791 matches
-
Să fie clar: până nu pune un genunchi în pământ, ca să presteze personal "Omagiul", cum cere "Codul cavaleriei", până nu se leapădă de cârdășia cu înfumuratul de Mateiaș, tractatul n-are nici o putere!" E culmea Iagelonul aista cu dihonia lui! răbufnește Ștefan scos din sărite. "Satul arde și baba se piaptănă"! Turcii bat la porțile Europei, și lui Cazimir îi arde de "omagii, cârdășii, închinări"!... E orb?! El nu vede primejdia de moarte ce ne paște pe toți, deopotrivă?! Se târguie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu atât mai bine!îi spulberă Isaia îndoiala, cu brutalitate. Vorba e să ne recâștigăm drepturile, averile, puterea furată! Mai rău ca acum nici că se poate! Ne luăm puterea înapoi! îi ține isonul Cupcici. Destul ne-a prigonit Satana! răbufnește Negrilă. Destul ne-a despuiat Nelegiuitu'! se vaicăre Cupcici. Destul am jucat țonțoroiul după cum ne-a cântat Diavolu' blond! spune Isaia scuipând cu scârbă. Și-i lingem încă dreapta ce ne lovește!... Și ce frumusețe de barbă mi-am tăiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
admirație! Să ne întrebe pe noi! A căpătuit prostimea!... "Dați!... Dați boieri dumneavoastră"... îl maimuțărește Isaia în batjocură, cu ochii la cer. "De bunăvoie și nesiliți de nimeni... Dați, că mare va fi răsplata voastră în Ceruri"... Procletu'! Mișelu'! Fariseu'! răbufnește el cu ură. De haram ni s-o alege agoniseala de-o viață! La sapă de lemn om ajunge! Cum îl rabdă inima?! se vaicăre Cupcici scobindu-se în nas. Uite că-l rabdă! Colac peste pupăză, ne-a vândut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să ne piardă! spumegă Negrilă. A boierit golănimea! Nici să-i mai arzi un bici, nu poți! Pentru o palmă, pe tine, mare boier, te târăște la pârcălăbie, cot la cot cu mojicii, să dai socoteală de "drepturile de om"! răbufnește Alexa. Nu mai e rușine, nu mai e frică de Dumnezău!... Înainte vreme, țăranu' nu rădica ochii de pe opincă... Acu', se trage cu tine de brăcinar și-ți râde în nas, fluturând hrisovu' cu pecete domnească! fornăie Isaia ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu mă mai joc!" L-a apucat bâzdâcu'! Aista-i întreg la minte?! Mi-i teamă, nea Isaio, se tânguie Cupcici. Zău așa... Am prunci... Am fătuci... Salcia... Prepeleacu... De... de știam... nu... nu mă mai băgam... Ești idiot, măăă?! răbufnește Isaia furios. Și ce credeai măăă?! Credeai că mergem la cules de fragi și mure?! De ce te-ai băgat de te știai slab de țâțână?! Numa' tu mi-ai adus căcatu-aista pe cap! se întoarce el acuzator spre Alexa. Numa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și eu ambasadorii mei pentru ca prietenia frățească statornicită între noi să se închege și mai puternic..." Și Cazimir a încheiat și mai vârtos "prietenia" cu un superb pieptar de zibelină , bătut cu mărgăritare și nestemate, încheie Duma cu ironie. Ce?!?! răbufnește Ștefan. "Prietenie frățească"?!?! Între Cazimir și Mahomed?!?! exclamă Ștefan uluit, cu mânie. Cum... cum este posibil aiasta?... bâiguie el. Cum?... Alt pumnal înfipt în spatele Moldovei, șoptește el cu glas răgușit. Și tu m-ai vândut, Cazimire? Vreo înțelegere secretă? se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
viteaz și-un înțelept! Spune-le că nu se poate!! Moldova-i în primejdie de moarte! Venim noi de hac și tatarilor, dar... dar cu socoteală!... Toader, stingherit, se lasă de pe un picior pe altul, bâiguie: Oamenii... oamenii murmură... Murmură?! răbufnește Ștefan, gata-gata să se mânie iar, dar se stăpânește. Adică?!... Toader își frământă căciula, transpiră, mormăie: Oamenii... oamenii cârtesc... Cârtesc?!?! Nu... nu mai vor să... Zic că, dacă... dacă... își înghite cuvântul și pleacă ochii spăsit. Ceee?!?! strigă Ștefan mânios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să merite... De pildă, Moldova! Aiasta da, merită! rostește înflăcărat și face câțiva pași, șchiopătând. Și-apoi de ce să mori? Desigur, "la război, ca la război", se mai și moare... Și, totuși... Ia s-o mai dăm dracului de moarte! răbufnește el. Să ne gândim și la viață!... Fiți viteji! Îndrăzniți! Nu nesăbuit, însă... Aveți grijă de voi... Aveți grijă de oameni! Vă rog! Nu muriți! E o poruncă! Gata! Și-acu, boieri dumneavoastră, la odihnă! În zori, pornim alaiul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înțeles... Sau n-au mai vrut... Sau n-au mai putut... Poate, acum, alt domn, mai bun, mai pașnic... spune răsuflând greu, cu obidă și se împiedică de cârpele ce-i atârnă legate cu un curmei. Pe dracu' alt domn!! răbufnește Daniil revoltat, dar imediat se pleznește peste gură și-și face trei cruci. Doamne iartă-mă! Na, c-am sfeclit-o și eu! Închide ochii. Se reculege... Se concentrează, adâncindu-se în el, apoi, iluminat, cu ochii închiși și mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Științe Politice din SNSPA oamenii sunt toți nou-veniți în domeniu (aceasta este o mare ușurare: nu aveam ce „conserva”). Dintre cei care au făcut studii doctorale și s-au întors, sunt deja conferențiari, alții lectori. La categoria celor care răbufnesc contra celor care se întorc, vă rog să mă treceți după ce încheiați lista, la rubrica „suspecți neconfirmați”. Dacă am răbufnit, am făcut-o împotriva decretării a priori a valorii cuiva în virtutea apartenenței la o categorie generațională, neaoșă, occidentală etc. Cred
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Dintre cei care au făcut studii doctorale și s-au întors, sunt deja conferențiari, alții lectori. La categoria celor care răbufnesc contra celor care se întorc, vă rog să mă treceți după ce încheiați lista, la rubrica „suspecți neconfirmați”. Dacă am răbufnit, am făcut-o împotriva decretării a priori a valorii cuiva în virtutea apartenenței la o categorie generațională, neaoșă, occidentală etc. Cred că sunteți deacord cu mine că cele mai relevante criterii ale valorii sunt rezultatele cuantificate corect, adecvat și transparent, după
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
prin Mălini, Labiș nu resimțea atât de acut nostalgia locurilor natale. Iașul însă l-a distanțat de ele. Mereu visa la munții acoperiți de brazi, la pâclele din văi, la masa tâlharilor de pe obcină și la Suha sa. Starea aceasta răbufnea în versuri pline de o sonoritate de tălănci. Și ambientul de la liceul ieșean era altul decât la Fălticeni unde Labiș constituise o glorie a școlii. Și aici colegii îl vor accepta, profesorii însă mai greu. Nici literații de la revistă și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Masina, acest copil este orfan, l-au abandonat. Ce spui, îl luăm?». Și femeia morocănoasă, cu lacrimi mari în ochi, se topește în efuziuni de gingășie maternă, îmbrățișând și mângâind copilul. Și la scurt timp, la prima năzdrăvănie a băieților, răbufnește cu noi muștruluieli: «Pleacă! Nu vezi că sugi sângele lui don Giovanni? Pleacă!». «Băieții mei» Prima îndatorire pastorală a lui don Calabria a fost, așadar, asistența copiilor de la oratoriu. La drept vorbind, în zilele săptămânii, copiii care frecventau oratoriul (cine
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
domnul Trivellin, care a devenit mai târziu primul profesor de artă în Casa San Zeno in Monte (Verona). Dificultatea găsirii unei sistemări pe lângă Institute a crescut. Don Calabria ne povestea, zâmbind, răspunsul unui director de Institut: « Oh, ascultă un pic - răbufni între serios și glumeț - ar trebui ca și domnul don Calabria să mai audă câteodată spunându-i-se nu!». Pentru un băiat anume nu a reușit să găsească nici un loc, din cauza vivacității și a bravatelor sale. Dar nu s-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
îi permite omului să existe doar în starea de alterare trupească cronică, doar în macabrul preludiu al morții. Privesc spre cei dragi și văd cum se sting în această maree a distrucției corporale, asist întru neputință la agonia lor care răbufnește precum talazurile unei mări de amar absintic, devenind basoreliefuri sculptate în piatra durerii. Și nu mai știu dacă le doresc viața în sfredelirea chinului sau moartea eliberatoare de icnetele torturilor de neîndurat, nu mai știu dacă nici pentru mine nu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
tace ca mistrețul în porumb. Noi, legionarii, suntem sortiți să ne purtăm în tăcere Crucea și să închidem în sufletele noastre geamătul morților și martirilor noștri până la ultima filă a apocalipsului, când sudorile de sânge și chin ale tuturor vor răbufni spre lumină și în veci nu va mai putea stinge nimeni flacăra sfântă ce urcă spre cer. De ce frumoasele noastre principii expuse în acel dosar și trăite de noi legionarii, principii care înseamnă adevăr, nu au fost măcar cercetate? De ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a Însemnat comunismul pentru dumneavoastră? Comunismul a fost o teroare. Adică nu există nimic mai rău ca și comunismul. Dacă nu erai cu ei, erai Împotriva lor. Și-au trecut 50 de ani În care am tăcut, și acum parcă răbufnești, să spui amarul despre comunism, despre genocidul ăsta... Azi ar trebui să trăiască conducătorii 24 de ore unde am trăit noi. Vă spun eu, e crimă și pedeapsă... Și, după 50 de ani, când văd jigodiile din Parlament... e cea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Sub domnia împăratului Tiberiu bîntuia furia des întîlnită și aproape generală de a aduce învinuiri. Ea a secătuit Roma în plină pace mai rău decît orice război civil” (Seneca, De beneficiis, Cartea a III-a, XXVI, 1). *„Ceea ce-i interesant - răbufnește V.M. - e că nevastă-mea vrea să fiu și hoț și cinstit. Să am, adică, tot ce are Ț., fostul meu coleg de facultate, dar să nu fac ca el: să nu jupoi pe unii și pe alții, să nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că se poate face! Doar să vrei. Închei, dorindu-vă tot binele, 752 Radu Orac 6 Fălticeni, 1.VI.2001 Stimate Domnule Eugen Dimitriu, M-am bucurat de primirea scrisorii, dar m-am Întristat de conținutul ei. E firesc să răbufniți uneori, din cauza piedicilor pe care le Întâmpinați. Noi știm să apreciem valorile, dar suntem „mâncați” (și la propriu și la figurat) de meschinărie, de invidie, de răutatea celor care nu fac nimic, dar nu-i lasă nici pe alții, căci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
al Gherlei. Este de la sine înțeles că poetica cruzimii exclude, de la bun început, tehnica literară savantă și figura de stil: limbajul narațiunii este unul direct, sacadat, în care tensiunea provocată de nerăbdarea „spunerii” a ceea ce nimeni nu îndrăznește să denunțe răbufnește parcă furios în înjurătura neaoșă și în expresiile obscene ale gardienilor și comandanților - semne răsturnate ale unei lumi infernale. Întors viu din această lume, naratorul are datoria sacră de a scrie: văzut ca o garanție împotriva ștergerii, prin uitare, a
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
oraș din sud-estul Franței) discursul are aceeași greutate sentențioasă dublată de virtuozitate retorică descinsă din scrierile morale ale secolului al XVII-lea. Sigur, naratorul (din nou o transsexualizare narativă) renunță adesea la mina marmoreană și la litotele scânteietoare pentru a răbufni umoral umanizând retorica perfectă În glacialitatea ei: „Paraître ce qu’on n’est pas est ridicule, c’est comme vêtir un singe d’un costume trois pièces sau Le silence est la politesse de l’âme asesezonate cu Ne vous
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe o „punte către vid”, până și înțelesurile. Scrupulul drastic al conciziei, hiperluciditatea, euforia subtilei melodicități a unor sonuri conduc la un asemenea rezultat și în poeziile în vers alb (Poezii în vers alb, 1983). Un ton neașteptat de aspru, răbufnind în sarcasme și blesteme, zvâcnește în Balade și strofe răzlețe (1943). Cu toată jalea pe care o lasă în urmă, războiul, „stihie” devastatoare, insuflă bucovineanului podidit de patriotice simțiri impulsuri de energie combativă. O antologie din versurile lui C., Scrieri
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
prin Râmnic îmbrăcat civil. Involuntar am făcut și un rău acelui om. Eu am căutat doar să le explic căpitanului și neveste-sii că în România nu este rebeliune ca în Ungaria. Dar lor le tremura inima că v-a răbufni și în România cum a izbucnit în Ungaria. C. I.: Da, nu a fost ca la unguri. R. R.: Și mai am o poveste. Vă spuneam despre țiganca aceea care mi-a dat să mănânc. Ea avea o fată și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
triumful Solidarității sau dărâmarea zidului care a împărțit Berlinul [...] n-au fost determinate de vreo forță ascunsă, latentă, pândind din catacombe. [...] Cultura libertății a repurtat împotriva totalitarismului o victorie extraordinară, dar nu definitivă. Acum vine partea cea mai grea. Libertatea răbufnește [...] și va fi nevoie ca noi toți să ne îndeplinim menirea”111. Ultimul cuvânt îl are Vladimir Tismăneanu: „[...] moștenirea sistemului leninist, inclusiv a elementelor sale culturale și morale, este mult mai complexă și mai de neclintit decât s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Semnalul este deja dat. Retragerile masive din bănci ne spun că puțini oameni, cu adevărat raționali, greci sau străini, ar putea avea încredere în revenirea la drahmă. În aceste momente, țara nu poate ține stabilă o monedă proprie. Inflația va răbufni la cote pe care cu greu le pot imagina. Efectul va fi pornirea tiparniței de bani proprii în încercarea de a asigura un nivel de trai ridicat, comparabil cu perioada în care funcționa moneda euro. Izolarea economică va accentua sărăcia
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]