1,700 matches
-
am transformat Și ochii ți i-am mângâiat, alinător, De-atâta dor, eu rouă-am devenit, Iar norii m-au plouat pe-obrazul tău, Și-n ochii tăi am poposit. Tu m-ai cules ușor, m-ai sorbit, Te-ai răcorit și-ai adormit... Parfumul toamnei ne-a învăluit Și, într-un dans nebun, amețitor, Visez Să ne topim în vers nemuritor. Referință Bibliografică: Te caut... Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 626, Anul II, 17 septembrie 2012. Drepturi
TE CAUT... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343620_a_344949]
-
mult. Barmanul venise și el în ajutorul lui. “Cine a îndrăznit să se ia de olteanul meu?-întreba el- în cârciuma mea n-are voie să se bată nimeni că aduc șapte milițieni...” L-am tras după tejghea, l-am răcorit cu puțină apă și după câteva minute s-a trezit. “Bă, Mihaly, băăă, eu am ținut la două lucruri în viață, la Silvia și la această invenție! Pe Silvia am pierdut-o, invenția în schimb mi-a reușit, a țâșnit
LA TERASA TROCADERO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343630_a_344959]
-
umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei Din podul casei
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343684_a_345013]
-
ardea în față sau direct pe creștete. Atunci Dunărea era bogată și nepoluată. Era o sursă sigură de trai pentru localnici dar și prietena copiilor care se adunau pe mal sau peste Dunăre, la scăldat și la făcut plajă. Ne răcorea, ne spăla, ne curăța parcă de orice greșeală. Efectul ei binefăcător aveam să-l simt, atunci când nu m-am mai scăldat în ea, ca un fel de jind, un dor fără sațiu. Am rămas cu nostalgia Dunării de odinioară. De
CU ŞI FĂRĂ TIMP DESPRE DUNĂRE. FRAGMENT DIN CARTEA: PRIVIND ÎNAPOI CU SPERANŢĂ [Corola-blog/BlogPost/343661_a_344990]
-
mi-au apărut pe frunte.. Mi-am zis că probabil se datorau soarelui ce începuse să încălzească tot mai tare nisipul și trupurile celor care se coceau pe el, precum strugurii. Așa că mi-am zis că este timpul sa ma răcoresc puțin în valurile mari care în această zi erau ceva mai mari. Am intrat în mare și mi-am făcut tură obișnuită de înot care de regulă depășea cu mai puțin de un metru geamandura.. Am remarcat cu surprindere că
DESTIN DE FEMEIE.OANA-DRAMA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343671_a_345000]
-
creștet până-n tălpi. Instinctiv, întoarse capul spre locul unde se afla acel cavaler misterios, dar nu mai văzu pe nimeni. Se cutremură și îl strânse pe Wilhelm de braț. - Ce ai, draga mea? - Nimic! - șopti fata. Briza mării m-a răcorit nițel. Se întreba unde mai văzuse acel chip ciudat. Deodată tresări și o săgetă un fior. Fața acelui cavaler o zărise în loja Filarmonicii din Viena când apăruse ca din senin și apoi dispăruse asemenea. Repetarea întâmplării o puse pe
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
aprinsă și cartea pe piept. Dimineața, când a trezit-o cocoșul cu cântecul său matinal, era obosită și o durea tot corpul. Parcă o bătuse cineva cu un mănunchi de nuiele peste tot. S-a dus la baie să se răcorească, să facă un duș rece și apoi să-și facă cafeaua. Proprietarii reușiseră să tragă apă în casă și să-și amenajeze un duș în camera unde era doar un lavoar cu ligheanul unde se spălau, transformând-o în baie
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
băut din tot satul era a noastră Veneau femeile cu gălețile atârnându-le până la călcai Mâinile li se prelungeau până în adâncul fântânii Și apa ieșea limpede în găleată ruginita Trasă de lanțul ruginit Soarele se apleacă și el bea se răcorea și apoi Se urcă înapoi odihnit pe cer . Nu-i așa că simțiți că s-a făcut răcoare? Și bunica mea avea mâinile lungi Altfel n-ar fi putut să facă atâtea lucruri deodată Să-și are ogorul , să-l semene
POEMUL FÂNTÂNILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377340_a_378669]
-
apă Care șterge, care spală, Într-un joc de ea știut, Renunțarea că o smoala, Toate cele ce- au durut, Fără șansă că uitarea Trupului fără de vină Să se-ascundă-n resemnarea Umbrei fără de lumină, Să iubesc precum o apă Care curge, răcorește, Naște vis când maluri sapă, Care nu se mai oprește, Niciodată. Nicăieri. Ploi să-nece în puhoaie, Fiindcă mâinele, că ieri, Poate fi motiv de ploaie. Silvana Andrada Tcacenco 27.10.2016 Referință Bibliografica: MOTIV DE PLOAIE / Silvana Andrada : Confluente
MOTIV DE PLOAIE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377410_a_378739]
-
tii! Dacă nu te-oi sătura eu, să nu-mi zici pe nume. Și mai dă-le dracu’ de păsări! Le ajunge atâta, că s-a lăsat întunericu’ de tot. Nici nu se mai vede cărarea spre casă”, s-a răcorit Gavrilă și a plecat cu sacul umplut doar pe jumătate. A ajuns acasă obosit și supărat. A scăpat de câteva de la taică-său numai la intervenția Ioanei: - Lasă, mă’ Vasile, că păsările s-au culcat. Mâine le-oi da eu
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
băut din tot satul era a noastră Veneau femeile cu gălețile atârnându-le până la călcai Mâinile li se prelungeau până în adâncul fântânii Și apa ieșea limpede în găleată ruginita Trasă de lanțul ruginit Soarele se apleacă și el bea se răcorea și apoi Se urcă înapoi odihnit pe cer . Nu-i așa că simțiți că s-a făcut răcoare? Citește mai mult O casă mică în mijlocul unui câmpAtât de mică încât și soarele intra pe felii pe fereastrăAcolo am văzut eu pentru
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
oameniiSingura cu apă bună de băut din tot satul era a noastrăVeneau femeile cu gălețile atârnându-le până la călcâiMâinile li se prelungeau până în adâncul fântâniiși apă ieșea limpede în găleată ruginităTrasă de lanțul ruginitSoarele se apleacă și el bea se răcorea și apoiSe urca înapoi odihnit pe cer .Nu-i așa că simțiți că s-a făcut răcoare?... XVIII. NU MAI SUNT UN PRICHINDEL, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016. Nu mai sunt un prichindel
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
picteze o inimă cât muntele din fața casei roșul păraiele de dor iar orange cascada unde se revarsă secundele așteptărilor. albastrul nu are astâmpăr și le tachinează pe fiecare cum că el trebuie să aibă domnia că numai așa se poate răcori soarele și va culege ... Citește mai mult de când stai ascunsîn creioanele melecolorate?adevărul e că în sertaracestea stăteau cumințiși numai acumîn zorile-am auzit șoptindverdelee musai să pictezeo inimă cât muntele din fața caseiroșulpăraiele de doriar orangecascada unde se revarsă secundele
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
Albe păsări călătoare, fără casă, fără țară; Câte-un vers ninge Copoul, în formație de doi, Teiul abia stă-n picioare, un Luceafăr să apară. Piatra tace pe alei, să-i audă pasul moale; În păduri, izvoare-așteaptă, fruntea să îi răcorească, Marea s-a oprit la țărm, cu ghiocul prins de poale, De iubiri, de Veronica, Eminului să-i ghicească. '' Floare-albastră'' îl așteaptă de-o vecie și mai mult; Se zărește primăvara îmbrăcată-n strai de gală, Nuferi galbeni stau cu
EMINESCU N-A MURIT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378590_a_379919]
-
mamei de colegul ăsta care nu se numărase, aparent, printre prietenii ei! Dar ce știa Aura?! Iar Mira, obedienta Mira, dacă i se spusese n-ai voie să... După intermezzo-ul cu mamă-sa, Mira trecuse rapid pe la baie, își răcorise fața cu apă și se întorsese la imprevizibilul ei musafir, nepomenind nimic despre propunerea lui, îi dăduse cursul, apoi îl condusese până la stația de tramvai. Din ziua aceea nu-l mai văzuse. Cum era ultimul semestru al anului cinci, întâmplarea
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
cele trei ore petrecute în bordei și parcă nu am mai fi plecat de acolo. Acel loc mustea a hâr și duh. Soarele strălucea, pasarelele cântau, vântul dulce al muntelui ne mângâia, pădurea coniferelor ne ocrotea, Sfanțul Prooroc Ilie ne răcorea, Dumnezeu ne binecuvânta. Peisajul mirific al muntelui, în dogoarea verii, frumos pastelat cu nuanțele culorilor de alb al calcarelor, de verde închis al pădurilor de conifere, de verde deschis al pajiștilor alpine, totul sub broderia multicolora a florilor de munte
NOI SUNTEM NEBUNI PENTRU HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378860_a_380189]
-
trebuia să-l însoțească la grădiniță pe Ionuț. Își urară noapte bună și fiecare se retrase în camera sa, unde patul le aștepta îmbietor. Toamna fusese destul de generoasă, cu vreme nespus de frumoasă, cu temperaturi văratice, doar seara se mai răcorise. Dimineața însă, când s-au trezit, cerul era plumburiu și ploua mărunt, mocănește. Nu le-a plăcut, dar serviciul este serviciu, indiferent de vreme. Pe Ionuț au hotărât să nu-l trezească și să nu-l trimită la grădiniță, să
EP.24 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378851_a_380180]
-
Să cari tu tristețile Sufletelor neiubite De prin toate viețile?" Poate n-o să-ți știu eu chinul Pentru care ne-ntristezi, Dar n-aș vrea să-ți ruginească, Toamnă, lacrimile verzi! Căci venind sub ploaia-ți verde Sufletul să-mi răcoresc, Poate voi afla în chinu-ți Locul ce nu mi-l găsesc. Blestemate amândouă Vom căra tristețile Sufletelor neiubite De prin toate viețile. Referință Bibliografică: SUB LACRIMI VERZI / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul VI, 28 iunie
SUB LACRIMI VERZI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378891_a_380220]
-
vă rog să mă scuzați. - Nu-i nimic, voi suna din apartament. Mulțumesc! Urcă în apartament și primul lucru a fost ca să telefoneze acasă. În acest timp Săndica s-a dezbrăcat și a intrat în camera de duș, să se răcorească după căldura de afară. Prima a ridicat receptorul mama sa. Era bucuroasă că a dat telefon. Nu știa că soțul său sunase primul la hotel. - Sărut mâna, mami. Ce mai faceți? Tata este și el lângă tine sau este la
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
viața în iubire să-mi ofere... Glasul ți-e cald și dulce și plăcut, zâmbetul blând și-n clipe de durere, Sufletul tău din pur e conceput, inima ta este un stup cu miere, iar dulcele și fragedul sărut mă răcorește ca o adiere. de Anatol Covali Referință Bibliografică: Ești tot ce mi-am dorit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2023, Anul VI, 15 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
EŞTI TOT CE MI-AM DORIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379896_a_381225]
-
reuși să-i tragă din mijlocul pieții lângă un gard, pe iarbă. Duse palma la fruntea lor. Erau înfierbântați și sufereau din greu. Alergă repede la o cișmea din apropierea pieței și aduse în căuș niște apă și, cu ajutorul unui batic, răcori frunțile celor doi. Încă nu-și reveneau. Așa trecu ziua, până se înseră. Când întunericul cuprinse împrejurimile, cei doi începură să-și recapete cunoștința. Erau în mare suferință, iar coastele, mâinile și pe față aveau semne de lovituri grave. Dar
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
nu mi-am dat seama de toate astea. N-am primit multă vreme nicio veste de la părinți, și nici de la frații mei. Și nici n-aveam cum să plec undeva, mai departe, o zi sau două, cu trenul, să mă răcoresc, căci trebuia să trimit date din Observator seară de seară. Așa că, îmi făceam repede cumpărăturile, apoi plecam în grabă, să ajung seara la timp la Observator. Drumul îl învățasem deja și-l parcurgeam destul de repede. Dar sus, pe munte, prea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
trunchiuri zvelte de brazi, drepte ca niște coloane într-un templu infinit! Am străbătut poienile verzi, tăinuind căsuțe frumoase ici și colo, văile largi cu sate părând prospere, susurul odihnitor al câte unui pârâu de munte. Am simțit vântul plăcut răcorindu-mi fața și umflându-mi bluza. Iar eu îngânam voios o plăcută arie din "Tanhauser" de Wagner. După ce am călătorit vreo jumătate de oră cu camionul acela care claxona conștiincios la fiecare curbă, am ajuns în cele din urmă într-
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Vino să alergi cu mine desculță prin ploaia din sufletul meu. Voi strânge picături în căușul palmelor și îți voi ruga setea să le soarbă cu patimă pentru a-ți răcori inima înfierbântată de arșița mistuitoare a dorului-dor. Aud prăvălindu-se în gândurile mele cascadele râsului tău fericit și pe cerul senin al privirii tale nu zăresc niciun nor, nici chiar umbrele gândurilor mele neliniștite. Nu. Nu-mi aduc aminte. Sunt
VINO! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380036_a_381365]
-
lumânare pentru clipa viitoare!... XI. CĂLĂTORUL ÎNDRĂGOSTIT, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016. Poate o să plângi când voi sosi din lumi uitate, Unde ascuns am fost o vreme în târgul din cetate, Cu fete răcorindu-și nurii în ploi răzlețe. Poate ai să râzi, dar nu mai sunt cel uitat de tristețe, Port costume scumpe obosite prin teatre, și am alte păreri, Despre ascunsa carte în care parcă ai zăbovit doar ieri. Poate ai să
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]