1,503 matches
-
rezultat formal. Cazurile sunt surprin zător de numeroase. De exemplu, numai în Oltenia există patruzeci și unu de locuri diferite numite Balta (fără derivate și compuse), douăzeci numite Bădești, treizeci și unu numite Deleni etc. Polionimele toponimice sunt numele diferite, purtate succesiv ori simultan de același topic, fie pentru că „motivarea“ prin reper s-a schimbat, fie pentru că încă nu s-a tranșat concurența onimică în favoarea uneia dintre formule. Sursa apariției numelor „concurente“ poate fi spontană (populară) sau oficială (administrativă). Atît în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
au ca notă comună faptul că în certificatul lor de naștere la rubrica „numele părinților“ figurează câte un nume propriu, de persoană sau de loc. Cuvântul joben, care înseamnă „pălărie bărbătească înaltă și tare, de obicei neagră, de formă cilindrică, purtată astăzi la ceremonii“ este un cuvânt făcut de români de la numele pălărierului francez Jobin, care s-a stabilit la București pe la mijlocul secolului 19 și și-a deschis un magazin pe Calea Victoriei. Tot creație românească este și penteleu „specialitate de cașcaval
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ionescian: CLIENTUL: Când ți-am spus adineaori că port numărul treizeci și opt, mă gândeam la galoși. Scoate galoșul și-l pune pe tejghea.) Vezi și dumneata: nu e treizeci și opt? OPTICIANUL (iritat): Când v-am întrebat ce număr purtați, ca optician nu mă puteam gândi la încălțăminte. CLIENTUL: Și trebuie să te superi? La urma urmei și ochelarii și galoșii nu sunt tot ai mei? Și crezi dumneata, domnule optician, că natura nu a prevăzut nici o legătură între numere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu svastică. — Mi-a spus mie Dagmarr că ești pilot la Lufthansa, detașat temporar la Ministerul Aviației, dar habar n-aveam că un... Ce ziceai că e, Dagmarr? — Pilot sportiv. — Da, așa. Pilot sportiv. Ei, habar n-aveam că voi purtați uniformă. Bineînțeles că nu era nevoie să fii detectiv ca să-ți dai seama că „pilot sportiv“ e unul din acele eufemisme elegante folosite de Reich, care În acest caz avea legătură cu antrenamentul secret al piloților de vânătoare. — Chiar arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru serbare. Nici nu aveam cu ce. Țoalele mele 120 erau destul de jalnice și mai ales puține. Aveam doar trei cămăși, dar pe două dintre ele aproape că nu le purtam. în schimb, cea prăzulie se rupsese la mâneci de-atîta purtat. Aveam o singură pereche de pantaloni și o pereche de pantofi. Era un chin pentru mine să-mi cumpăr haine. Chiar și la șaptesprezece ani mergeam tot cu mama în oraș și mă scârbea atât de mult să intru în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a corpului ei, dar și cu o dragoste nouă, pentru cel care e deja dus în salonul de nou-născuți, își amintește ușor, ușor, vorbind, că există în continuare și cu cealaltă parte a ei. Și uite-așa conversația asta unică, purtată ca după război, o salvează pur și simplu din cataclismul propriului corp „explodat“ - un cataclism fericit altfel - și pune la loc, împreună, diversele ei identități, le confirmă simultan și le dă voie să existe. Recunoștință se numește ceea ce simt pentru
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
Capitolium. Cortegiul acela nu era însă o paradă; era o poveste feroce a războiului în imagini, realizată cu un spirit pre-televiziv. Mai întâi apăreau, încărcate în care și lectici, prăzile de război, comorile, latura exclusiv utilitară a războiului. Veneau apoi, purtate sus, desupra capetelor mulțimii, mari tablouri pictate ce ilustrau cetățile cucerite, bătăliile, asediile, actele de eroism individuale, dușmanii perfizi: imaginea războiului viril și eroic. După aceea veneau, puși fără milă în lanțuri, uneori, în derâdere, cu lanțuri de aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ierburi din generații de așteptare; Totuși există vinovății ce se spală prin jertfă Purități Închise În culori obscure, se rup spre arbori crescuți Ce nu trăiesc, retezați de prea multă bucurie; Ale mele nu sunt decât existențele netrăite de nimeni Purtate latent În tine, totemuri de care nu știi decât tu; Cutremură spasmul pur orice picur din fire, O lume moare suav În alta Într-un echilibru cosmic Cum sunetele cad incandescente În cuvinte răcite; E o automanifestare a ierbii ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de carduri de identificare sau de acces. În doar câteva minute, reușiră să obțină legătura chiar cu directorul companiei, un individ mereu în costum, își imagină Rhyme, care nu are nicio problemă cu lucratul sâmbăta sau cu discuțiile de afaceri purtate direct de pe telefonul personal. Rhyme îi explică situația, desccrise cu maximă precizie cartela și întrebă câte hoteluri în New York aveau astfel de carduri de acces. - După cum l-ați descris, este vorba despre APC-42, cel mai popular model al nostru. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
celor o sută de lei cu care fuseseră cumpărate. În oglindă, pajiști imense adunate de-a lungul anilor În memoria ei, peste care șirul fetelor aliniate una În spatele celeilalte se Îndreptau printre căpițele de fân Împrăștiate până În zare. Fetele purtau „purtata” ritmic, cu pas egal, În acest paradis vegetal. Se auziră acele povești spuse, oare de ce lui, În iernile bucureștene, lângă sclipirea fierbinte a teracotei albastre așezate lângă patul Înalt; ei doi pe scăunel, ea privind fără țintă ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
conta câți bani ar fi făcut Ruby, dar știa că n-ar fi putut să facă așa ceva. I se părea imposibil să ignore că hainele foarte scumpe, care ar fi putut fi pătate sau stricate, trebuiau puse la păstrare, nu purtate. Era o chestie de clasă. Apartamentul lui Sam se afla pe un bulevard larg și cu copaci pe margine de pe lângă Kensington High Street. Îl Închiriase de la unul dintre prietenii săi americani, care Îl cumpărase Înainte să afle că firma la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
corpul ei întins pe nisip, la apa care îi atingea picioarele. Telefonul suna în gol. Îmi lăsam mâna să alunece pe cuvertura patului, în timp ce priveam sub un scrin vechi o pereche de papuci de casă ciclamin, înnegriți de prea mult purtat. Sprijinită de oglindă, fotografia unui bărbat tânăr, dintr-o altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe patul pe care se culca o străină, paiața aceea buimăcită care mă aștepta dincolo. Într-un sertar întredeschis în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să deschidă un capitol nou al vieții sale, până când prosopul, umed Încă de ieri, de alaltăieri și din zilele de dinainte, Îl Învălui din nou În propriul său miros nocturn, de parcă ar fi fost silit să Îmbrace o cămașă deja purtată. Din baie intră În bucătărie și puse apă la fiert pentru cafea; spălă una din ceștile murdare din chiuvetă, puse În ea două tablete de zaharină și două lingurițe de cafea solubilă, apoi se duse să-și facă patul. Lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
macarale. —Arăți de milioane, drăguțo, îmi spusese Alfie încontinuu. Tânărul va cădea pe spate când te va vedea. Dar eu am fost cea care a căzut pe spate când Ed s-a ridicat să mă salute, îmbrăcat în blugi îndelung purtați și o cămașă foarte lejeră. Am roșit cu furie. Ne-am așezat, iar el a ridicat mâna să mă oprească să spun ceva. Nu-mi spune că te-ai îmbrăcat elegant pentru că ai crezut că sunt genul de bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ale mele“ vreau să spun de fapt „ale noastre“, pentru că le împărțeam cu Mark. Cumva uitaserăm de ele în timpul marii împărțeli cu o lună în urmă. Am ales-o pe cea roșie care-i plăcea cel mai mult lui Mark, purtată și de mine, și de el. Eram gata îmbrăcată în mai puțin de-un minut. Înainte de a pleca, l-am sunat pe Alfie și pe mobil, și acasă, dar nu a răspuns. Ciudat. Aveam de gând să mai încerc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu presupună drumul lung până la toaleta de la piciorul scării principale. I se puse la dispoziție o oală de noapte, ascunsă după mai multe paravane la un capăt al salonului privat, iar eventuala stânjeneală fu eliminată de conversația sonoră și animată purtată ori de câte ori oaspetele de onoare trebuia să se retragă brusc În spatele lor. Săptămânile trecură, iunie Îi făcu loc lui iulie și Londra deveni tot mai sufocantă, mai mirositoare și mai prăfuită, iar el Încă nu-și făcuse nici un plan de evadare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu stăteam jos. Înghesuite unele într-altele, stăteau în picioare persoane de ambe sexe, care nedormite, care cât se poate de treze, care mute, care guralive. Auzeam, miroseam și vedeam ce producea dialectul renan: snoave și cioace, mirosul de haine purtate și - din cauza războiului - mai mult femei decât bărbați. Pe jumătate cu intenție, pe jumătate împins, mă strecuram între fete tinere, eram înghesuit între femei în toată firea. Și dacă nu stăteam imobilizat între ele, pantalonii mei se frecau totuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcut, spuse Ted aprobator. — Știe, confirmă Barnes. Deși toate sistemele noastre vitale sunt redundante, Fletcher constituie redundanța finală. De fapt, veți putea constata și singuri că Întregul habitaclu funcționează cu autoreglare. Le prinse un soi de insigne grele În piept. — Purtați astea tot timpul, chiar dacă nu sunt decât o precauție În plus: alarma se declanșează automat dacă condițiile de viață se abat de la optim. Dar asta nu se va Întâmpla. Avem senzori În fiecare cameră a habitatului. Vă veți obișnui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ba, că ningea. Ziarele pe care mă silesc Radu Călin Cristea, Țeposu și Buduca să le citesc, sub amenințare cu cazna demascării sau depunctarea la salariu, se Împletesc În liniște (motivul liniștii), cu andrelele, și iese un ciorap de lînă purtat. Tema ciorapului: una antimaghiară pe față, două comuniste tot pe față, că n-are dos. Ținut mai la distanță, din pricina mirosului, se Întrezărește și Portretul Conducătorului, iar În zona călcîiului, adică Socialistul nr. 3, găsim versuri. „Val mare de pînză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
inconștiență, masochism, stoicism, stupiditate. E destul să-i cadă uneia unul cu tronc și imediat e în stare să facă orice pentru el, să-i spele, să-i gătească și tot restul, în afara îmbrățișărilor din pat care duc la copii purtați tot de ea. Și, dacă s-a revoltat, cu ce s-a ales? N-a trebuit, până la urmă, să facă exact același lucru și ea, atât înainte de război, cât și după? N-au rămas doar fantasme gândurile ei de copilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe cele din adânc. Dar acum nici chiar pe cele de suprafață nu le-ar fi spus nimănui. Lipsa lui de încredere, în oricine, care existase întotdeauna închisă în el, ieșea la lumină, modificându-l, corupându-l, exagerată, nemărturisită, inconștient purtată oriunde, mocnind tot timpul și întinzându-se asupra tuturor actelor lui. Începând sau sfârșind cu Ioana Sandi, fapt este că o includea. Insist asupra comportării lui din acea perioadă pentru că, mai târziu, Ioana Sandi, dar și alții au încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și n-ar trebui să-i vorbesc despre asta și să-i pun întrebări, ci să mă las numai purtată de nebunia din mine, deși nu se poate, nu se poate, dar asta ar trebui să fac, să mă las purtată sau să aștept și să am răbdare pentru că mă va căuta până la urmă, atunci când va veni vremea, va coborî din turnul lui, pe care în zadar îl zgâlțâi și îl zgârii cu unghiile, și va porni cu mine în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta, acum știe că era o nerozie și o stupiditate, dar atunci așa gândea... Nu, să nu fie nedrept, nu trebuie să fie nedrept, pentru că până la un punct i-a spus totul, învăluit, pe departe, în felul ei, lăsându-se purtată și totuși avertizându-l, el trebuia să priceapă, s-o păzească și s-o oprească din alunecare și s-o aducă înapoi, toate câte și le amintește nu erau decât semnale destul de limpezi, dar el se purta de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
hainele din sezonul precedent și mormane Întregi de haine Yves și Celine și Helmut Lang Își croiau drum - Îndesate În pungi de gunoi - Înapoi la birou. Majoritatea nu aveau o vechime mai mare de patru sau șase luni, erau chestii purtate o dată, cel mult de două ori, altele deloc. Toate erau atât de incredibil de șic și de stilate, Încât nici nu apăruseră Încă prin magazine, dar, o dată etichetate ca aparținând sezonului trecut, era la fel de improbabil să apară pe undeva, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Albă, Chilia și tot țărmul de nord-vest al Mării Negre. În plus, din obscure motive politice, Calaican găsea respingătoare utilizarea ca acoperământ al capului a acelei revoluționare șepci proletare a secolului XX, astfel că, încă din liceu, prefera o beretă lăbărțată, purtată îndeobște de tagma artiștilor plastici. Bereta îi conferi, sporind-o, înfățișarea-i originală, precum și prilejul de a se autopersifla, spunând, într-o frazare poticnită, specifică lui și la fel de originală: decât șleapcă, mai bine prefer pleașca asta, ca o balegă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]