scout. O să trebuiască să-ți dai jos rucsacul și să-l ții deasupra capului ca să cobori. — Și cu motanul ce facem? — Cobor eu prima și mi-l dai mie. Scout aruncă lanterna încă aprinsă în punga în care era mâncarea noastră, își trecu punga peste încheietura mâinii și se târî prin bibliotecă, în spațiul dindărătul ei. Din cauza lanternei, punga albă, de plastic răspândea o strălucire difuză. Adăuga zidurilor de ciment un orizont încețoșat și rotitor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să-ți dai jos rucsacul și să-l ții deasupra capului ca să cobori. — Și cu motanul ce facem? — Cobor eu prima și mi-l dai mie. Scout aruncă lanterna încă aprinsă în punga în care era mâncarea noastră, își trecu punga peste încheietura mâinii și se târî prin bibliotecă, în spațiul dindărătul ei. Din cauza lanternei, punga albă, de plastic răspândea o strălucire difuză. Adăuga zidurilor de ciment un orizont încețoșat și rotitor de contururi ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
motanul ce facem? — Cobor eu prima și mi-l dai mie. Scout aruncă lanterna încă aprinsă în punga în care era mâncarea noastră, își trecu punga peste încheietura mâinii și se târî prin bibliotecă, în spațiul dindărătul ei. Din cauza lanternei, punga albă, de plastic răspândea o strălucire difuză. Adăuga zidurilor de ciment un orizont încețoșat și rotitor de contururi ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu apă. Am urmărit-o cum își trece picioarele prin gaură, se întoarce și coboară câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de ciment un orizont încețoșat și rotitor de contururi ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu apă. Am urmărit-o cum își trece picioarele prin gaură, se întoarce și coboară câteva trepte pe scară. Când făcu asta, lumina împrăștiată de pungă dispăru dincolo de marginea găurii și un orizont întunecat înghiți pereții până la tavan. — Bun. Dă-mi-l. Ian avea o expresie greu de descifrat. Era fie foarte speriat, fie surprinzător de calm. — Îmi pare rău, am spus privind spre cușcă. Promit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
rucsacul pe podea. Vocea mea iscă ecouri puternice, ca pocnetul unor palme într-o cameră goală. Aerul era uscat și avea un miros industrial. Scout stătea sprijinită de perete, puțin mai încolo, cu laptopul lui Nimeni, Ian în cușca lui, punga cu mâncare și, am observat, un alt rucsac, toate aruncate alandala în jurul ei. Mă așteptase să cobor și, când văzu că am ajuns, îngenunche, deschise noul rucsac și scotoci prin el. — Ăsta-i coridorul electric de acces numărul patru, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
doar o... Folosesc. Scout. Ea te-a folosit, Eric. — La naiba. La naiba. La naiba. Zăgazul se rupse complet și totul se revărsă. Am smuls ultimele haine din șifonier, întinzând și răsucind umerașele, trăgând afară ultimele perechi de bocanci și pungile cu treninguri și puloverele împăturite și cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se agăță de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
afară ultimele perechi de bocanci și pungile cu treninguri și puloverele împăturite și cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se agăță de picior și am scăpat de ea azvârlind-o în perete, unde se sparse ca o momâie plină de încălțări și șosete vechi. Bum. Puf paf paf paf. I-am tras mormanului două, trei șuturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mei dureroși se uitau în gol. Trecură nenumărate minute, iar eu mi-am încrucișat brațele, simțindu-le căldura pe piept. Mormanul de haine zăcea, lovit cu piciorul și nemișcat, în fața mea. Ochii mei dureroși se uitau fără să vadă. O pungă de plastic de deasupra mormanului conținea o cutie, probabil o cutie de pantofi. Lăsasem o urmă de picior pe ea și un colț al capacului se ridicase, făcând plasticul bleumarin să se întindă și, în mijloc, chiar să se rupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de fărâme - încet, mai repede, tot mai repede, gata -, recompunându-le în persoana mea. Am clipit. M-am șters la ochi. Am întins mâna fără să-mi dau seama. Am luat cutia îndoită și, încet, distrat, am scos-o din punga distrusă. Cele trei obiecte dreptunghiulare dinăuntru fuseseră cu grijă, cu mare grijă, înfășurate într-o pânză albă, moale. M-am uitat la ele câteva secunde. Am dus cutia și-am așezat-o pe masă. Scoțând o sticlă de apă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
încet ușa. Aveam nevoie de răspunsuri. Din cauza asta nu puteam dormi. Clio Aames, ludovicianul, Primul Eric Sanderson. Exista o singură persoană care-mi putea spune totul de-a fir a păr. Pusesem lucrurile găsite în camera Primului Eric într-o pungă de plastic; Enciclopedia peștilor insoliți, ghidul lui Clio, plicul gol de fotografii și (după o scurtă meditație lăuntrică) supracoperta cărții lui Randle cu mesajul ascuns de la Primul Eric Sanderson. Mai pusesem și caietele mele cu Fragmentul becului. Mi se părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
că da. — Hmmm, făcu doctorul, încruntând din sprâncene, gânditor. Mândria unui bătrân, cu asta te-ai luptat tu, mi-e rușine să spun. — Trebuie să înțeleg de ce-a făcut ce-a făcut, am spus. Am vârât mâna adânc în punga de plastic și am scos Enciclopedia peștilor insoliți. Am găsit asta. Fidorous ridică privirea spre carte. Noua căldură din el dispăru brusc, totul redevenind gheață. Luciu de gheață. Dă-mi-o! Am ezitat, dar nu mă puteam eschiva. I-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
l-am putut opri. Cred că nici el, la sfârșit, nu s-ar fi putut opri. Trebuia să-l trimit înapoi atunci când l-am întâlnit prima oară, dar eram egoist, voiam cunoștințe pentru a supraviețui. Am băgat iar mâna în pungă și am scos supracoperta cărții lui Randle. Am împăturit-o ca să se vadă mesajul ascuns. Îmi pare rău, Eric, mi-am spus, voiai ca ăsta să fie un secret, dar toate planurile tale au eșuat, nu? Din cauza ta sunt eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și-i frecă de mânecă. — Viața e mult prea nesigură ca să lași lucruri importante nerostite. Se uită în jurul său și, văzând o pernă lângă peretele îndepărtat, îmi făcu semn s-o aduc și să iau loc. Am făcut-o, lăsând punga jos și așezându-mă turcește lângă el. — Avem cu toții mult de lucru în noaptea asta, dar cred că e important ca, înainte de ziua de mâine, tu să înțelegi ce ai fost, ce ești. M-am uitat la el; lumânările i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Am încercat să-mi concentrez privirea. Fidorous îmi citea caietele cu Fragmentul becului. — Hei. Nu poți să intri așa, pur și simplu, și să-mi cotrobăi prin lucruri. Dar n-am făcut asta. Ai uitat-o aseară. Avea dreptate. Uitasem punga de plastic, o lăsasem în camera cu masa și lumânările. — Tot nu înseamnă că ai dreptul să le citești. Ochii doctorului zăboviră asupra mea. Senini și goi ca întotdeauna, nu aveai cum să-ți dai seama ce fierbea în spatele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
jachetă groasă, cu guler înalt și încălțat în bocanci, toate luate din camera Primului Eric Sanderson, cu caietele conținând Fragmentul becului și toate celelalte descoperiri ale mele în rucsacul din spate, cu paharul cu hârtie într-o mână și o pungă plină de dictafoane în cealaltă, l-am urmat pe Fidorous prin coridoarele mărginite de cărți. — Cum rămâne cu Ian? — Motanul tău și-a găsit deja drumul pe-aici. E-un animal tare curios, nu crezi? — Ai spus că ai o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să recunosc. După pregătirea oferită de Primul Eric, devenisem destul de priceput la intuirea oamenilor, însă rămânea faptul că pe omul acesta nu-l puteam încadra în nici un tip. — Bun, da, zise Fidorous, zâmbindu-mi de jos. Acum, ce-i în punga de plastic? — Dictafoanele mele. — Excelent. Cred că o să le punem... aici. Punga de plastic intră într-o cutie de carton mai mică. — Și... da. Își netezi buzunarele, scoase pensula străveche pe care mi-o dăduse cu o seară în urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
intuirea oamenilor, însă rămânea faptul că pe omul acesta nu-l puteam încadra în nici un tip. — Bun, da, zise Fidorous, zâmbindu-mi de jos. Acum, ce-i în punga de plastic? — Dictafoanele mele. — Excelent. Cred că o să le punem... aici. Punga de plastic intră într-o cutie de carton mai mică. — Și... da. Își netezi buzunarele, scoase pensula străveche pe care mi-o dăduse cu o seară în urmă și-o așeză cu grijă în cutia de ambalaj de lângă laptopul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ce s-a întâmplat. Aia de-afară e Naxos, sau, cel puțin, arată exact ca ea. Cum e posibil? Ce înseamnă, doctore? Nu știu. Dă-mi notițele lui Eric, alea pe care le-ai găsit în dormitor. I-am dat punga cu fragmente. Îmi tremurau mâinile și nu reușeam să dezlipesc banda adezivă și să desfac vederea din folia de plastic impermeabilă, așa că am îndesat pachețelul în buzunarul de la spate al pantalonilor scurți. M-am cățărat prin cabina înclinată către ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu te miști de acolo. Am urcat din nou puntea udă și înclinată, bocancii scârțâindu-mi și alunecând pe scândurile jilave. Am ajuns la cabină și m-am aruncat prin ușă și pe scări în jos. Am ieșit cu o pungă de plastic conținând caietele cu Fragmentul becului și celelalte lucruri din camera Primului Eric. Alunecând înapoi spre linia apei, le-am pitit în bărcuță lângă pisoi. Miau. Ian țopăi ca să-l ridic de acolo. L-am mângâiat pe cap și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Streinu pentru N. Moraru. În doua etapă, același ins devenea infractor politic și decădea din societate. Era nu exclus, ci distrus. Reciproca: pentru cine "adera", stimulările curgeau. Comuniștii aveau nevoie, în vitrină, de intelectuali de nivel și-și deschideau băierile pungii: premieri, plecări peste hotare, "un loc tot mai important" (NOVLIMBA are mania comparativelor), remunerat prisoselnic. I-au găsit: pe Valentin Lipatti, pe Ralea, pe Iordan, pe Frunzetti, pe Wald, pe Balaci și tot șirul lor. Pe Mihnea Gheorghiu, foarte repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]