743 matches
-
la sud. Casele orașului sunt cuprinse între această incintă exterioară și incinta a patra. Trei drumuri străbat, prin trei porți, ultima incintă, ducând unul spre miazazi, spre Silistra și orașele din câmpia munteană, altul spre orașele din marginea podgoriei: Focșani, Râmnicul Sărat, Buzău și apoi mai departe spre vechea capitală a Țării Românești, spre Târgoviște și de aici, fie prin Câmpulung, peste munți la Brașov, fie la Pitești, Slatina, trecând după aceea Oltul; cel de-al treilea drum făcea legătura cu
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
detaliată și expresivă, a cronicii lui Radu Popescu. Iată cum înfațișează ea aceste fapte: „turcii, brăileanii și dârstoreanii trecuseră hotarele țării care le ținea, țara d-început și să tindea brăileanii până la orașul Flocii, pe baltă în sus, și despre Râmnic și Buzău să tindea până în apa Buzăului, de stăpânia pământul și satele și pusese subași prin sate și scaune pe baltă de lua vama din toate ceale de esa din bălți și lua dijme dupe moșiile țării...Ci s-a
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
deci de stare materială de mijloc. Acest aflux rural este procesul obișnuit în toate orașele noastre , și nu numai ci și în toată lumea. La românii veniți din satele Munteniei, în primul rând și în fosta raia și din județele limitrofe: Râmnicul Sărat, Buzău, Ialomița, s-au adăugat românii din Transilvania, în special din Brașov și Săcele, o parte negustori iar cealaltă parte mocani veniți cu oile din rândurile acestor transilvăneni, mocani și negustori, s-au ridicat, cu vremea familii ca „Perlea
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Fălciu, la est cu Ținutul Ismailului (ulterior cu raiaua Reni, din 1818 cu Ținutul Ismail al Basarabiei și după 1856 cu ținuturile Ismail și Cahul), la sud-est cu Dobrogea (cu granița pe fluviul Dunărea) și la sud cu ținuturile Șlam Râmnic și Brăila (pentru o perioada raiaua Brăila) din Muntenia. a existat de la începutul secolului al XV-lea și până în anul 1864, cănd ținuturile au fost desființate, iar teritoriul României a fost reorganizat în unități administrativ-teritoriale denumite județe. Ținutul Covurluiului se
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
cât și în Moldova (Cazania lui Varlaam, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei) și Transilvania (Noul Testament de la Bălgrad). Apari]ia cărții laice este ilustrată prin tipăriturile realizate de Antim Ivireanu în secolul al XVIII-lea, la Târgoviște, București, Buzău și Râmnic (Panoplia dogmatică, Alixăndria, Pilde filosofești), prin manuscrisele și tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
cât și în Moldova (Cazania lui Varlaam, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei) și Transilvania (Noul Testament de la Bălgrad). Apari]ia cărții laice este ilustrată prin tipăriturile realizate de Antim Ivireanu în secolul al XVIII-lea, la Târgoviște, București, Buzău și Râmnic (Panoplia dogmatică, Alixăndria, Pilde filosofești), prin manuscrisele și tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
Bătălia de la Râmnic a avut loc la 22 septembrie 1789 în Țara Românească, în apropiere de Râmnicu Sărat, lângă satul Mărtinești de pe râul Râmnic (Râmna), astăzi dispărut, în timpul războiului ruso-austro-turc din 1787-1792. Generalul rus Aleksandr Suvorov, acționând împreună cu generalul prinț austriac Josias de
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
Bătălia de la Râmnic a avut loc la 22 septembrie 1789 în Țara Românească, în apropiere de Râmnicu Sărat, lângă satul Mărtinești de pe râul Râmnic (Râmna), astăzi dispărut, în timpul războiului ruso-austro-turc din 1787-1792. Generalul rus Aleksandr Suvorov, acționând împreună cu generalul prinț austriac Josias de Saxa-Coburg, a atacat principala armată otomană condusă de marele vizir . Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare ruso-austriacă. În septembrie 1789, marele
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
ruso-austriece de față, el a luat repede comanda armatei aliate. Suvorov a împărțit în mod eficient armata sa, divizând-o în noaptea de dinaintea bătăliei în două coloane, pentru a avansa spre formațiunile otomane, și în dimineața următoare, după trecerea râului Râmnic (astăzi râul Râmna), a pus în scenă un atac. În timp ce avansa, armata ruso-austriacă a distrus artileria inamică și a adoptat formațiuni pătrate de infanterie pentru a respinge pe contraatac masiva cavalerie otomană care încerca să-i împartă armata în două
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
au avansat și au blocat trupele inamice, restul armatei lui Suvorov a învăluit întreaga armată turcă și a atacat-o cu cavaleria sa, provocând panică în rândul turcilor care aproape nu mai aveau unde să se retragă, doar dincolo de râul Râmnic, loc în care cei mai mulți dintre ei s-au înecat în timp ce încercau să-l traverseze. Într-o bătălie care a durat doar câteva ore, forțele aliate ruso-austriece numărând 25.000 de oameni, au înfrânt 100.000 de soldați otomani, provocându-le
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
precum și tot calabalâcul. În urma victoriei din această bătălie, împăratul Iosif al II-lea i-a acordat titlul de „conte al Sfântului Imperiu German” generalului rus Aleksandr Suvorov, iar împărăteasa Rusiei, Ecaterina cea Mare, i-a acordat titlul de „Conte de Râmnic” (în , Graf Rîmnikski). Pe de altă parte, vizirul otoman Cenaze Hasan Pașa a fost demis pe 2 decembrie 1789, după înfrângerea suferită. În același timp, Habsburgii au ocupat toată Țara Românească până la terminarea războiului, iar domnitorul Nicolae Mavrogheni a fugit
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
prima dată găsim înscrise denumiri care se întâlnesc și astăzi: munții Tismanei, Bistriței, Olănești, Cozia, Leaota, Bucegi, Buzăului, Vrancei. Dealurile subcarpatice sunt sumar redate, iar denumirile acestora sunt menționate în partea stângă a hărții, după vinurile pe care le produc: Râmnic, Pitești, Târgoviște, Scăeni, Cernătești, Schei, Năeni, Găteni, Sărata, Prahova, Buzău, Slătinași, Caracal. Hidrografia este amplu ilustrată înfățișând cursurile de apă până la cele mai mici. Sunt de asemenea redate lacurile, bălțile și chiar fântânile mai importante. Râurile poartă, în majoritatea lor
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
protopopul de la biserica de jurămănt” 1741-1746 - biserica Bălăcenilor - probabil avariată de vreme, de cutremure, (unul puternic avusese loc în 1738), de mâna omului - este rectitorită de către vătaful de copii de casă Stroe Râmniceanul, călugărit apoi drept Isaia Monahul (adică de la Râmnic, respectiv Râmnciul-Vălcii, unde era scaun episcopal). Stroe, alias Isaia, și-l asociază la ctitorie pe nepotul său, logofătul de Vistierie Radul Atanasievici (adică „fiul lui Atanasie”, probabil nepot de frate) C G. D. Florescu, "Din vechiul București..." O familie de cărturari
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
având centrul administrativ la Tecuci. El se învecina la vest cu Ținutul Putnei, la nord-vest cu Ținutul Romanului (ulterior cu Ținutul Bacăului), la nord-est și est cu Ținutul Tutova, la est cu Ținutul Covurluiului și la sud cu Ținutul Slam Râmnic din Muntenia. Ținutul Tecuci a existat de la începutul secolului al XV-lea și până în anul 1864, când ținuturile au fost desființate, iar teritoriul României a fost reorganizat în unități administrativ-teritoriale denumite județe. se afla într-o zonă colinară împădurită din
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
1770-1771 apare ca egumen al Mănăstirii Arnota, dar este înlăturat după retragerea lui Grigorie Socoteanu din scaunul de mitropolit al Ungrovlahiei. Trece pe la mănăstirile Tismana, Cozia și Govora, unde deprinde caligrafia și pictura bisericească A fost chemat în 1786 la Râmnic de către episcopul Filaret, fiind numit în funcția de eclesiarh al Episcopiei Râmnicului Noul Severin. Episcopul i-a prețuit talentul de caligraf și cunoștințele de slavonă, turcă și rusă, însărcinându-l să scrie condica episcopiei și a metocurilor ei. După începerea
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
Filaret, călătorind în Banat, Transilvania și Ungaria, consemnând în cronica sa periplul său prin orașele Orșova, Mehadia, Lugoj, Caransebeș și Timișoara, menționând că a văzut cetatea Petrovaradin, orașul Šabac și palatul lui Matei Corvin din Buda. S-a întors la Râmnic înaintea păcii de la Șiștov (1791), dar a fost înlăturat după 1792 de noul episcop Nectarie, de origine greacă, semnând din 1795 ca biv-eclesiarh. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în mănăstirile din Oltenia, unde a alcătuit condici
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
stângă, de la Racovițeni la Dunăre era formată de forțe ruse aparținând de Corpurile 4,8 și 4 Siberian, dispuse pe aliniamentul Racovițeni-Zoița-Bălăceanu-Filipești-Viziru. Forțele Armatei 2 erau împărțite în două grupuri operative: „Grupul Oituz-Vrancea” - comandat de generalul Eremia Grigorescu și „Grupul Râmnic”, comandat de generalul Arthur Văitoianu. "Grupul Oituz-Vrancea" era dispus în sectorul Valea Slănicului- Valea Zăbalei, cu Divizia 15 Infanterie între vârful Șandor și vârful Clăbucul și Brigada 7 Mixtă de la vârful Clăbucul pînă la vârful Furu. "Grupul Râmnic" era dispus
Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru (1916) () [Corola-website/Science/337208_a_338537]
-
și „Grupul Râmnic”, comandat de generalul Arthur Văitoianu. "Grupul Oituz-Vrancea" era dispus în sectorul Valea Slănicului- Valea Zăbalei, cu Divizia 15 Infanterie între vârful Șandor și vârful Clăbucul și Brigada 7 Mixtă de la vârful Clăbucul pînă la vârful Furu. "Grupul Râmnic" era dispus cu Divizia 3 Infanterie, comandată de colonelul Alexandru Mărgineanu, în sectorul satul Măgura-dealul Marghiloman, avînd detașamente la Nereju, Furu Mare și vîrful Petrei; Divizia 1 Infanterie, comandată de generalul Dumitru Stratilescu, în sectorul dealul Marghiloman, Valea Sălciei, Pardoși
Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru (1916) () [Corola-website/Science/337208_a_338537]