43,111 matches
-
addenda sentimentală și adevărată (de jure și de facto)" de la sfârșitul cărții pare să confirme și în același timp să răstoarne veridicitatea narațiunii, arătându-ne că substanța palpabilă a romanului este, de fapt, un trompe l'oeil: "1. Vadu Alb = Râu Alb. 2. Coposești - Băiești. 3. Prunești - Mâțești... 10. Ciprian - Daniel. 11. Florin = Daniel. 12. Florin = Ciprian...Luminița, Adela, Teodor Marcian și cele 3 cupluri de liceeni bucureșteni sunt fictive". Narațiune care își afișează, pe alocuri, conformismul, schițând masca unui inocent
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
avea să mai aibă nimic, nu-l durea de loc... Liniștit parcă de propriile-i gânduri, nici nu-și dădu seama că a ajuns pe malul apei Moldovei. Un zăvoi des se întindea de-o parte și de alta a râului. Lăstarii încâlciți îi împiedicau înaintarea. Tot mai spera să poată găsi leacul. Cu toată foamea ce-l chinuia, continua să înainteze prin hățișul sălbatec. Deodată simți în nări miros de tutun. S-opri în loc. Cine putea să fumeze tocmai în
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
e cienva care a făcut o coloană ca un șirag de mătănii, că la celălalt capăt al orașului a pus o masă și câteva scaune și ce poate să însemne asta, - din fericire românii sunt acolo și taie copacii, astupă râul, sfarmă coloana etc... În încheiere, v-aș pune o întrebare mai personală, privind propriile Dv. preocupări legate de critica de artă. Ați scris numeroase studii despre artele plastice, ați preferat anumiți artiști, ați scris despre cubiști, despre pictura murală mexicană
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
-i trimite nimeni nici o diplomă...). Iată ca exemplu un pasaj dintr-o cronică la romanul Distanța dintre un bărbat îmbrăcat și o femeie așa cum e de Rodica Draghincescu: " Fără complexe, suflecată pân'la brâu (...), juna Rodică își duce rufele la râu conștientă de privirile lacome ce-o petrec, sfidând, de pe poziția asumată de muiere cu corp și suflet, dar și minte, compartimentul lubric al prejudecății masculine cu chiar armele ei. Arătându-le tocmai ce se așteaptă să vadă, le și răstoarnă
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
relații, datorită originii comune. Și se produc argumente despre continuitatea locuirii acestor teritorii viitoare românești, prin păduri, (sylvae; de unde, apoi, Transilvania). Dar argumentul decisiv în ochii mei în favoarea continuității îl constituie păstrarea numelor antice ale Carpaților și ale tuturor marilor rîuri din spațiul nostru". Atenție se acordă, apoi, componentei slave și turanice. Nașterea statelor române, în jurul anilor 1300, li s-a datorat, după tradiția orală reafirmată de istorici precum Gh. Brătianu și Ștefan Papacostea, și acel Basarab întemeietorul a fost un
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
acoperișul lui. Și suntem mulți sub acest acoperiș drag: Nellie, Max, soțul ei, cei doi copii ai lor și cu mine, de culcat, de hrănit și de distrat. Mihai și vărul meu. St-John locuiesc la Mama, în căsuța de pe malul râului. Ți se strânge inima, te simți mișcat de solicitudinea lui Dovie, când te gândești la infernul din care vine și în care se va întoarce deîndată ce se vor fi scurs cele cincisprezece zile de permisie. Atenția lui mi-a
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
ascunde într-un bob de porumb/ rîvnit de porcul cel mai gras cel mai roz/ caut/ răbdătoare/ locul/ unde ești" (Poezia). Sau o aspirație spre transparență, dizolvare, fluiditate mîntuitoare: "O privire transparentă/ mă dizolvă pe pămîntul verde/ sînt petală roșie/ rîu de sînge iubitor/ curg spre toate apele/ împărtășindu-le/ cu sfîntul lichid/ trebuie să am puterea de a/ duce pînă la capăt/ această stare fluidă" (Îmbrățișări). Sau următorul exercițiu de consubstanțiere cu arborii și cu pămîntul: "firească ființă ne încearcă
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
de sensibile erau prietene, din contră, cu simpaticul Perrault, ce o punea pe Mama Gâscă să povestească atât de naiv; cu bătrânul Fontenelle, care, după ce oferise faimoasele "Discuții asupra pluralității lumilor", relativizând în spirit științifico-modernist, scrisese Amorul înecat precum și Elegia râului către o pajiște, niște frivolități. Este - notam în 1971 - foarte ciudat cum această mișcare subțirică, putem spune, a cucoanelor de la 1687, acest anti-clasicism practicat cu mijloace artistice inferioare, față de un Boileau, La Bruyère sau Racine, va face să se reaprindă
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
sfidare a naturii, electricitatea, frigiderele, pereții săi fonoizolați. Ca o cutie înlăuntrul altei cutii, el își ridică zidurile pustii, unghii lăcuite lucesc, penele plutesc în văzduhul ondulat. Aici, în adâncurile funerare, cresc imortele trimise prin telegraf. În subteranele de sub albia râului, lingouri de aur. Un deșert cu mică sclipitoare, un telefon sunând zgomotos"). Interferența modurilor de expresie realist, suprarealist, coincizând cu o coerență mai mică sau mai mare a discursului stă sub semnul visului și amintirii. Romanul e în bună măsură
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
se surprind echivocurile, umbrele. Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă în vileag incongruențele, fie și inițial delicate, devine suspectă. Clarvăzătoare, pana poetului detectează astfel precaritățile conținute în transluciditatea îmbătătoarelor aparențe: "Un duh al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii ai anotimpurilor aspiram la moștenirea curcubeului./ Năluca unei promisiuni și în cele din urmă/ Desfăcută palma norului, fără nimic./ Scriitura meteoriților deasupra mării zăbovea neînțeleasă" (Fruntariile inocenței). Inaugurala imagine apare ciuruită de "ispite
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
mă simt în mijlocul lor mult mai liber, cu toate că mai trist, mai inutil, mai încărcat de un fel de libertate păguboasă, lipsită de orice răspunderi reale... Totuși, nimeni... decât o actriță... a comparat alexandrinul lui Racine, limpede, curgător, cristalin, cu un râu de munte plin cu păstrăvi... (K. după un spectacol Fedra). Altă actriță de primă mărime, E.P.: mică, grasă, excelentă gospodină, pune murături ca nimeni alta, fața puerilă, neastâmpărată, ochi albaștri, infantili, conștientă de valoarea ei și de un... nu știu cum să
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
dar n-o dezvălui. Dai în schimb fotografii vechi, amintiri în alb-negru. Te ferești cu bună știință să scrii lucruri prea personale? Ar fi ceva ce se întâmplă tuturor autorilor Desperado. Ești foarte inventiv în a găsi 'punți' care trec râul vieții înspre iad. Cum izbutești să tratezi cu seninătate experiențe care, exprimate explicit, ar face oricui părul măciucă? Da, evit să scriu lucruri personale. Nu vreau să mă substitui zidurilor. Eu nu contez, acesta e paradoxul esențial al poemelor: suntem
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
nu mă agit și nimeni nu observă că sunt altfel. Nu vorbesc în numele unui anume grup ori trib, deci nu sunt NECESAR, cum mi-a spus odată un prieten de la BBC. Sunt deci o clădire pe jumătate părăginită, pe după cotul râului. M-am resemnat cu acest statut. Cred că problema cu noi, autorii Desperado, cum le zici, e că suntem prea diverși pentru acest moment în timp. Trăiesc cu speranța că peisajul pe care-l alcătuim noi o să pară mai substanțial
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
că peisajul pe care-l alcătuim noi o să pară mai substanțial în ciudățenia lui mai încolo, că cineva o să scoată din el un oraș adevărat. Până atunci, am mare noroc că pot clădi, și că ceea ce fac se vede pe râu în jos. Nu mi-a zis nimeni că nu-s un bun zidar.
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
cu o mișcare de cap de șoim sau de vultur, lăsând puțin corpul în jos, între umeri... Octavia, după ce alergă cu ghiozdanul ei de școală săltându-i în spate, se oprește, se așează pe ulița pavată cu pietroaie colțuroase de râu și se apucă să bocească, un bocet nemaiauzit, inventat de ea... Pe veterinar îl va chema Coriolan Idrea. Și chiar așa îl va recomanda bătrânul B., primarul satului: ,,Domnul Idrea Coriolan, veterinar și zoolog de valoare..." ...Căpitanul R., fost cavalerist
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
internațională, renunțînd să fie un postmodern atît de român. Un prim strat superficial al povestirii Adolescent ar fi acela al literaturii pentru tineri. Epicul are ceva din Cireșarii, de exemplu, cîțiva copii aproape adolescenți organizează un fel de expediție la rîul din sat pentru a colecta aur după o metodă luată din poveștile bunicului. Atmosfera nu e stranie ca aceea din Mendebilul lui Cărtărescu, dar nici ironic intelectualistă ca în Romanul adolescentului miop. Cum spuneam, aduce cu simplitatea și ușurătatea unei
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
Fecioara. Și precum pe ea nu a topit-o focul dumnezeiesc fiindcă era preaneprihănită, așa nici pe noi nu ne topește dacă avem inimile curate și neprihănite, ci „se face În noi rouă din cer și izvor de apă, și râu de viață nemuritoare”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 35, În Filocalia rom., vol. VI; p. 144 footnote>. Referitor la aceasta, părintele Stăniloae menționează: „Căldura sufletului curat primind cuvântul Cuvântului face sufletul ca o pastă moale În
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
de un valet care îi căra geamantanul cu schimburi... Până ce fugise singur de tot și își isprăvise viața la Astopovo. Îmi aduc aminte câte ceva din jurnalul Patriarhului, în traducere franceză (în românește încă nu apăruse versiunea)... Rezum câteva idei. Că râul, de fapt, nu este o problemă. Că râul, pentru el, pentru Tolstoi, este o formă de bine a cărui acțiune încă nu-i clară și pe care viitorul o va lămuri... Apoi, intrebarea lui Tolstoi de ce canaliile în general iubesc
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
schimburi... Până ce fugise singur de tot și își isprăvise viața la Astopovo. Îmi aduc aminte câte ceva din jurnalul Patriarhului, în traducere franceză (în românește încă nu apăruse versiunea)... Rezum câteva idei. Că râul, de fapt, nu este o problemă. Că râul, pentru el, pentru Tolstoi, este o formă de bine a cărui acțiune încă nu-i clară și pe care viitorul o va lămuri... Apoi, intrebarea lui Tolstoi de ce canaliile în general iubesc dictaturile. Ele iubesc dictaturile, spune scriitorul, și orice
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
ales, un cinema de autor (intimist și psihologic, adeseori mult prea literar), el cunoaște la ora actuală explozia genurilor spectaculare și de mare succes la public: filme de suspense ("Mulțumesc pentru ciocolată"), filme negre ("Harry, un prieten devotat"), filme horror ("Râuri de purpură"), filme fantastice ("Frăția lupilor", ce se va difuza în curând pe marile noastre ecrane), filme de acțiune ("Taxi 2"). Un teritoriu ocupat, în mod tradițional, de americani și în care, actualmente, francezii inovează cu succes, aliind intriga complexă
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
în singurătatea nopții. Sînt cuvinte spuse prea devreme, prea tîrziu, replici ratate și relații eșuate. Asistăm la întîlniri întîmplătoare, despărțiri, neînțelegeri și aflăm că există amintiri de care nu ai cum scăpa. Călătoria are loc prin păduri virgine încă, traversînd rîuri sau mergînd doar spre izvorul lor, aflat în munți sălbatici ce se bat în capete; este un drum, în cea mai mare parte, printre stînci și defilee. Un drum, în cursul căruia strigătele deznădăjduite (și mai mult imaginate) alternează cu
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
al doilea volum, al doilea debut, s-a zis, Dresoarea de fluturi. Tonul este cu totul altul, discursivității tinerești i-a luat locul, în spiritul altei atmosfere poetice, limbajul metaforic și aluziv blagian: "în cuibul de somn/ al viorilor mute/ rîuri s-au tras spre izvoare", "stînd în albastru/ orele se fac mai ușoare/ mai adînc arde sîngele/ o suavă maree pînă sub unghii/ și lumina mai lesne se-ncheagă/ în protoplasma gîndirii". Lumea s-a estompat acoperită de metafore și
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
se apropie banda pe care o așteptau de atîta timp". Și începea, de îndată, măcelul. Iar cei care supraviețuiau și își continuau drumul mureau cu sutele și miile de sete și de foame. Chiar și atunci cînd ajungeau la un rîu, jandarmii nu-i lăsau să bea apă. Pe soarele încins înfricoșător, armenii arestați mureau cu sutele și miile, neputincioși. Și ambasadorul menționează acuzator: "Afirmația guvernului otoman că ar fi avut măcar o clipă intenția de a-i deporta pe armeni
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
lucrurile mai greu de împlinit ale acestei lumi./ Laudă puținelor clipe,/ în care ni s-a dat să vedem cum ninge cu găuri de flaut,/ și aromele vesperale din prunduri. Laudă bîrnelor/ pe care se trece în partea cealaltă a rîurilor -/ și buruienilor crescute peste gorganele de cutii de conserve,/ de anvelope și de fiare ruginite, de la marginea orașelor./ Ah, cîtă prospețime, în această lume,/ de la vicleana frumusețe a fetelor. Și rîsetele lor:/ ce minunate jerbe! Laudă ție, Doamne, pentru toate
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
pentru lamentări și nostalgii construiesc un discurs poetic obositor la lectură: "un copil. alerga pe sub piele (gratii revelatoare)/ pe șantierul silențios/ o! gratii revelatoare cimitirul de mult ridicat e/ cu macaraua la cer/ și ce mai tată avea; aplecat peste rîu agățat de un/ trunchi peste ceasul imens. și ce mai/ mătușă; eczeme grăunțe cel mai risipite-n metrouri." În a doua parte a volumului poezia Dorei Pavel virează către un biografism care diluează tensiunile metafizice și se eliberează de metafore
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]