5,384 matches
-
O duruse spatele cu câteva zile în urmă dar, gândi că răcise, nu putea accepta ideea că în corpul ei se află o substanță , bănuită a fi otravă. Lui Anton nu-i spuse decât că;: — Am o infecție renală, am răcit, probabil. Așa hotărâse cu medicul și cu Ștefan. Doar ei trei știau ce se întâmplă de fapt. — Când speri să părăsești pereții aceștia îngrozitori de albi? — Mai stau câteva zile, voi face niște proceduri pentru a-mi stabili un tratament
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383546_a_384875]
-
nu a venit la tine, dar îți transmite sănătate și speră ca pentru următorii o sută de ani să nu știi ce este boala. Nici ei nu știau că organismul Deliei fusese otrăvit. Lor doar, le-a spus că a răcit și are puțină nevoie de tratament pentru rinichi. Au văzut pe chipul Deliei oboseala, au înțeles că trebuie să plece. Dana ieși da, Anton m-ai rămase. Se apropie de ea îi luă mâinile în mâinile lui puternice, îi sărută
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383546_a_384875]
-
-l să vină să o vadă. Din lipsa banilor de drum, Eminescu este nevoit să o refuze. Tăcerea lui o îndurerează pe Veronica neștiind pricina și îl bănuia de nesinceritate și de uitare. Încă de la sfârșitul lunii ianuarie corespondenta se răcise cu Eminescu adresându-i-se cu "Domnul Eminescu". 1880-03-14 În viața lui Eminescu și a Veronicăi Micle, va interveni și I.L.Caragiale, amic de la Junimea, care făcea chipurile pe împăciuitorul între dânșii. Fiindu-i rău, Eminescu își propunea să ia
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
Autorului De am murit câte puțin , Mă iartă ! Am ars candela În fereastră , Prea mulți ani . Mi se topește ceară , Mireasma de lumină , S-a risipit zadarnic În nopți târzii de toamnă . Aș vrea s-adorm , Acuma , Cănd vremea se răcește Și-mi bat furtuni La ușă . Mi-e falacara plăpânda Și vântul , da s-o stingă . Mă iartă , dar , viața ! Nu fug din calea sorții , Dar vreau puțină pace , Un cer cu stele lucii , În nopțile de vară . Vreau , somnul
MA IARTA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383637_a_384966]
-
iar aceștia, smeriți, înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște plictisiți și fandosiți! Cușcă... confortabilă... ciolanul, ciolan...Și nu pot să-l sufăr pe
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
ale lui Mercurius. • Focul adus în lume de Iisus, focul Sfântului Duh, mai arde încă în sufletele celor care îl caută pe Dumnezeu cu smerenie și iubire. Dar văpaia începuturilor și-a pierdut substanțial din intensitate, pare a se fi răcit de tot. De multe ori însă ca într-un incendiu în pădure focul se stinge aproape de tot pentru ca apoi dintr-o flacără mică, neobservată, să se aprindă din nou pădurea uscată. • Există doar un singur Duh Sfânt. Darurile harismatice, formele
DESPRE DUHUL SFÂNT de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382899_a_384228]
-
întuneca și eram așa de dezamăgită... Cromatica mai ales când faci peisaj, contează și ea se schimbă mai ales după-amiaza .Vedeam cum cresc umbrele peste tot, cum lumina scade pe toate acoperișurile, pe toate gardurile, cum culoarea din caldă se răcea și bătea spre negru... lumina este totul, ea dă culoarea. Tot ce am pictat, am pictat pentru mine, dintr-o nevoie interioară. NT- Sunteți în prezent o familie de pictori. Cum simțiți că va influențează acest lucru pictura? Ce este
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
și să se strecoare noaptea prin anumite subsoluri ca să poată dormi printre oamenii străzii. Într-o seară însă ajunsese dărâmat de tot de vicisitudinile vieții pe care el o ducea ca om al străzii avea de câteva zile febră, era răcit terminase toți banii simțea că nu mai putea, înainta în acea seară printre trecătorii de pe stradă cu sentimentul că ia venit sfârșitul avea frisoane când de friguri intense când valuri de febră îi inunda corpul aproape că nici geanta de
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
cruce, cu un glonț în ceafă. Emilia Țuțuianu: Ai publicat și poezie. ,,Du hast mir wie mit himmlischem Gefieder / Am heissen Tag die Stirne sanft gekühlt” Mă ai pe mine ca cu penaj ceresc/ În zilele calde ușor fruntea e răcită” spunea Goethe - cum ai ales calea poeziei sau poate cum te-a ales poezia, dragă Boris? Boris David: Cred că atracția pentru frumos, în general, și pentru chipurile gingașe care se învârteau în jurul nostru, al băieților, în particular. În plus
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
CĂPITANUL VASILE (5) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016 Toate Articolele Autorului - Tati, trezește-te! Hai să mâncăm. - Nu mănânc acum, mai vreau să dorm. - Nu, tati, nu! Hai acum să mâncăm, că se răcește mâncarea. Hai c-am făcut ciorbă de perișoare și sarmale. - Bine, hai că vin acum. Și se ridică de pe saltea și se îndreptă spre măsuța mică de lemn cu un singur scaun. Marioara pusese farfuriile cu ciorbă de perișoare și
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
-l pe el la telefon! Miță începu să râdă, fiindcă auzea vocea categorică, dar simpatică a Simonei. Căpitanul îi dădu telefonul lui Miță și îl puse iar la ureche: - Frate-miu, hai, ia-l pe căpitan și veniți, că se răcește mâncarea! Dacă nu, vin eu după voi cu o joardă, și tot vă aduc aci! Și piu... Închisese telefonul. Așa era sora lui. Era o fată bună, avea un suflet mare, dăruia totul din suflet și niciodată nu accepta vreun
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
care storsese o jumătate de lămâie și-l îndulcise cu o lingură de miere de salcâm. -Bea asta! O să-ți facă bine, e cam amar, e din anghinare, dar e sănătos. Femeia îi întinse cana cu ceai pe care îl răcise să poată fi băut. Florea a prins cana și a băut cu înfrigurare tot lichidul. -Mai ai? Mult m-a răcorit! Bucuroasă Lăzărica s-a dus și a mai pregătit o cană, fiersese ceai într-un un ibric mare, i-
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
și compoziție de Kara Molnar. Publicul a cântat împreună cu artiștii, e drept puțin haotic, dar dovedind că entuziasmul promite reușite viitoare. Publicul a fost apoi invitat să se întremeze cu o gustărica și un păhărel de șampanie sau vin, bine răcite în curtea bisericii, la circa 7 grade, așa cum e mai bine. Pentru osteneală și iscusința lor trebuie să mulțumim în mod deosebit colegelor noastre de asociație arhitect Delia Stieber, arhitect Ramona Belba și inginer Carmen Adam, fără de care această parte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92397_a_93689]
-
a luat locul meritocrației, generînd divergențe majore, lipsă de comunicare și de adaptare la realitate. S-au înființat departamente peste departamente, ministere peste ministere, doar ca să se calce reciproc pe bătături. La conducerea acestora fiind numiți, ca să nu li se răcească fotoliile, cei demiși sau demisionați din ierarhii superioare. Fără pregătire de specialitate și, mai grav, fără legătură cu domeniul. Ei sînt „veșnici”. Nu vor să dispară de pe scenă! Se metamorfozează. Drama din Apuseni a fost transformată în răfuială politică E
Dacă nu era desființată unitatea de vânători de munte din Apuseni [Corola-blog/BlogPost/92452_a_93744]
-
are totuși o bogată cultură gastronomica. Asta se vede atât în comportament, cât și în felul cum își alege meniul, cum își asortează deșertul și băutură”... Mihai își pune în față o porție de cârnați și, așteptând să se mai răcească, continuă povestea: “Am cunoscut în Grecia un medic austriac, Helmut, care m-a invitat să vin la el la Viena, la «Restaurantul Mincinoșilor». Mare mi-a fost mirarea când, într-o discuție, mi-a spus că în Austria, ca și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
el, ca Nea Matei frizerul de tot să nu te radă, cînd o să-i iasă dama de pică din inel. Și mai aruncă-n flăcări bicisnica stupoare, ca pe o flegmă acră de malț sau de borhot, căci s-a răcit minunea a treia zi sub soare, și se întorc păgînii pe Dunăre înot. În fond și pîn-la urmă, mansardele sînt goale acolo sus în cerul mai bun din cîte sînt; dac-ai ratat "răcoarea" ai șansa prin spitale să te
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
el,ca Nea Matei frizerul de tot să nu te radă,cînd o să-i iasă dama de pică din inel.Și mai aruncă-n flăcări bicisnica stupoare,ca pe o flegmă acră de malț sau de borhot,căci s-a răcit minunea a treia zi sub soare,și se întorc păgînii pe Dunăre înot.În fond și pîn-la urmă, mansardele sînt goaleacolo sus în cerul mai bun din cîte sînt;dac-ai ratat "răcoarea" ai șansa prin spitalesă te înscrii la
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Mioara. - Nuuu! Nu, eu vreau acum să vină Mioara și Săndel pe la mine! Și după aceea merg acasă la ei. - Nu draga mea, nu! Spuse Andrei impunător de data asta, nu! Trebuie să ne schimbăm cu toții de haine, ca să nu răcim, apoi vor veni la tine, da? Și dacă nu-ți convine cum zic eu, atunci copiii și părinții lor nu mai vin deloc, ai înțeles? - Mmmm! Măi tati, și tu ca și mamaie! Dacă nu vreau ca voi... - Exact! Îi
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Acasa > Poezie > Delectare > COMETĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului COMETĂ Nemuritor nu sunt, nici pe departe, Și m-am răcit destul de la o vreme, Nu mă aprind idei sau teoreme, Doar, uneori, vreuna dintre arte. Refuz să intru-n felurite scheme, Dacă se dovedesc a fi deșarte. Un singur glas, de dincolo de moarte, Continuă, întruna, să mă cheme. Stăm, împreună
COMETĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383293_a_384622]
-
răgaz oarecare, cu siguranță o vom face - răspunse Metodiu. — Să aveți grijă de hoții de drumul mare. Cu recolta slabă de anul acesta, s-au înmulțit peste măsură - zise pan Bijinski. — Să vă-mbrăcați gros până treceți Polonia, să nu răciți - adăugă Malgorzata. — Să fiți atenți cu cine vorbiți despre recoltă - zise Zbignew. Și îi mai sfatuiră în privința unor lucruri mai de amănunt, apoi gazdele îi conduseră pe cei doi călugări la drumul mare, la o bifurcație, unde se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era deja prea bătrână, într-un fel o moștenisem de la tata, n-avea niciodată chef, era acră, făcea totul în silă, de parcă eram tata. Albaneza, deși foarte harnică și gospodină, era cam mică de statură și tușea mereu, era ofticoasă, răcise pe drum, o luasem într-o iarnă, iar poloneza, bre, altfel frumoasă de pici, băga întruna fitile printre celelalte, le tulbura, nu-i stătea gura o clipă și nici treabă nu făcea. în fața mea nu îndrăznea să spună o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pildă, matale, jupâne, ți-ar fi în joc viața, te-ai mai uita, acolo, la niște bănuți, la niște sfeșnice de-argint sau, mă rog, la ce-i mai fi având matale pe corabia asta? Luați, mă băieți, că se răcește - spuse turcul către cei trei ieniceri din subordine, care-l priveau cu gura căscată de admirație. — Despre ce sfeșnice vorbiți? - întrebă grecul. — Ei, am zis sfeșnice c-așa mi-a venit - răspunse turcul - dar puteam zice la fel de bine mahmudele, drahme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puț înainte să se lumineze de ziuă. A fost un drum lung și o noapte interminabilă în timpul căreia italianul mulțumi din suflet că lăsaseră în urmă munții și intraseră în erg, deoarece odată cu înserarea și când nisipul începu să se răcească, putu să-și scoată pantofii rupți, care îl deranjau, și să meargă desculț cu riscul de a călca pe un scorpion. Ultimii kilometri îi făcu aproape târându-și picioarele însângerate, ce păreau să cântărească mai mult decât restul corpului - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și puști cu lunetă. — Așa se pare. — Câte peșteri ar putea fi aici ? — Cine știe, dar dacă munții ăștia s-au ridicat datorită unei erupții vulcanice cu mult timp în urmă, s-ar putea să fie multe. Când lava se răcește rămân goluri mari în care cu greu se poate intra. — Și, cu toate astea, crezi că ar fi o bună idee să atacăm direct, știind că în oricare dintre aceste peșteri ne-ar putea pândi un tip armat până-n dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de zgomotul străzii. În clipa aceea ar fi dat orice ca să poată vedea, înălțându-și privirea, sute de rândunele zburând. Dar zburau numai vulturii. Zeci de vulturi ce coborau desenând cercuri din ce în ce mai mici, deoarece, în curând, pământul avea să se răcească și pentru ei se apropia ora ospățului. Cu toate că-i intrase nisip în nas, simți duhoarea fetidă ce plutea în aer. Duhoarea morții. Unde dracu’ sunt vii și unde sunt morții? Se uită la stânca ce se înălța ca prova unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]