747 matches
-
întreaga atenție asupra locurilor legate de patimile lui Iisus, crucificarea și învierea lui, și deci, în primul rând Bisericii Sfântului Mormânt. Tradițiile care se legaseră înainte de Muntele Templului fuseseră transferate noului sanctuar, inclusiv statutul de centru al lumii. Încă odată, pustietatea Muntelui confirma prorocia lui Iisus că nu va rămâne din el „piatră pe piatră.” Numai că, în cursul lucrărilor de triere minuțioasă a pământului de pe Muntele Templului, efectuate sub conducerea lui Gavriel Barkai si a lui Itzhak Dvira (Zweig) s-
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
insulă mare din nord-est (Groenlanda) ar fi locuită de amazoane cu obiceiuri ciudate. Insulele nordice sunt descrise ca fiind reci și locuite de păsări și animale acvatice. Unchiul Axel, fost marinar, a călătorit departe spre sud, văzând de la distanță "Coasta Pustietății", care prezintă zone asemănătoare ruinelor unei civilizații străvechi. Ulterior, se revelează faptul că există zone geografice mult mai puțin afectate de efectele războiului nuclear, cum ar fi Sealand (Noua Zeelandă). Sealand este casa unei socirăți avansate tehnologic și social în care
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
era întărit cu ziduri nalte și cu patru turnuri ridicate pe la unghiuri. Unul din aceste turnuri, sub care se deschidea poarta, servea de clopotniță. Înlăuntrul zidurilor se găsea o biserică mică de piatră și câteva chilii prin care șuiera vântul pustietății. Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni, ca o tristă mărturie de părăsire”". Femeile s-au adăpostit într-o chilie, iar bărbații s-au pregătit pentru apărarea
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
era întărit cu ziduri nalte și cu patru turnuri ridicate pe la unghiuri. Unul din aceste turnuri, sub care se deschidea poarta, servea de clopotniță. Înlăuntrul zidurilor se găsea o biserică mică de piatră și câteva chilii prin care șuiera vântul pustietății. Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni, ca o tristă mărturie de părăsire”". Femeile s-au adăpostit într-o chilie, iar bărbații s-au pregătit pentru apărarea
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
locuiește, împreună cu mama sa, nana Floarea (Sofia Vicoveanca), într-o casă izolată din vârful munților. După ce a născut greu un băiat pe nume Octavian, Ana este bolnavă și are permanent febră. Din cauza faptului că doctorul nu putea ajunge în acele pustietăți, soacra sa încearcă să o vindece cu leacuri băbești, dându-i să bea sânge de cocoș negru. Aproape în fiecare noapte Culi are coșmaruri în care soția sa dă copilul unei fete blonde și traversează un râu pe trunchiul unui
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
Nana Floarea o aduce apoi pe descântătoarea Serafima pentru a alunga vrăjile. Dându-și seama că momentul în care au început toate necazurile este cel în care s-a uitat în ochii ursului, Culi urcă la cabana de vânătoare din pustietatea muntelui și încearcă să dea de urma animalului. El se izolează de toată lumea și nu lasă pe nimeni să vină la el, într-o încercare de autoexorcizare. Într-una din zile, doctorul Nicu vine la vânătoare de cocoși de munte
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
pescari au trădat nobila breaslă pentru că nu se mai bazează pe vrednicia și agerimea ochiului și a brațului. De asemenea, el descrie intensificarea simțurilor trăită de oamenii aflați în comuniune cu natura precum fostul căpitan de cazaci Cricopol, retras în pustietățile Deltei de pe ostrovul Lipan. "Împărăția apelor" cuprindea în ediția originală din 1928 un număr de 17 capitole nenumerotate. Mihail Sadoveanu a fost un pescar pasionat, deprinzând patima pescuitului cu undița de la bunicul său, rotarul Gheorghe Ursachi din Verșeni, sat aflat
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
pe 5 martie 2003. S-a născut la Poltava, pe atunci în Țaratul Rusiei, la sfârșitul secolului al XVII-lea. A fost atras de tânăr de viața monahală și, potrivit lui Paisie Velicicovschi, „a viețuit din tinerețe cu dumnezeiască râvnă în pustietăți cu mari râvnitori spre viața cea monahicească”. A trăit în sihăstriile din Rusia și Ucraina, ajungând în Țările Române și așezându-se, împreună cu alți călugări, în schitul Dălhăuți. A fost hirotonit ca preot și a condus ca stareț aproape douăzeci
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
echipa, (Sorin, Andrei, Ați, Criști), pilot și-n vreo două săptămâni de la filmarea pilotului am fost pe post. Am plecat acum cativa ani să fac o anchetă undeva prin Suceava, despre o investiție de câteva milioane pe un versant, în mijlocul pustietății! O frumoasă telegondolă. Nu datele sunt importante cât persoană de legătură. Un personaj mega-paranoic, dar foarte simpatic. El trebuia să ne ghideze pe acolo, prin munți să găsim locul exact pe unde ar fi trecut măreață relizare capitalista. Noi am
Interviu exclusiv cu Ionuț Cristache: Ce nu știai despre jurnalistul Antena 3 () [Corola-website/Journalistic/101255_a_102547]
-
trupele germano-române în orașul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim. Simbolistica „Rugului Aprins” reprezintă focul etern al credinței care nu se mistuie, rugăciunea neîncetatâ a lui Hristos. Termenul este din Vechiul Testament și simbolizează rugul văzut de Moise în pustietate care arde și nu se preface în cenușă. „” este un simbol al rugăciunii repetate, al rugăciunii inimii, al adorării lui Dumnezeu. Grupul se va înregistra în anul 1946 și va activa până în 1948 (când va fi scos în afara legii) sub
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
legați de aceeași glie străbună. "„Întoarcerea la vatră trebuie plătită, oricât ar fi costat, pentru că cei ce nu se întorc riscă să rămână pentru totdeauna între două maluri, între două focuri. La urma urmei, lumea întreagă nu-i decât o pustietate, dacă sufletul nu are un petic de pământ al lui, stropit cu sudoarea, cu sângele străbunilor și lăsat moștenire nouă, pentru ca și noi, când ne vom trăi veacul, să-l trecem moștenire urmașilor noștri”", gândește Onache Cărăbuș. Dilogia "Povara bunătății
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
scenă câteva din scrierile sale. În ultimii ani scriitorul trăiește la Ashdod. Prima sa carte „Pentru iluzie” („Be'ad Hahazayá”) a apărut în anul 1978. Cartea cuprindea confesiuni legate de existența omului în univers, în cosmos, în noapte, abandon și pustietate, și s-a ocupat, între altele, cu experiența proprie a homosexualității, ceea ce era foarte rar în literatura israeliană de epocă. În anul 1979 a publicat volumul de versuri „Divuah mitokh hahitrahashut” („Raport din mijlocul evenimentelor”), precum și o continuare la cartea
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
cel care se referă la o vânătoare de lupi, în care este ucisă o lupoaică cu șase pui, ceea ce-i amintește de poezia „La mort du loup” a lui Alfred de Vigny, și la o vânătoare de cocoși sălbatici în pustietățile Rarăului, în care un vânător bătrân îi mărturisește autorului că a ezitat să împuște această pasăre sperioasă din cauza faptului că a fost cuprins brusc de un fior de admirație. „Mulți urmărind în special descripțiile de natură, care există, firește, cred
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
are mai bun în bagajul său de fapte: natură, oameni ai naturii și trecut. Și toată perfecția artei sale, ajunsă la maturitate”. Au fost elogiate descrierile pitorești de natură și evocarea vieții simple și arhaice a oamenilor ce locuiesc în pustietățile de codru sau de munte, imortalizate prin expresii de un lirism remarcabil. Criticul considera că "Țara de dincolo de negură" e „un cântec de la început și până la sfârșit, un cântec când triumfal, când melancolic”. El compară scrierea sadoveniană cu creațiile lui
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
de mulți negri care adorm atât de nepotrivit oriunde consideră ei de cuviință și încurcă totul mi se pare că mi-am pierdut jumătatea stângă a feței. A fi mort înseamnă a înțelege că mortul nu a dispărut, ești în pustietatea tărâmului morților. Timpul nu se oprește. Te uiți la el cum avansează, dar tu ești nemișcat, ca un tablou cu un zâmbet de Mona Lisa. În acest spațiu, un gât tăiat de trei sute de ani sau o moarte subită a
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
pregătit de canibali. Considerată un Tarantino în fuste, tânăra cineastă (care a tras un ochi și către Mad Max) și-a întrecut maestrul în această feroce (cuvântul cel mai des auzit) apocalitică, postapocaliptică (cum vreți) poveste distopică despre proscrișii din pustietățile texane. Printre ei nimerește și tânăra Arlen, plină de nobile intenții. Se va salva doar puțin mutilată, fără un braț și un picior, fugind pe scateboard. Amirpour nu este o cineastă fără vocație, se disting și aici, printre orori, cadre
Veneția 2016. Unde fugim din prezent? by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105292_a_106584]
-
multe întorsături tragice, ne despărțim de el tot singur, ca la început, doar mai îmbătrânit, convins că „povestea lor va fi, în, cele din urmă, doar o piatră de mormânt nevizitat". Pentru a-i obișnui pe cei doi interpreți cu pustietatea „dintre oceane", i-a ținut pe Fassbender și pe Alicia Vikander chiar pe o insulă, într-o carantină de vreo lună de zile. Le-a priit atât de mult acomodarea, încât s-au întors de acolo gata logodiți și cu
Veneția 2016. Paznici de far, logodnicii anului, Michael Fassbender și Alicia Vikander by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105334_a_106626]
-
geologicului și ale florei, evocă zeități mitologice sau dezvăluie procese de conștiință. Poetul Ion Barbu evita implicarea să directă, evocarea propriilor trăiri, transferandu-le elementelor naturii precum copacul, banchizele, munții: "Din aspră contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente , de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar." Conflictul dramatic al ființei umane între rațiune și simțire, între intelectual și senzual, între contemplația "apolinica" și trăirea "dionisiaca" este extinsă la toate regnurile, la întreg cosmosul, transferând astfel
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
personal, al țiganilor din Slovacia și mai târziu din România. Fotografiile au fost expuse la Praga, în 1967. De-a lungul carierei sale, Koudelka a fost lăudat pentru abilitatea sa de a capta prezența spiritului uman în mijlocul peisajelor întunecate. Dezolarea, pustietatea, plecarea, disperarea și alienarea sunt teme comune în activitatea sa. Personajele sale par uneori să provină din basme. Totuși, unii văd speranță în munca lui — rezistența efortului uman, în ciuda fragilității sale. Activitatea sa ulterioară se concentrează asupra peisajului golit de
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Potrivit informațiilor oferite de Mitropolia Clujului, Mănăstirea de la Nicula este atestată documentar în anul 1552. În primul secol de existență aici a fost o așezare monahală modestă, "un fel de sihăstrie a câtorva călugări retrași în pustietatea codrului, păstrând urma discreției la fel ca în cazul altor vetre monahale ardelene", după cum susțin reprezentanții Mitropoliei Clujului. Numele ei a ieșit la lumină de abia în primăvara anului 1699, prin icoana Maicii Domnului, zugrăvită în 1681 de către preotul ortodox
Mănăstirea Nicula. Mii de credincioși ortodocși și greco-catolici în pelerinaj by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105988_a_107280]
-
sugestiv spun nemții fetei bătrâne Mauerblümchen), nu numai că devine un fel de "prostituată sacră", dar sfârșește în lumea zeilor, ca tot poetul englez romantic! Nu s-ar fi mirat nimeni de o ipostază robinsoniană (englezoaica în stare să civilizeze pustietatea aridă unde izolarea o ferește de rău și îi dă o nouă identitate), nu s-ar fi mirat nimeni de o victorie a instinctelor (că doar așa s-a clădit popularitatea lui Lawrence și toată lumea citează dictonul său favorit what
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
a fost trimis după nuiele de corn, ca să facă arcuri din ele. Huiban și ceilalți care-l întovărășeau, au nimerit în Cornișul Lungășiei, din jos de unde-i astăzi satul Avrămești. Pe-atunci locurile din părțile acelea erau numai păduri și pustietate, dar lui Huiban i-au plăcut mult și i-au rămas în gând locurile acelea. După asta Huiban s-a bătut amarnic cu turcii, la Rahova, încât purtarea lui vitejească i-a plăcut lui Ștefan-Vodă, așa că, după ce-a alungat
Avram Huiban [Corola-other/Imaginative/83509_a_84834]