1,313 matches
-
și chipeș, de vreo douăzeci și cinci de ani doar, fusese disprețuit de oameni ca Genba și Katsuie din cauza gentileței, grației și iubirii lui pentru învățătură - trăsăturile inocente ale lui Shosuke erau încă ascunse de coif. — L-am ucis pe Shibata Katsuie! răcni un samurai. Mâinile astea au luat stindardul de comandant! strigă altul. Apoi, se stârniră toate glasurile, un om revendicând una, altul afirmând alta, până începu să se zguduie tot muntele. Și totuși, oamenii lui Hideyoshi încă nu știau idee că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o pot lua înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar, când ajunsese abia la zece metri în fața lui Hideyoshi, purtând stindardul de comandant așa cum i se ordonase, răsunară câteva împușcături, țintind spre tigvele aurii. — Opriți focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă în direcția focului de muschete, ca o săgeată trasă din arc. — Eu sunt! Hideyoshi! Nu mă recunoașteți? În timp ce se apropia de castel, scoase de la cingătoare bastonul auriu de comandă și îl agită spre soldații din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi de viespi, pentru ca, în curând, să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când, din streșinile cu multiple fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie și cei optzeci de membri ai casei sale le ținuseră piept atacanților la etajele doi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și, după ce mâncară, spuse dintr-o dată: — A, Nagato, aș dori să vezi o nouă armă de foc care tocmai a sosit de la un fierar din Sakai. Trecură în altă cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un vasal al lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă sabia din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
De afară, se auzeau semnale de corn, însă majoritatea războinicilor care se repeziseră imediat, de colo-colo, să-și adune armatele, nu observau că Ieyasu venise deja. Când fu informat că flăcările se aflau, cu certitudine, în direcția Castelului Inuyama, Ieyasu răcni: — Ne-am nenorocit! Și o luă din loc cu o grabă deloc caracteristică pentru el. Își îndemnă calul la galop, pornind spre fumul de la nord-vest. Vasalii călăreau în stânga și-n dreapta lui, nedorind să rămână în urmă. De la Kiyosu până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ieyasu se ridicase la luptă cu dreaptă justificare și conducea armata din datorie morală. O expresie de mânie turbată - rară pentru el - schimonosi chipul lui Hideyoshi. — Care dintre inamici a scris pamfletul ăsta? întrebă. — Ishikawa Kazumasa, răspunse un vasal. — Secretar! răcni Hideyoshi, privind peste umăr. Pune să se înalțe peste tot pancarte cu următorul mesaj: „Omul care ia capul lui Ishikawa Kazumasa va primi răsplată zece mii de banițe.“ Însă chiar și cu acest ordin, furia lui Hideyoshi nu se potoli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
repezea asupra inamicului, în succesiune rapidă. În fața unei asemenea apărări, armata atacatoare începu să se rostogolească de-a valma. Printre norii prafului de pușcă, se vedeau, zvârcolindu-se la pământ, răniți fără număr. — Sunt pregătiți! — Stați! Înapoi! Comandanții clanului Tokugawa răcneau ordine de retragere, dar soldații intrați deja în vârtoarea luptei nu puteau fi opriți chiar atât de ușor. Kyutaro văzu că sosise clipa și le strigă trupelor să contraatace. Acum victoria era limpede, atât pe plan concret, cât și psihologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își găsiră moartea. Ikeda Shonyu se gândise de mai mult timp la planul de luptă. Văzu că trupele comandate de fiii lui se angajaseră în lupta corp la corp cu Garda Roșie, iar bătălia se întețea treptat. Acum e momentul! răcni el spre cei din spate. Un batalion de vreo două sute de oameni, care erau gata să învingă sau să moară, își pregătiseră dinainte lăncile și așteptau comanda. De cum li se dădu ordinul de înaintare, se repeziră spre Nagakute. Lui Shonyu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
între coastele oponentului său, fără nici o greutate. În locul lui Shonyu, căruia îi fusese străpuns trupul, Denpachiro fu cel care se împletici înainte, împins de inerția avântului său nemăsurat. Shonyu căzu, cu vârful lăncii ieșindu-i prin spate. Ia-mi capul! răcni el din nou. Nici chiar acum nu avea în mână sabia lungă. Singur chemase moartea, singur își oferea capul. Denpachiro fusese stăpânit de o transă îngâmfată, dar, când își dădu dintr-o dată seama de ce trăia acel general inamic și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Shonyu. A cui sabie îl retezase? Mâinile lor însângerate îl înhățară de moț, legănându-l fedeleș. — Am luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge, o vântoasă de glasuri violente, un uragan de egoistă dorință de faimă. Patru oameni, cinci - un roi crescând de războinici, cu capul tăiat în mijloc, porniră în direcția scaunului de campanie al lui Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi strigat, glasurile inamicilor ar fi ajuns înapoi la ei. Chipurile soldaților dușmani se vedeau bine, iar pașii celor douăzeci de mii de oameni, amestecați cu tropotul nenumăratelor copite ale cailor, traversa râul, răsunând în piepturile oamenilor care priveau. — Kazumasa! răcni Honda în spatele lui. — Ce e? — Vezi ce e pe malul opus? — Da, este o armată imensă. Coloana pare mai lungă decât însuși râul. — Tipic pentru Hideyoshi, râse Honda. Numai el are talentul să ia o armată de mărimea asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
focul de răspuns, dar Hideyoshi ordonă din nou întregii armate: — Nu trageți! Mergeți doar înainte! Înainte, cât mai repede! Și, cu aceste cuvinte, își îndemnă calul să se grăbească și mai tare. Când Honda observă acest lucru pe malul celălalt, răcni: — Nu-i lăsați să plece! Și-și dublă viteza. Luând-o înainte pe drum, declanșă din nou un feroce atac cu muschetele asupra trupelor lui Hideyoshi, dar acesta nu acceptă provocarea și, curând, ocupă o poziție pe un deal din apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a văzut slava lui Dumnezeu, și pe Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu; 56. și a zis: "Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul omului stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu." 57. Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile, și s-au năpustit toți într-un gînd asupra lui. 58. L-au tîrît afară din cetate, și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tînăr, numit Saul. 59. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ar pune mâna pe ea. Și cu asta a dispărut. — Nu e corect față de conducătorii de echipă ca la Micul Dejun să li se dea un M... mi-a mai strigat el peste umăr. —Ce-i aia un M? am răcnit în urma lui. —Un mâncăcios, a răspuns o voce înfundată. M-am întors și am descoperit că Eamonn era și el în bucătărie. Nu știu cum de nu-l observasem până atunci. Dumnezeu știe că ocupa jumătate din bucătărie! Motivul pentru care vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
După asta, Chaquie s-a întors către noi, ceilalți pacienți. —A început să aibă aventuri la nici un an după ce ne-am căsătorit. Dermot n-a angajat fetele de la salon în funcție de cunoștințele ci... Dermot a încercat s-o acopere, dar Chaquie răcnea mai tare decât el. —... CI îN FUNCȚIE DE MĂSURA DE LA SUTIEN. Și dacă vreuna refuza să se culce cu el, o concedia. —Curvă mincinoasă! Dermot urla în același timp cu Chaquie. — Iar acum a decis că s-a îndrăgostit de una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zis și Neil îngrijorat. —Eu o să fiu eroul, așa-i? s-a băgat și Mike plin de încredere. Eu o să fiu cel care se alege cu fata, nu? — Da’ cu mine cum rămâne? s-a milogit Clarence. —îNCETAȚI! a răcnit Josephine. Frumos, mă gândeam eu satisfăcută. Faceți-i viața un iad! Mă întrebam dacă n-aș fi putut să-i strecor informația asta și lui Chris. I-ar fi prins bine să afle ce curvă superficială era Misty. Deși, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-o pe cea din New York!“. Puteam chiar să organizez un marș care să meargă de la Cute Hoor până la Tadgh’s Boghole. Eu aveam să merg în frunte și să urlu într-un megafon: —CE VREM? Și toată lumea mi-ar răspunde răcnind: — O CĂLĂREALĂ PENTRU BRIGIT LENEHAN! După care eu aș striga: — CÂND VREM ASTA? Și toți mi-ar răspunde: —ACUM! Da, a repetat Brigit răutăcioasă. N-a mai rămas nici o bere. Cine s-ar fi gândit? Am spus că-mi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din cauza ei... la orice oră din zi și din noapte... chiulea tot timpul de la serviciu... îi punea pe ceilalți să sune și să spună că e bolnavă... Dintr-odată am început să urlu cât mă țineau plămânii. Și tu? am răcnit. De când ai devenit tu așa o Albă ca Zăpada? Te-ai înverșunat așa împotriva drogurilor doar după ce ai pupat în cur pe toată lumea ca să obții promovarea aia grozavă, din cauza căreia te crezi mare și tare. —Rachel, calmează-te, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un colț pentru o pipăială, dar chestia asta nu s-a întâmplat. în plus, mă deranja faptul că era drăguț - mă tem că uneori chiar prea drăguț - cu Misty. în ciuda evazivității lui, Chris mă asculta răbdător de fiecare dată când răcneam ce ticăloși mincinoși erau Luke și Brigit. De fapt, toți pacienții mă lăsau să mă descarc, chiar dacă îi bănuiam că făceau chestia asta numai ca să-mi facă mie pe plac. Nu puteam să nu-mi amintesc de perioada în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă opresc în orice clipă. în orice clipă vreau. în mijlocul nebuniei, s-a auzit soneria de la intrare. —Eu nu mă duc să deschid, am urlat eu. Nici eu, a țipat mama. Nici eu, s-a raliat Claire. Nici eu, a răcnit și Adam. Nici eu, a zis și Anna pe cât de tare a putut, ceea ce n-a fost foarte tare, dar măcar a încercat. —Trebuie să te duci tu, i-a spus Helen lui Shane, prietenul Annei. Shane locuia acum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai avea o scorbură în care să se ascundă. —Aaaaauuuuuuuu, a gemut Shane. Tocmai ajunge la faza în care îl împușcă în bazar pe tipul cu cuțitul. Unde e Margaret când ai nevoie de ea? a întrebat Adam. —PUPINCURISTULE, a răcnit toată lumea în cor. Soneria a sunat din nou. — Răspunde, l-a sfătuit mama pe Shane. Asta dacă nu vrei să dormi sub vreun pod în noaptea asta. Shane a zbughit-o afară din cameră, ca să se întoarcă în câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îndrepta spre ușă, dar intervalul dintre separeuri și mese era îngust și, până să își facă ieșirea din scenă, trebuia să treacă de înaltul, burdihănosul Dimitrios. Așa a început Actul II. Pornit, cu creierul încă inflamat, Gonzalez a început să răcnească turbat, din răsputeri. — Să faci bine să nu-l mai primești pe dobitocul ăsta aici! a spus el (referindu-se la mine). Dacă-l mai primești, Marina nu mai lucrează pentru tine. Își dă demisia. Atunci să-și dea demisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vor fi. Și dacă sunt cerințe deosebite de îndeplinit, cum ar fi mese speciale, VIP-uri, persoane în scaune cu rotile sau pasageri îndoliați. Asta e în regulă. Ne notăm toți cu meticulozitate detaliile în carnețelele noastre. Apoi șefa echipei răcnește câteva întrebări legate de siguranță, la întâmplare. Bineînțeles că siguranța la bord e o mare problemă - să știți că nu suntem plătite doar ca să arătăm bine. Și știm toate procedura pe de rost. Dar când Snakely începe să pună întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
trezisem din somnul cel mai bun cu un cârcel la piciorul stâng, de-mi venea să rup în dinți pernă, cearceaf, tot. Arunc de pe mine pledul - nici nu era cârcel. Pe glezna mea stângă se cățăra încet un rac negru: răcnesc o dată să scol tot satul, vine numai baba din camera ei de rugăciune, lipăind în papucii mari. Ce-i, domnu’? De unde Dumnezeu aveți raci în cameră?... Ce întrebare și la mine! Fiu-su, răcarul, venea seara târziu cu recolta. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe front sau putrezeam Într-o Închisoare... Orașul Începe să se zărească departe, Într-o ceață lăptoasă, străvezie, sub un cer alburiu. Capitolul 9 Generația expirată — Planul de măsuri! Ce holbezi ochii la minecât cepele? S-a ținut să nu răcnească la el, deși, de fiecare dată când Îi vede nasul poros, striat de vinișoare violacee, Îi vine să-l dea afară din birou, cu picioare În cur. Numai că nu-l poate da afară din birou, pentru că el l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]