KorAP: Find »[drukola/base=punte & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...612 >

15,281 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

nopți nu se mai petrecu nimic demn de remarcat, însă, în ciuda măsurilor de precauție pe care le luaseră, în dimineața celei de-a patra zile descoperiră, cu groază, ca bietei Vahíne Auté îi tăiaseră gâtul, în timp ce dormea liniștită la marginea punții Mararei. Cineva se strecurase, profitând de întuneric, înotase în liniște până lângă navă, după care nu făcuse altceva decât să ridice mâna și să-i taie gâtul victimei care se găsea cel mai aproape, fără să țină seama că era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
care aveau să-i servească pentru a-și aminti de unde veniseră; pe o mare hartă marină, țesuta din frunze de palmier, pe care micile scoici reprezentau insule, iar crenguțele și penele colorate simbolizau vânturile și curenții; și, în fine, pe puntea catamaranului, unde Miti Matái marcase, cu ajutorul focului, o infinitate de stele și de constelații, astfel că băiatul să poată citi dinspre prova spre pupă toate Avei’á posibile în drum spre est sau spre est-sud-est, direcțiile pe care ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
sud, unde vei regăsi stelele noastre, îi reaminti Navigatorul-Căpitan. Din acel moment, nu trebuie să faci altceva decât să-ți alegi prima stea care o s-apară la orizont, s-o recunoști pe harta pe care ți-am desenat-o pe punte și s-o urmezi. Îl conduse într-un alt loc al navei. Aici, la tribord, ți-am indicat care va fi poziția exactă a insulei Bora Bora în funcție de Hartă de Stele pentru următoarele opt luni... Te simți în stare s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
s-o interpretezi? — Bănuiesc că da, răspunse băiatul cu oarecare reținere. —Nu-i destul să bănuiești, răspunse cu severitate. Trebuie s-o știi așa cum știi numele Maianei, căci de astă depind viețile tuturor. Bătu de câteva ori cu degetul în punte. O să stai să studiezi până când o să-mi poți spune, fără ezitare, ce reprezintă fiecare dintre semnele astea și în ce poziție o să se afle Bora Bora în fiecare moment al călătoriei... E clar? Zeilor milostivi! O să-i sece creierul! O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
pentru că nu aveau altceva mai bun de făcut - i-au venit în ajutor și, împreună, isi dedicau cea mai mare parte a zilei meticuloasei munci de descifrare a complexei hărți cerești în care se transformase cea mai mare parte a punții catamaranului. Miti Matái îi lămurea toate neclaritățile, deși de multe ori părea pe punctul de a-și pierde răbdarea în fața neștiinței tânărului, iar Moeteráuri, cârmaciul cu un singur ochi, care obișnuia să ia și el parte la explicații, se vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
semeața. Pe masura ce se apropiau, descoperiră că din cele nouă fete din Bora Bora nu mai rămăseseră decât șapte, insă alături de ele se mai aflau încă trei necunoscute. Abordarea navei inamice se dovedi o operațiune destul de delicată, iar primii care trecură puntea ei fură Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui, luând poziție în spatele vâslașilor și amenințându-i cu lungile și ascuțitele săbii spaniole, care îi înfricoșau în mod evident pe aceștia, deși erau, fără îndoială, războinici încercați, puternici, bătuți de soare și acoperiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
vor devora. Schimbul de prizonieri se făcu rapid și eficace. Roonuí-Roonuí le ordona apoi vâslașilor să-și arunce pagayas 1 în apă, ca să-i oblige să piardă ceva timp recuperându-le, înainte de a putea porni înapoi, si, după ce sări pe puntea Peștelui Zburător, Miti Matái ordona să întoarcă navă și să se îndepărteze cât mai repede de insula. Abia atunci scoaseră ceea ce părea să fie un strigăt de victorie, căci prințesa Anuanúa, șapte dintre fete, centura regală, chiar și Marea Perla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Tapú Tetuanúi asista la ceva ce nu și-ar fi imaginat niciodată: două vele spaniole albe, puternice și flexibile se întinseră de la un capăt la altul al ambarcațiunii, din vârful catargelor până la extremitatea balansierelor, formând două triunghiuri uriașe care acopereau puntea în așa fel încât prindeau și cel mai mic suflu al brizei care le-ar fi venit dinspre pupă. —Toți la pupă! ordona din nou Miti Matái. Se supuseră imediat și de îndată provele gemene se ridicară aproape un metru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
individ înspăimântător nu era altul decât sadicul rege al temutelor „baracude“. În acel moment, prințesa Anuanúa încerca să se arunce în mare, insă Miti Matái - care îi urmărea și cele mai mici gesturi - o prinse de mână, o trânti pe punte și îi puse piciorul pe abdomen, menținând-o nemișcata, cu toate ca încerca să scape, se zbătea și îi strigă vorbe de ocara. Când soarele dispăru la orizont, Te-Onó nu mai erau decât două puncte care se pierdeau în depărtare. Iar Peștele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
cei de gardă confirmară că nu se zarea nici o urmă de ambarcațiune la orizont, Navigatorul-Căpitan ordona să fie oprit Peștele Zburător, pentru ca in nemișcarea oceanului, care părea acoperit cu ulei, să se facă reparațiile. Pentru aceasta, toți oamenii trecură pe puntea din stânga, făcând în acest fel că partea dreaptă a vasului să se ridice din apa atât cât era nevoie, insă încercând în același timp să mențină echilibrul, pentru a nu pune în pericol ambarcațiunea. Atunci dulgherul începu să se miște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
având în vedere, în plus, ca tristețea ochilor și rictusul amar de pe chipul ei demonstrau, mai presus de cuvinte, cât de mult suferise. Cât despre prințesa, aceasta dispăruse din clipă în care Miti Matái o lașase să se ridice de pe punte și se ascunsese într-un colțișor de unde nu mai ieșea nici ca să bea apă, ca și cum ar fi hotărât, dintr-odată, să dispară de pe fața pământului. — Într-o zi, relua o altă față, pe când ne găseam pe o insulița nelocuita, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Vetéa Pitó cu subînțeles. Mai avem mult timp și mult ocean în față. —Octar!!... Strigatul sfâșietor îi făcu să tresară și, pentru o clipă, chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce și la fel de inuman să-i răspundă de dincolo de linia orizontului, căci cei de la bord știau, fără să fie nevoie să le-o spună cineva, ca sângerosul rege al Te-Onó venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
pe la amiază, un pescăruș începu să zboare pe deasupra capetelor lor, iar Miti Matái ordona să fie aruncat în apă un cârlig cu o momeală. Pasărea se aruncă imediat asupra momelii și se prinse în cârlig, iar după ce o traseră pe punte, Navigatorul-Căpitan îi suci gâtul și o taie în două cu un cuțit, așezând pe lemnul punții conținutul stomacului. Tapú Tetuanúi și cu Chimé din Farepíti schimbară priviri întrebătoare, căci, așa cum era de așteptat, stomacul păsării nu conținea decât o căpățâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
aruncat în apă un cârlig cu o momeală. Pasărea se aruncă imediat asupra momelii și se prinse în cârlig, iar după ce o traseră pe punte, Navigatorul-Căpitan îi suci gâtul și o taie în două cu un cuțit, așezând pe lemnul punții conținutul stomacului. Tapú Tetuanúi și cu Chimé din Farepíti schimbară priviri întrebătoare, căci, așa cum era de așteptat, stomacul păsării nu conținea decât o căpățâna de pește zburător și o mulțime de intestine de pește, digerate pe jumătate. Totuși, după ce analiza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
nevoie de lumina zilei ca să te convingi că bășicile care i se formaseră începeau să supureze. Cu puțin timp înainte de răsăritul soarelui, căpitanul ordona să se oprească navă și să fie demontate catargele, ordonându-le tuturor să se întindă pe punte până când gărzile se vor asigura că nu se zărește dușmanul. Cu cât avem mai putina înălțime și cu cât stăm mai nemișcați, cu atat le va fi mai greu să ne localizeze. Și, cel mai important, să nu iasă nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
gărzile se vor asigura că nu se zărește dușmanul. Cu cât avem mai putina înălțime și cu cât stăm mai nemișcați, cu atat le va fi mai greu să ne localizeze. Și, cel mai important, să nu iasă nimeni pe punte cu vreun obiect care poate reflectă lumina soarelui. Nici o măsură de precauție nu trebuia considerată exagerată, însă, de această dată, se dovediră inutile, căci gărzile nu observară nici o mișcare. Miti Matái le ceru atunci oamenilor să se odihnească în timpul celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
care o fi motivul acestei noi pedepse pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să creadă că totul se datora comportamentului scandalos al prințesei. Ascunsă în timpul zilei într-un colț al punții, prințesa nu suportă decât prezenta mereu amabilei Vahíne Tiaré, pe care încerca s-o convingă să intervină pe langă Miti Matái ca să-i permită să se întoarcă pe insula „baracudelor“. — Dacă n-o face, argumenta ea, Octar o să vină după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
să se apropie cu spatele, avansând fără zgomot, pana cand plasa trecu pe sub țestoasă, înainte ca aceasta să-și dea seama ce se întâmplă. Atunci strigă: —Ridicați-o! Oamenii lui se supuseră, si cand animalul se găsea pe spate, pe punte, Navigatorul Căpitan bagă mâna prin partea posterioară în carapace, căutând ceva, si, după câteva clipe, zâmbi atât de larg, cum nu o mai făcuse niciodată până atunci. Exact ce bănuiam când am văzut-o cum înoată, spuse. E vorba de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
se zarea nici o urmă de viață omenească, insă Navigatorul-Căpitan părea hotărât să fie mai precaut că oricând, căci, după aproape două ore de observație, ordona să fie din nou aruncată în apă țestoasă, care în tot acest timp rămăsese pe punte. —Uitați-vă bine încotro se îndreaptă, îi ruga pe toți. O să se scufunde imediat, dar după puțin timp va reveni la suprafață. Dacă înoată de-a dreptul către plajă, e semn că insula e nelocuita, în schimb, dacă rămâne în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
mare, însă noi o s-ascundem o carena într-o parte și una în altă parte. Se puseră pe treabă, grăbindu-se mai mult ca niciodată. Traseră catamaranul pe plajă insuliței, unde dulgherul și ajutoarele lui separară cele două carene de puntea comună care le unea. Între timp, ceilalți oameni săpaseră două tranșee mari, lațe de patru metri și adânci de doi, astfel că, atunci când așezară carenele în ele, abia dacă mai rămâneau cam un metru și jumătate deasupra nisipului. Apoi săpară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
lațe de patru metri și adânci de doi, astfel că, atunci când așezară carenele în ele, abia dacă mai rămâneau cam un metru și jumătate deasupra nisipului. Apoi săpară o altă groapă și mai mare, pe care o acoperiră cu platformă punții, si camuflară totul cu nisip, frunze și plante, iar atunci când terminară, s-ar fi putut crede că uriașul catamaran și cei treizeci și ceva de ocupanți ai lui dispăruseră, ca prin minune, de pe suprafața pământului. Doar dacă cineva ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
cu excepția războinicilor care făceau de gardă, se ocupau cu strânsul de fructe, scoici, răci și mai ales languste, căci acestea - care se găseau cu sutele printre recife - puteau fi închise într-un coș mare, pe care să-l atârne în afara punții la o înălțime potrivită pentru că valurile să-l ude mereu, dar care să se afle, în același timp, la adăpost de rechini. Asemenea alimente constituiau provizii comode și practice, la care Pahí-Vahínes puteau apela oricând. Înțelegând că oamenii săi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
e mult! Din clipă când soarele își trimitea prima sclipire la răsărit și până când se despărțea de lume, cu acea ultima rază verde, treizeci de perechi de ochi fixau orizontul, deși pe timpul nopții se retrăgeau în adăpostul sigur de sub platformă punții, lăsând doar patru santinele, atente la cel mai mic semn care ar fi putut sosi dinspre mare. În fine, după mai bine de o săptămână, Miti Matái renunța la exilul sau voluntar și se întoarse la realitatea lumii înconjurătoare. —E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
singură șoaptă. Toți se supuseră și, când se iviră în sfârșit zorii unei zile care promitea să fie cu adevarat interminabila, până și ultimul marinar se găsea deja în interiorul sântului adânc pe care il săpaseră și deasupra căruia așezaseră platformă punții Mararei. Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări ce se petrece în exterior decât prin câteva crăpături înguste și, astfel, asistară la sosirea navelor pe plajă apuseana, la debarcarea în perfectă ordine a treizeci de exploratori care cercetară insula palmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
s-ar fi aflat la mai puțin de două sute de metri cu greu și-ar fi putut da seama ca pe plaja din apropiere se petrece ceva. Atunci când, în sfârșit, ambele carene se odihneau în paralel la marginea apei, eliberară puntea de stratul de nisip și crengi care o acoperea și o purtară pe sus, până la carene, pentru că dulgherul să o fixeze atât cât se putea, provizoriu, folosindu-se pentru această de lumină slabă a primelor stele care începuseră să strălucească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]