14,215 matches
-
replicile deveneau tot mai acute. Pentru Vlad Mugur, reflectoarele s-au stins. Zgomotul bulgărilor de pămînt din Hamlet îmi sparge timpanele. În întunericul ce-a coborît îi deslușim contururile umbrei sale uriașe. Din "culise", forța creatorului, imagini din spectacole, amintiri, rîsul lui, cuvintele, superstițiile se supradimensionează. Devin tot mai pregnante. "Să nu văd nici o scară pe scenă"; "Recuzita 11", "12 bis", "Aveți grijă să nu ratați intrările, pentru că în teatrul ăsta nu sînt megafoane". Vlad Mugur nu mai este. " Să mori
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
ții condeiul/ În tine află-ți rostul și temeiul/ Și-n plopii tăi înalți cu frunza rară." Dar nu atât nostalgia timpului trecut impresionează aici, cât mai ales un fel de umor trist, aș spune, aproape macabru, un fel de râs printre lacrimi, datorat împrejurărilor, așa ca în Sonetul 20: Rezist și eu cum pot, să nu se vadă Puțin bătrân, puțin falit, puțin șomer, Ca-ntr-o necunoscută Iliadă Compusă după moartea lui Homer. Piețe pline, bunătăți grămadă. Eu, cu
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
a anunțat intenția de a participa, democratic, la concurs, poate s-o găsi cineva prin guvern, mai la curent cu filmul autohton decît Răzvan Theodorescu, să-i explice că pe un Pintilie nu-l restructurezi fără să te faci de rîs.
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
în locul crucii scria memorii. Și astăzi suflam praful de pe un fiu al lui Dumnezeu fără noroc. Cea mai compromisă persoană din istorie este Iosif, tatăl lui Isus. Creștinii l-au aruncat pe o linie moartă și l-au făcut de rîsul bărbaților. De-ar fi spus el o singură dată adevărul, fiul lui ar fi rămas un evreu obscur. Triumful creștinismului își are originea în lipsa de orgolii a unei virilități. Imaculata concepțiune pleacă din pietatea unei lumi întregi și din lașitatea
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
Ilija Cvorovic) deviază înspre cele mai năstrușnice investigații, pline de clișee. Derularea pe zile și decupajul cinematografic al filmului mut creează cadrul acțiunii spectacolului, delirantă, plină de non-sens. Comicul situațiilor, cel de limbaj, evoluțiile personajelor atinse de patologic determină un rîs în cascade, un rîs glacial care lasă loc fiorilor pe șira spinării. Într-un spațiu realist și cît se poate de comun propus de Mihai Mădescu, îmbrăcată ca noi toți (costume Luana Drăgoiescu), trăiește modest și meschin (în bucătăria cea
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
cele mai năstrușnice investigații, pline de clișee. Derularea pe zile și decupajul cinematografic al filmului mut creează cadrul acțiunii spectacolului, delirantă, plină de non-sens. Comicul situațiilor, cel de limbaj, evoluțiile personajelor atinse de patologic determină un rîs în cascade, un rîs glacial care lasă loc fiorilor pe șira spinării. Într-un spațiu realist și cît se poate de comun propus de Mihai Mădescu, îmbrăcată ca noi toți (costume Luana Drăgoiescu), trăiește modest și meschin (în bucătăria cea de toate zilele unde
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
făceau să sufăr groaznic, și dacă n-aș fi fost fricos sau aș fi avut aplombul pe care-l dă (sic) vîrsta și succesele, aș fi strigat în gura mare ori de cîte ori îl auzeam citind piese slabe cu rîs mult, ori masacrîndu-mă cu nedreptate pe mine sau pe alții. Dar mai tîrziu, cunoscînd pe om și văzînd marea lui inteligență, infinita nestatornicie a simțurilor sale, slăbiciunile acestei inteligențe, fondul fără nici un punct de reazim, nu numai sentimentele mele pentru
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
reușești să faci față, îți spui, dacă de data asta se va întîmpla ceva și mai rău, și mai supărător, și mai grav ca pînă acum, ceva poate ireparabil ce o să te nimicească, o să te doboare, o să te facă de rîsul tuturor... Dacă ți-ar fi egal ce se petrece în jurul tău, dacă nu ți-ar păsa de ce cred alții despre tine, de ceea ce tu însuți consideri că ai de spus, de dat și de primit, dacă nu te-ai agăța
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
și pentru cei săraci cu duhul, mirodenii mirobolante, mult, mult piper, zgomote sunete, pași, Tescaniul tot, bucăți din America, cuvinte ciudate, case de negăsit azi în Iași, suferință, frînturi de romanță, priviri din mii și mii de ochi, hohote de rîs, lacrimi, doruri, doine și șoapte, cimitire și palate, vodcă și tutun, voluptăți și dezamăgiri, un jazz de toate zilele și nopțile, de sărbătoare, de vise și coșmaruri, de viață, de dumnezeire și de moarte. O zi petrecută cu Johnny înseamnă
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
Dar în fond, ce face din Casa somnului un roman aparte și din Jonathan Coe un bijutier al scrisului? în primul rînd, ambivalența ecoului pe care-l trezește în noi. La cîte cărți vi s-a întîmplat să vă pufnească rîsul și să vă podidească plînsul în aceeași secundă? Ei bine, textul de față o face. Nu știm cum, însă asta e reacția. Ne amuzăm fabulos și ne cuprinde o mîhnire fără egal. Rîdem cu gura pînă la urechi și ne
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
cu Mitică, îi povestește totul ca pe o nostimadă... Ionel se cunoaște bine cu Mitică. Luăm situațiunea caragialiană cunoscută, - amici de birou... Până când, într-o zi, la o bere, venind vorba de amor, - cine cu cine - pe Mitică îl umflă râsul. Râde așa, de unul singur. Ionel așteaptă cât așteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat: ,,Ce râzi, monșer?!"... Mitică nu mai contenește. El dă din cap, hohotind în sens că lasă... nu poci a spune, monșer! Ionel insistă
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
Ionel așteaptă cât așteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat: ,,Ce râzi, monșer?!"... Mitică nu mai contenește. El dă din cap, hohotind în sens că lasă... nu poci a spune, monșer! Ionel insistă. Văzând că celălalt moare de râs, și că, la un moment dat, Mitică îndreaptă spre el degetul arătător... deși nu e ceva clar... Ionel se supără, se enervează, se scoală de la masă și pleacă; pe urmă, se întoarce, furios, îi cere socoteală, Mitică nu vrea și
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
privat-public și în posibilitatea de a le suprapune peste categoriile feminin-masculin, lectura unui roman ca Triumful Evei ar putea să-i facă să-și pună întrebări. Pe ceilalți îi va face fie să se indigneze, fie să se scuture de rîs. Romanul Triumful Evei, despre care nu ni se spune decît că a apărut în 1900 și că a obținut Marele Premiu al Academiei Franceze (instituție de mare prestigiu, vezi bine), este un monument de sexism și rasism cum cu siguranță
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
în scriitura vocală a ,,Italiencei": rulade, triluri, cascade de ornamente, note filate, debit precipitat specific operei buffe, ansambluri dinamice (celebrele crescendo-uri) dar și arii lirice linii largi cantabile. Nici scenic nu este mai la îndemână să menții ritmul trepidant, râsul ușor, volatil. Dintre cele circa 40 de opere, multe uitate, ale lui Rossini, ,,Italianca" - o bijuterie plină de fantezie și vervă spumoasă - și-a dobândit un loc stabil în repertorii. Fermecătoarea turquerie răspunde gustului epocii pentru călătoriile exotice fanteziste ce
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
în anii '60, cînd au început să se redreseze estetic, au beneficiat mulți ani de acest model al poetului-vedetă. Așa că, un A. Toma și-ar fi găsit locul cu ușurință în antologie. Din acel "frumos" din titlu face parte și rîsul, umorul cititorului. Și așa cum se amuză cu absurdul supraconștientizat al unui Urmuz, se poate amuza și cu absurdul unor aberații literare, despre macarale sau colectivizare. I s-a găsit loc lui Adrian Păunescu, care are de toate (succes, multe volume
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
Morgenstern. Primul afiș, lipit peste tot - îți amintește numaidecît de Caragiale (și de Eugen Ionescu, firește): "STAȚIONAREA PE HOL STRICT INTERZISĂ". Jur: așa și scrie, cu litere de-o șchioapă: "STAȚIONAREA PE HOL STRICT INTERZISĂ"! Pe toate coridoarele. Te apucă rîsul, dar, zice înțeleptul popular "Bine rîde acela care rîde la urmă". Așa că dacă ajungeți în Biblioteca Națională din București mai bine rîdeți la " STAȚIONAREA PE HOL STRICT INTERZISĂ", că mai departe nu se știe (mai departe scrie pe pereți!). Acesta
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
Mircea Mihăieș Dl. Văcăroiu, premierul-minune al iliesciansimului din prima fază de descompunere, s-a mai făcut o dată de râsul lumii. După ticurile deja clasicizate ("Ce se-ntâmplă?" și "Părerea mea!") care, numai ele, arată cu cine avem de-a face, actualul șef al Senatului (nici mai mult, nici mai puțin!) redevine calul de bătaie al ironiei publice. De fapt
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
absurd, dar și de normalitate, își trăiește firesc și rusește dimensiunea. Popasul regizorului rus Yuri Kordonski în acest teatru-școală îi redă "Bulandrei" aerul de altădată, așezat și tulburător, în același timp, al performanței. Este o asemenea bucurie acest spectacol, încît rîsul și plînsul se concurează natural, ca și în scrierile lui Cehov, te invadează și te stăpînesc, aruncîndu-te unul în brațele celuilalt. Nimic din ce se întîmplă nu este ostentativ, demonstrativ, gol, neesențial. Profunzimea scufundărilor în textul lui Cehov este exact
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
sau merge pe scenă, trăgînd cumva la public, deși nu are nevoie de asta. Reacția publicului, greșită uneori, vine ca în experimentul lui Pavlov. La unele apariții ale lui Horațiu Mălăele, că se înțelege sau nu textul, că e de rîs sau nu, în sală se rîde. Dramatica lui frămîntare este deslușită puțin mai cu întîrziere decît e cazul. Descifrarea imposturii lui Serebreakov înseamnă descifrarea propriei irosiri. El o iubește de-adevăratelea pe Elena Andreevna, dar ea aparține "somității" aproape mumifiate
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
poza" simbolistă în care a fost încercuit. "Bacovia, afirmă Daniel Dimitriu, nu are forță, abilitate, capacitate de invenție. Tot timpul pare a reproduce ceea ce scriau simboliștii, a fotografia decorul tîrgului, al mahalalei în care a trăit, a repeta plînsul și rîsul său "în hâ, în ha"". Aparent, doar aparent nu are "forță, abilitate, capacitate de invenție". De fapt, stoarce din această imagistică iluzoriu împrumutată seve imprevizibile, adînc tulburătoare, de factură mai curînd expresionistă (haosul, coșmarul, stihiile răzvrătite, discordanțele), purtînd marca de
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
corpus istorico-literar cu dimensiuni de frescă". În mod curios și dezamăgitor pentru un cititor de bună-credință al scrierilor lui Dumitru Micu, tot acest efort rămâne fără ecou în conștiința literară a epocii. Ion Rotaru cel puțin s-a făcut de râs cu tentativa lui de a scrie o istorie a literaturii române. Dar Dumitru Micu este pur și simplu ignorat, oricâte lucrări de istorie literară ar publica. Viziunea sa asupra literaturii române, ierarhiile pe care le propune fie și implicit, criteriile
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
Popescu, Nicolae Velea, Fănuș Neagu, Marin Preda) și mai ales tinerii critici (Gabriel Dimisianu, Sorin Alexandrescu, Eugen Simion) fac parcă aerul mai respirabil. Ana Selejan, Literatura în totalitarism 1959-1960; Editura Cartea Românească, 2000, 472 p., 50.000 lei Critica și rîsul Foarte interesantă cel puțin ideea lui Valentin Ionescu de a se ocupa de valențele comice ale scrierilor non-beletristice ale lui G. Călinescu. Ideea s-a născut natural, iar nu livresc și autorul face la început o simpatică poveste a vieții
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
puțin ideea lui Valentin Ionescu de a se ocupa de valențele comice ale scrierilor non-beletristice ale lui G. Călinescu. Ideea s-a născut natural, iar nu livresc și autorul face la început o simpatică poveste a vieții acestei idei de la rîsul provocat spontan de multe pasaje călinesciene, la documentarea filosofică ce a urmat, pînă la apariția acestui volum. Din păcate umorul nu se păstrează și în textul propriu-zis al studiului, exprimarea lui Valentin Ionescu e de multe ori nefericită, hazul lui
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
cred că există un naționalism al științei, capabil de a face din eroare adevăr, dacă numai eroarea provine de la un autor român?... Demnitatea noastră de oameni nu ne permite ca din produceri ce la alte popoare ar fi obiecte de rîs sau de compătimire să facem o colecție venerabilă și să depunem pe altarul patriei cu tămîia lingușirii. Ce este rău pentru alte popoare este rău și pentru noi și frumoase și adevărate nu pot fi decît acele scrieri române care
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
fusese împreună cu ei și s-au întîlnit, în libertate, tot pe șantier. El fusese turnător în pușcărie și acum beau împreună. Se pileau și la întrebarea "totuși, de ce ne turnai?" el răspundea cu accent "dacă mă rugau așa de frumos!" Rîsul le salva trecutul și le făcea posibil prezentul. Pentru familia mea rîsul a fost purificator. Crezi în exilul care uniformizează sau care, dimpotrivă, dă șansa exploziei creatoare? Te-ai gîndit vreodată să alegi această cale? Exilul este nu șansa, ci
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]