2,010 matches
-
scos din minți Gallus. Scribonius Libo se ridică și el în șezut. E palid și agitat. — Ofelus e fiul unui latin iuniat, murmură pierdut. Își dă cu pumnii în cap: — Din vina mea, pentru că am fost un dobitoc! Asinius Gallus rânjește. Bine măcar că recunoaște. Își dă jos picioarele. Se duce spre Libo și-l apucă de mâini: — Hai! Calmează-te! rostește poruncitor. Scribonius geme și gesticulează frenetic în continuare: — Dacă nu l-aș fi eliberat ca un bou pe taică-său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Flaccus Vascu larius are tot interesul să-l piardă pe Libo, pentru ca profitul să se împartă la mai puțini parteneri. Întrucât trebuie să mai fie și alții. Foștii debitori. Înalță apreciativ din sprâncene. A știut Livia pe cine să aleagă. Rânjește mulțumit. E șireată ca o vulpe. Nu degeaba i se spune Ulise în fustă. — Se ocupă amândoi cu fel de fel de matrapazlâcuri și le e teamă că o să-i dau în gât... 252 Gallus devine atent: — Ce fel de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
accepte acest proces. Ce facem atunci? întreabă cu îngrijorare Scribonius Libo. Avocatul răspunde evaziv: — Cu testamentul o să-i venim destul de ușor de hac, căci s-ar putea să nu prea aibă ce moșteni. — Cum așa? se minunează Libo. Tovarășul lui rânjește arâtându-și caninii. — Cel puțin în privința companiei maritime... Scribonius Libo merge din mirare în mirare. — Da’... — Las-o cu da’, i-o taie scurt Gallus. Nu ziceai că a început cu debitorii lui taică-tău? Ce, a depus ăla, cum naiba
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când privești pericolul în față, venind spre tine. Rufus privește cu milă la părul lui bălai. — Vezi, mă, ciuf galben, face el părintește, tocmai asta încer cam să te învăț. Să disprețuiești tot ce truda omenească socotește podoabă și fală. Rânjește larg. — Inclusiv membrele. Putem trăi și șontorogi, fără ele. Se lovește cu degetul în tâmplă. — Ce-i aici? întreabă. Pusio tace. — Gândurile nu ni le poate lua nimeni, îi explică evreul. Germanul surâde. Recunoaște apoi pe neașteptate: — Așa e, ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai unită? se minunează în sinea sa Rufus. Întreabă cu voce tare: — Și pe unchiul tău cum îl cheamă? — Namantabagicus. — Namata... ptiu, drace! Mai încearcă o dată și se încurcă din nou: — Nama... tabicus... Renunță. Pufnește furios pe nări, după care rânjește cu subînțeles: — Văd că tu cel puțin ai urmat tradiția de a te inspira din numele împăratului. — Sunt cetățean roman, răsună sec răspunsul. Rufus cască ochii mari. Bănuia el ceva! Totuși este ciudat. Un german primește cetățenia abia după 25
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și noi, da’ mai de soi. — Serios? se minunează de formă instructorul. Ce jocuri? Inflexiunile dureroase din vocea tânărului îl lovesc drept în inimă. — Luptătorii se despoaie de veșminte și sar printre săbii... Rufus nu vrea să se lase impresionat. Rânjește: — Așa, în curul gol? — Săbii ascuțite, gata să-i străpungă..., murmură Pusio mai mult pentru sine. Mai fornăie de câteva ori zgomotos. Doar nu te-oi pune acum să bocești ca o muiere, se învese lește evreul. Călărețul își trage
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Deschide ochii și-i zâmbește îngăduitor, ca unui copil. Ia uită te! exclamă Pusio. S-a ridicat din nou. — Doi războinici s-au cățărat pe partea de jos a țestoasei! — O unitate militară în atac ia forma asta, replică Rufus. Rânjește zeflemitor. — Vezi că nu știi chiar totul, deși te consideri superior pre torienilor prin statutul tău. — Incredibil! strigă Pusio, prea captivat să se simtă jignit că e luat peste picior. Au ajuns deja în vârful țestoasei! Se încruntă: — Or fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cum să fie luptă dreaptă, când unul are cuirasă, iar celălalt e în buricul gol? Procuratorul zâmbește amuzat. — Se contrabalansează reciproc, răspunde. Întinde mâna în față: — Uite colo! Îl vezi pe cel îmbrăcat în armură grea? Germanul încuviințează, după care rânjește cu gura până la urechi: — Pe ăsta nu-l poate învinge nimeni. — Să nu crezi asta, râde Vittelius. Andabatae n-au vizieră la coif și deci nu văd absolut nimic. Adică mânuiesc armele orbește? se minunează interlocutorul său. — Da. Adversarul nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vin? se întreabă Nero. Dacă da, au folosit mai mult ca sigur peratium, adus tocmai din Media. Un alt miros ajunge până la el. Pișcător, de data aceasta. Busuioc? Nu. Usturoi...! Repede o privire în direcția de unde vine duhoarea. Plautius Silvanus rânjește către el cu gura până la urechi, din mijlocul familiei sale. Îi surâde deprimat și se întoarce către altar. Principele strânge între degetele-i noduroase turta de sacrificiu plămădită din făină și vin. Grăiește: — Aduceți victima albă, să o doborâm cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apucă la rândul său pe flamin de faldurile togii: — Tu l-ai luat sub aripa ta ocrotitoare, ca pe Horatius, dar, spre deosebire de Horatius, te-a trădat și pe tine, cum m-a trădat și pe mine. Nu l-a trădat, rânjește Tiberius sardonic, răsucind papirusul în mâini. Tu i l-ai furat. La îndemnul tău, Maecenas i-a ademenit pe cei mai promițători dintre poeți și i-a pus să te laude, să te preaslăvească în versuri săltărețe ori serioase. Toți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că am murit și am ajuns în rai. Nu are nici o altă expresie pe chip, în afară de una de intensă concentrare, atunci când tastează SEX, apoi apasă CAUTĂ. Pentru câteva secunde, nu se întâmplă nimic, și atunci Ben se uită la mine rânjind. ― N-ar fi groaznic să treacă acum pe-aici redactorul-șef? Îi zâmbesc și eu. Aș fi în stare să suport orice umilință doar pentru a avea plăcerea de a simți brațul lui Ben atingându-mi ușor sânii. ― Îi zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
strident. ― Continuă, spune Ben, vezi dacă-l poți face să vorbească murdar. ― Da? tastez eu. De ce nu-mi spui EXACT la ce ești tu cel mai bun? ― Nu-mi vine să cred, spune Ben, ne-am țicnit de tot. Dar rânjește cu gura până la urechi. ― Bine, Dulceață. Vrei să știi ce se întâmplă dacă ieși cu mine? ― Dragă, de-abia aștept să aflu. ― Păi în primul rând, nu ne-am deranja să mergem la un restaurant, te-aș vrea numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încă sub impresia entuziasmului din timpul dansului din sufragerie. ― O, răsuflă ea, cu o mână ridicată în sus, în încercarea de a-și ascunde fața, cu cealaltă acoperindu-și disperată bigudiurile. O. ― O? spune Ben și-și ridică o sprânceană, rânjind amuzat la vederea acestor două creaturi ciudate. Eu mă gândesc că am să explodez în râs. Lisa aleargă înapoi sus, urmată în grabă de Sophie. ― Pa-pa, fetelor, strig eu în timp ce-l urmez pe Ben spre ușă. O seară plăcută. Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Sophie. ― Rahat, anunță și Lisa. Trebuie să-l revedem. Unde crezi că s-au dus? ― Doar nu te gândești la ce mă gândesc și eu? spune Sophie, cu o sclipire bruscă în ochi. ― Am putea încerca. ― La naiba, spune Lisa rânjind. Ce avem de pierdut? Capitolul nouă ― Nu te deranjează că mergem pe jos, nu? mă întreabă Ben, după ce ușa de la intrare se închide în urma lor. M-am gândit să mergem la barul acela de pe strada principală. ― Nu, e bine, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
târziu? Pun telefonul în furcă și iau hârtia pe care Geraldine mi-o tot flutură în față. ― Și? spun eu. Nu vreau să folosesc poza vreunui model dintr-o revistă, ți-am mai spus asta. ― Nu e nici un model, fraiero, rânjește Geraldine. Tu ești. ― Ce vrei să spui? E... și când mă uit la fotografie, îmi pot simți ochii mărindu-se a neîncredere, în timp ce gura îmi rămâne deschisă. O, Doamne, șoptesc. O, Doamne. ― Știu, spune Geraldine. Nu-i așa că ești frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu-mi vine în minte nimic mai rău. ― De ce? ― Ei bine, mai întâi gândește-te la lipsa de intimitate. Deodată, oriunde te-ai duce, oamenii te recunosc și vor să-ți ia autografe sau să-ți răpească din timp. Ben rânjește. ― Fantastic, spune el. ― Și apoi, continui eu, dându-mi ochii peste cap, invazia presei. Adică știi și tu cum e. Cum ai apărut la televizor, devii proprietate publică, și asta înseamnă că ziarele au dreptul să caute câte bârfe scandaloase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un moment dat într-un club, la o petrecere, și dacă e nevoie, firește că o invităm și pe Jemima. Important e să ne revedem, și atunci o să arătăm mai bine decât am arătat vreodată, în toată viața noastră. Lisa rânjește, fericită că a fost și ea inclusă de data asta; are încredere că, având această șansă, Ben va alege buclele ei jucăușe. Fetele aud cum se trântește ușa de la intrare. Jemima urcă scările și-și lasă plasele pe podeaua sufrageriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care am băut cu lăcomie toată seara ca să mă relaxez mi s-a urcat direct la cap: sunt, cum să vă spun, ușor amețită. Bine, recunosc, și ușor nervoasă. Când le văd pe Sophie și Lisa, zâmbesc larg, de fapt rânjesc. Sunt al naibii de sigură că arăt ca o pisică Cheshire. ― Amândouă arătați... - fac o pauză să le privesc de sus până jos, din cap până la degetele de la picioare... - minunat! exclam eu cu mărinimie, în ciuda liniștii care pare să se fi pogorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la fiecare mișcare. Arată că niște amărâte de parodii ale lor însele, iar eu nu pot, pur și simplu nu-mi pot șterge rânjetul de pe figură. Când le salut, pot să-i văd și pe Geraldine și pe Nick Maxwell rânjind. Preț de o clipă, simt o satisfacție crudă că arată atât de aiurea. Doar că, firește, Sophie și Lisa nu se simt deloc aiurea, ele se simt frumoase, și e clar că totul e pentru Ben. Mare greșeală. Foarte mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la o filmare acum câteva săptămâni și i-am pierdut. Mă simt oribil, am sunat PR-ul și mi-a spus că aproape m-a iertat. Nu-mi pot da seama ce-am făcut cu ei, spune ea și-mi rânjește răutăcios când mi-i dă. Nu trebuie să-i porți chiar în timpul zborului. Poartă-i doar la aeroport, și când nu-i porți pe ochi, poartă-i pe cap. Îmi arată cum să-mi ridic perfect părul cu ochelarii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu e tipa aia din film? ― O să-mi lipsești, spune Geraldine, punându-și brațele în jurul meu și îmbrățișându-mă puternic. Cine-mi va mai face zilele suportabile în următoarele două săptămâni? ― Cine îți va mai rescrie materialele, vrei să spui. Rânjesc, o îmbrățișez și eu și uit complet să-i mai spun că va avea bucuria de a scrie rubrica „Sfaturi de milioane“, pusă deoparte doar pentru ea. ― Și asta, spune Geraldine, dar acuma serios, chiar o să-ți simt lipsa. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru asta, spune Ben. ― Da, dar ai fost înnobilat pentru că ești celebru. Nu prea cred c-ar face același lucru și pentru producătorul Simon Molloy care muncește de-i sar capacele, doar pentru că zâmbesc frumos. ― Dar au făcut-o deja, rânjește Ben. ― Doar pentru că merg cu tine. Își pun centurile de siguranță și se pregătesc de aterizare. ― Unde stăm, încă o dată? întreabă Ben. ― A, spune Simon, întinzându-se spre geanta lui. Ei bine aici chiar că trebuie să fim mândri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întind și trag mai aproape una dintre revistele din grămadă. „Mare și săltăreață!“ apare pe copertă: e un titlu aprins peste poza unei femei care este nu prea e femeie, ci mai mult un munte de carne. E complet goală, rânjește la aparatul de fotografiat și-și îndepărtează picioarele, probabil ca să ajute privitorul să vadă ce altfel ar rata din cauza faldurilor de piele, a hectarelor de grăsime care îi ascund complet organele genitale. Isuse Hristoase. Cine cumpără chestii d-astea? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
seniorul Shiraishi și seniorul Ishida să fie cu băgare de seamă ca să se întoarcă teafăr și de ce i-au mai zis că socotesc să-i dea înapoi pământurile de la Kurokawa? — Seniorul Shiraishi n-avea cum să spună una ca asta, rânji Matsuki. Ia hai să ne gândim! Când Stăpânul a împărțit din nou domeniile acum doisprezece ani, mulți samurai de țară și-au pierdut domeniile pe care le aveau din moși strămoși și au primit în schimb pământuri sălbatice și sterpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i. O dată întorși în camerele lor, samuraiul le povesti și celorlalți întâmplarea. Ochii lui Nishi scânteiau. Hai să mergem la Tecali! Ar putea să ne fie de folos ca tălmaci. Crezi că putem să ne ducem fără știrea lui Velasco? rânji disprețuitor Tanaka Tarozaemon, după cum îi era obiceiul. Nu putem face nimic fără Velasco. Suntem la cheremul ticălosului ăstuia. Tocmai de aceea avem nevoie de un alt tălmaci. — N-o să ne fie de nici un folos, clătină din cap și Matsuki. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]