1,121 matches
-
35) Nu-și mai pieptăna nici capul de atâta supărare Și lăsase ca să-i crească peste piept o barbă mare, Care cade jos în noduri ca și câlții ce nu-i perii, Stă să crească iarbă-ntr-însa, s-îmble gâze ca puzderii. Nu mai ese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă. (40) Ca un pomătuf de jalnic și tăcut ca o cociorbă, Ș-a uitat de mult luleaua și clocește tot pe gânduri, Doară plosca-l mai ochește de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cap. 236 Ca rața pe apă. 237 Ca cel ce se călătorește pe mare, moare de sete pe apă, fără apă în urcior. 238 Ca cerbul la apă dorește. 239 Ca cânele turbat, ce de apă rău fuge. 240 Ca puzderii se aprinde. 241 Ca focul la fierari, aci-l vezi că s-aprinde, aci peșin se stinge. 242 Ca lopata la arie. 243 Aruncă, ca apele nămolul pe marginea lor, când mănâncă pe sub pământ. 244 Ca vârtejul de vânt, când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
puternici, buni, oameni nu șagă! Dar nu mai sunt”. Este o lume a necazurilor și nevoilor, un neam de oameni obidiți din tată-n fiu. Un popor trecut prin sabie și foc, rupt de la vatră și împrăștiat prin lume ca puzderia. Sunt drumurile pătimirilor, a mii și mii de oameni nevinovați ai Basarabiei, crucificați de teroarea roșie stalinistă, mai sălbatică decât fascismul” (pag.202). concluzionând, la sfârșitul primei părți a volumului se afirmă: „Nici chiar fasciștii totuși nu și-au nimicit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să faci cu bietu’ meu copil? îl întrebă doamna Reilly pe polițist. Ignatius mângâie ușor părul vopsit roșcat al maică-sii cu una dintre labele lui uriașe. N-ai altă treabă decât să te agăți de niște bieți copii, cu puzderia asta de oameni de tot soiu’ care dă târcoale-n oraș. O aștepta și el pe maică-sa și ăștia-s gata să-l înhațe. — Acesta este în mod sigur un caz de adus în fața Uniunii Libertăților Civice, remarcă Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sticla asta dintr-o dată Se topește la căldură, Ca un cub de ciocolată Pe care îl ții în gură. Ce să fie, ce să fie Sticla asta străvezie? Nu e dușul tău din baie, Dar te udă pân-la piele Cu puzderii de mărgele. E un nouraș de... Uneori se tânguiește, Cum ar cere găzduire; Alteori se îndârjește, Parcă și-ar ieși din fire. Vă întreb ceva ușor: E prezentă numai vara Și ne arde precum para. Este luna?... Patru fete la
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
de ambele părți ale străzii, fațadele strălucitoare ale cinematografelor iluminate cu neon, mărfurile frumoase expuse în vitrine și mulțimea care roia în jur. Valuri uriașe de oameni, care se întorceau de la lucru, își făceau apariția la ieșirea din stația Shibuya. Puzderie de oameni în jurul lor. La Paris, la Singapore, la Hong Kong, ca și aici, la Tokyo, trăiau destui oameni fără alt țel decât acela de a se agăța de viață. Mai erau lângă stație și alți ghicitori, tineri și bătrâni, îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se vedea, roșiatic, în întuneric. Domnea o liniște deplină. Takamori știa că se gândește la Napoleon, așa că a evitat cu dibăcie să aducă vorba. — Sunt foarte frumoase stelele, nu-i așa, Gaston? — Da. — Îți place să le privești, nu? — Da. Puzderii de stele sclipeau puternic pe cerul întunecat. Takamori nu mai cunoscuse altă ființă omenească atât de naturală și pură cum era Gaston. La fel cum stelele se străduiau să lumineze cerul noaptea, tot așa și acest străin își dădea toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fâstâcească astfel. — Am impresia că socotiți cât ne datorați, Higaki-san, spuse chelnerița ironic, în timp ce-i punea dinainte farfuria plină cu oden. Takamori zâmbi stânjenit și privi afară, prin fereastra crăpată. Se lăsase noaptea. Probabil va fi vreme bună și mâine. Puzderie de stele sclipeau deasupra acoperișurilor înguste ale barurilor ce se întindeau de-a lungul străzii. Și-a amintit fără să vrea de seara în care a stat cu Gaston la fereastra lor de la etaj și au privit stelele. „Gaston a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zumzete, culori, mirosuri, de un du-te-vino de trecători, lectici, călăreți, animale și care. M-a luat pur și simplu amețeala, și a trebuit să mă sprijin oleacă de zidul unei case, asta și ca să nu fiu luat pe sus. Din puzderia de minunății despre care voi scrie ulterior, în clipele acelea n-am văzut nimic, căci inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul. Noroc cu Calinic că m-a trezit brusc din acea tulburare odată ajunși unde aveam treabă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care venise i-au acuzat pe cei din Ravenna că i-au strecurat în mâncare vreo poțiune otrăvită care-i luase mințile. L-am chemat pe Amos, medicul meu evreu. După ce l-a consultat, m-a făcut să observ o puzderie de vinișoare rupte și sângerânde în albul ochilor tânărului, precum și faptul că nu reușea să-și miște brațul și mâna de pe partea stângă a trupului. - După părerea mea, a avut o revărsare bruscă de sânge în cap, sânge care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dată întâlnirea cu bunicul meu iubit și-mi lipsesc atât de mult acele momente... Ciobanu Alexandra-Elena, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria O aventură inedită Câteva stele palide mai străluceau pe cer din puzderia de peste noapte. Soarele amenința să-și trimită încetul cu încetul razele sclipitoare asemănate cu mii de săgeți de aur. M-am trezit dis-de-dimineață cu un zâmbet ironic pe buze și știam că părinții aveau să-mi dea o veste care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de candoare, o minunată floare în care noi ne construim cele mai frumoase visuri, în care dorințele noastre se transformă în realitate. Copilăria se caracterizează prin jocuri, zâmbete, zile de sărbătoare și soare. De Crăciun, în fiecare an împodobesc bradul. Puzderii de stele și steluțe atârnă gingaș pe ramurile verzi. Globuri de cristal, ghirlande colorate parcă toate îmi îndulcesc viața. Vârful în fiecare an este împodobit cu un înger, un înger superb cu câțiva crini in mâna. Întotdeauna m-a fermecat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
două lalele pe mormânt și plec... Postu Denisa, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria Dragostea nu are limite Am pășit pe plajă fredonând. Pe cer încă mai străluceau câteva stele învinețite rămase din puzderia de peste noapte. Marea cânta straniu, prelung și neînțeles. Ascultam cântecul valurilor. Aerul era pictat în nuanțe posomorâte și o liniște ca de gheață mai înfiorătoare decât țipetele lungi, ascuțite și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
familie. În preajma sfârșitului, Ravelstein se arăta adeseori agasat de mine. Învățase de la profesorul Davarr că oamenii moderni - și, Într‑un fel, eu eram o persoană modernă - simplifică prea mult lucrurile. Și le prindea bine să fie muștruluiți - puși să plivească puzderia de bălării a amăgirilor. Așadar putea fi direct cu mine fără teama că mă jignește. Adeseori muribunzii devin extrem de severi. Pentru că noi vom continua să fim acolo când ei nu vor mai fi și nu e ușor să ne ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că ai mai fost În Caraibe. - Da. - Și nu ți‑a plăcut? - E o uriașă mahala tropicală... Dar eu am fost mai mult prin Porto Rico. Hardughii de localuri cu jocuri de noroc, o imensă lagună puturoasă, Întunecoasă și vâscoasă... puzderii de băștinași cu mutre prospere. Și europeni care vin buluc cu avioane charter. Și care se Întorc acasă cu senzația că americanii au dat totul peste cap și că Fidel Castro merită sprijinul capetelor inteligente și independente din Scandinavia sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Irineu se scutură abia mascându-și scârba. Își împreună mâinile pe burtă, ridică visător ochii spre tavan, îi țintui undeva în stânga imensului policandru și, de parcă citea ceva de pe acolo, șopti mai mult pentru împletitura de lanțuri aurite printre care, răsfirate, puzderii de becuri își răspândeau lumina orbitoare. „De altfel și Sfântul Ioan Gură de Aur, în Despre preoție, ne învață că «preoții sunt aceia cărăra li s-a încredințat zămislirea noastră cea duhovnicească; ei sunt aceia cărora li s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
m-am întors. Seamănă cu Polileu, un fel de maestru la Filarmonica din Sudica. Nu-l lua în seamă. Nu face nici un rău. Privi și ea iarăși în spate. Acel Polileu îi zâmbi larg, cu gura larg desfăcută. Dinții deși, puzderie, cărbuni încinși, sclipeau jucăuș în înserare. Întoarse speriată capul. - Nu-i ăla de zici, șopti ea. E Limonadă, băiatul lui Brandaburlea, bulibașa din Șoptireanca. Ăl de-a ucis activistul. Că nu ți-am mai spus, s-a făcut anchetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
efectua experimentele de rigoare. În asemenea zile ai face orice ca să scapi de plictiseala care te macină. Unii exploratori își cară cu ei aparate virtuale sofisticate și își petrec perioada de rutină într-o permanentă fantezie sexuală. Există și aici puzderie de nemulțumiri cauzate de programele oferite, pe care unii ezită din jenă să le raporteze companiilor producătoare; bunăoară, cel mai cunoscut pachet erotic din ultimii 200 de ani, Starousal, are o rezoluție scăzută la nivelul sfârcurilor, ca să nu mai pomenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Comunicarea și relațiile publice sunt cuvintele cheie ale secolului XXI. Cursurile începură într-un amfiteatru larg, cu bănci galbene, printre fețe îmbujuorate și zâmbitoare. Începură să se închege relațiile, începură tatonările. Masa anonimă deveni diferențiată și se fărâmiță într-o puzderie de nume, fețe și tabieturi. În amfiteatrul galben, sub pupitre, se aprindeau telefoane mobile care stocau lacome în memorie zeci de numere, de parcă n-ar mai fi avut răbdare până la pauză sau până la sfârșitul zilei. Cât despre Elena și Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
într-o colibă mai departe, în care atârnaseră deja un hamac lat. Se lăsă să cadă în el, sleit de puteri din pricina marșului îndelungat, dar conștient că îi va fi greu să doarmă. Aproape de apă și fără apărătoarea de țânțari, puzderia de insecte se va înfrupta din el. Și încă ar avea noroc, dacă pe acolo n-ar fi și lilieci-vampiri. Glasurile așezării încetară, ca să lase loc zumzetelor inconfundabile pe care le uitase de mult, dar care păreau aceleași în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
igarapés ale lor, ei ar învinge. Dar majoritatea triburilor sunt degenerate. Mulți nici nu mai știu măcar să folosească sarbacana sau să prepare curara. — Dar vor provoca multe daune. Aveți idee câți oameni din colonii, pescari sau misionari umblă singuri pe puzderia asta de râuri? — Încercați să mă convingeți că yubani-i nu trebuie să pornească la război? Ce pot eu să fac? Spuneți-le-o celor care construiesc șoseaua, Monseniore... — Le-am spus-o deja. Am încercat să-i conving pe ingineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
descoperi în figura ta trăsături și particularități neobservate încă de tine, ca și cum ar fi împrumutate. Așa i se întâmplă și lui. Era aproape o surpriză să observe că acelaș chip cuminte din oglindă, ce dezvălui o figură blajină, pe care puzderia de gânduri își puseseră deja pecetea lor, era a lui. Dar, cum i s-a încrețit pielea de pe frunte și pe sub ochi... și acele două crestături adânci pe amândoi obrajii!... Riduri adânci îi brăzdau obrajii! Anii trecură brusc pentru el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
este originea omului - a evoluat din maimuță, ori a fost creat?!.. Iată dileme care au preocupat încă din antinchitate pe gânditori, și rămase fără răspuns până astăzi. Dorința de cunoaștere... de cunoaștere a universului este asemenea unui drum asemenea unei puzderii de drumuri, asemenea unor drumuri pentru suflete aflate în călătorie... în scurta lor călătorie aflată pe Pământ Concepția idealistă despre lume afirmă că toate viețuitoarele au fost create de Dumnezeu... Chimic, nu s-a reușit să se reproducă, experimental, materie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
socotind și prefața), 16 anexe și câteva poezii legionare, precum cea de la care a fost preluat titlul acestei cărți. Anexele sunt constituite din documente care-i denunță pe trădătorii din veacul trecut, În frunte cu ultimii doi regi și relevă puzderia de crime monstruoase, comise de guvernanții carliști, antonescieni și comuniști, consemnate de autor cu acribia cercetătorului onest. Cei ce contestă guvernarea legionară ar trebui să aibă minima bună-credință de a recunoaște că, dacă n-ar fi fost această guvernare, nicicând
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
viu colorate păreau că nu se grăbesc să se ofilească sub sărutul brumelor, care Întârziau să apară.[...] Gardienii ne-au aliniat pe două rânduri În fața birourilor administrative. Din prima Încăpere, pe ușa căreia scria «Contabilitate», a ieșit directoarea Închisorii...” Din puzderia de personaje ale cărții, magistral caracterizate de autoare, se detașează, prin Însemnătatea funcției de conducere și, Îndeosebi, prin complexitatea caracterială, directoarea temniței Mislea. Se numea Elena Tudor, Însă deținutele au blagoslovit-o cu diminutivul de alint Diri. „După ce a primit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]