1,687 matches
-
avea femeile ăstea să se urce pe cațalige, vorba Zinei, care ea însăși s-ar fi putut aduce, cu tocuri, la o înălțime rezonabilă, dar nu, tocurile erau pentru Doamna, care cred că și fără adjuvant era mai înaltă decât răposatul bărbatu-su). Ce-i acolo, draga mea, că nu văd? Eco, spune mirată mama. Doamna întinsese mâna cu unghiile ojate stacojiu spre o carte din bibliotecă. Probabil o s-o recuperăm de la nepoate după moartea ei, spune Tudor. Ei nu, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-l recomandă din nou pe discipolul său credincios, celebrul de-acum „mareșal al condeiului”, Yao Wen-yuan, și încă doi oameni talentați. Unul e Wang Hong-men, un bărbat chipeș în vârstă de treizeci și opt de ani, care seamănă mult cu răposatul fiu al lui Mao, Anyin. Wang este liderul Sindicatului Muncitorilor din Shanghai. Chun-qiao subliniază faptul că sindicatul a fost de curând adaptat și transformat într-o forță militară și că se află sub comanda mea. Excelent. Îi felicit pe Chun-qiao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ea să se întoarcă împotriva lor? 6 octombrie. Hua Guo-feng o cheamă pe Jiang Ching să se întâlnească după-amiază în Sala Milei. Secretara lui Jiang Ching, Micuța Lună, întreabă despre motivul întrevederii. Publicarea celui de-al cincilea volum al operelor răposatului președinte. Răspunsul e dat fără vreo ezitare, pe un ton măgulitor. Tovarășa Jiang Ching va absenta. Vocea Micuței Luni e scăzută, dar clară. Îi voi transmite mesajul cât mai repede posibil. Doamna Mao Jiang Ching își face apriția în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
el, l-am recunoscut pe loc, ce memorie brici pot să am! Mai e ceva mai greu să faci, sărmane/ cum ai putut să vii tu pe tărâmul lui Pluton/ unde-și au lăcașul morții nesimțitori/ bicisnicile umbre de oameni răposați? Și pe urmă am moțăit, dormeam, nu dormeam, nu aș fi putut spune, cine Îmi poate de altfel spune dacă nu visez și acum? Dar poate nu am visat, poate doar m-am gândit cum ar arăta Tărâmul acelui Hades
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ți-am dat voie să te miști, preciză. Și trebuie să te obișnuiești cu ideea că în Adoras, până când nu vor trimite alt ofițer, nimic nu se mișcă fără permisiunea mea. Străbătu încăperea, se așeză în vechiul balansoar în care răposatul Kaleb-el Fasi își petrecea orele citind și legănându-se și se balansă ușor, fără să-și ia privirea de la fată. — Ești foarte frumoasă, spuse în cele din urmă cu o voce puțin răgușită. Cea mai frumoasă tuaregă pe care-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
avea să devină Amu-Daria. Va fi nevoie de douăzeci de zile pentru ca și ultimul soldat să-l străbată pe un pod mișcător de bărci legate una de alta. La Samarkand, sala tronului este adesea plină, dar tăcută, asemenea casei unui răposat. Hanul Însuși pare potolit această Încercare, duse sunt accesele de furie și ridicările de glas. Curtenii se arată copleșiți din această cauză. Semeția lui Îi liniștea, chiar dacă Îi cădeau victimă. Calmul său Îi neliniștește, Îl simt resemnat, Îl cred Învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de lemne. Suntem În decembrie. Nopțile sunt deja aspre. La palat, ulcioarele cu vin se golesc, se sparg, hanul este stăpânit de o beție jovială, zgomotoasă și cuceritoare. În ziua următoare, pune să se rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar cei care veniseră În goana mare, În ajun, ca să-l felicite pentru victorie au revenit, cu fața Îndoliată, ca să-și arate durerea. Cadiul, care a recitat câteva versete de circumstanță și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
săi!” Sultanul și sultana au schimbat o privire, apoi Malik Șah s-a ridicat. S-a Înfășurat În mantia sa de caracul, și-a bătut ușor obrajii cu palma, În fața oglinzii soției sale, apoi a alergat fără zăbavă la cortul răposatului, mimând surpriza și cea mai apăsătoare suferință. Femeile s-au Îndepărtat ca să-l lase să se apropie de trupul lui ata al său. Se apleacă, rostește o rugăciune, câteva formule de circumstanță, Înainte de a se Întoarce la Terken pentru satisfacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
frumoasă. Într-o zi, o doamnă, văduvă de curând, negăsind o altă modalitate de a-și manifesta fericirea nouă care-i inunda ființa, deși cu ușoara durere de a ști că, nemurind, nu avea să-l mai vadă niciodată pe răposatul după care plângea, se gândi să arboreze, În balconul plin de flori al sufrageriei, drapelul național. Zis și făcut, cum se spune. În mai puțin de patruzeci și opt de ore, acțiunea de arborare a drapelelor naționale se răspândi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să afle cu care s-a tras de curînd. Dar după vreo patruj’ de pistoale păreau să se fi plictisit și, oricum, alt miros În afară de cel de piele udă nu se simțea. Apoi se așezară la o masă, exact În spatele răposatului rege pistolar, care zăcea pe podea arătÎnd ca propria-i caricatură făcută din ceară, cu mîini și chip gri de ceară, se așezară și Începură să cerceteze actele tuturor. Acum, că avea cămașa sfîșiată, se putea vedea că regele pistoalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
crezi că asta m-ar descuraja? — Știi, atît de tare i s-a umflat capu’, c-a ajuns să fie cam nebun. E prim-ministru și ministru de război și nimeni nu se mai Înțelege cu el. Știi, În perioada răposatului Sam Gompers și a lui John L. Lewis era doar un șef de sindicat cinstit, dar tipu’ Ăla, Araquistain, Ăla l-a făcut ce este azi. — Ia-o mai Încet, nu pot să te urmăresc, Îi zise Al. — O, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
niciodată. Uitați-vă acolo, pe perete...” Îmi arătă statuia policromă a unui indio nud și pe aceea a unui sclav bătrân, negru Înveșmântat În alb, șezând și fumându-și pipa: „Aceștia sunt un caboclo și un preto velho, spirite de răposați, care În riturile umbanda contează foarte mult. Ce caută aici? Li se aduce omagiu, nu sunt utilizați, pentru că ritul candomblé stabilește raporturi numai cu acei orixás africani, dar asta nu Înseamnă că sunt renegați”. „Dar ce rămâne să aibă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
recunoștea ca destul de ortodoxă acea Rosicrucian Fellowship a lui Max Heindel, dar numai pentru că În mediul acela se formase Alain Kardec. Toți știu că acest Kardec a fost părintele spiritismului și că din teosofia lui, care Întruchipează contactul cu sufletele răposaților, s-a format spiritualitatea umbanda, gloria preanobilei Brazilii. În această teosofie, Aum Bhandà e o expresie sanscrită care desemnează principiul divin și izvorul vieții („Din nou ne-au Înșelat”, murmură Amparo, nici umbanda nu-i un cuvânt de-al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mare, astfel Încât, văzut de sus, iluminat În timpul serii, pare un cap pletos, atins de pete Întunecate de calviție. „Amintiți-vă, astă-seară e vorba de umbanda. Practicanții nu sunt posedați de așa-numiții orixás, ci de eguns, care-s spirite de răposați. Iar pe urmă de către Exu, acel Hermes african pe care l-ați văzut la Bahia, și de Însoțitoarea lui, Pomba Gira. Exu e o divinitate yoruba, un demon Înclinat către maliție și glumă, dar un zeu zeflemitor exista Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de către Exu, acel Hermes african pe care l-ați văzut la Bahia, și de Însoțitoarea lui, Pomba Gira. Exu e o divinitate yoruba, un demon Înclinat către maliție și glumă, dar un zeu zeflemitor exista Încă din mitologia amerindiană.” „Iar răposații cine sunt?” „Pretos velhos și caboclos. Pretos velhos sunt niște bătrâni Înțelepți africani, care și-au Îndrumat poporul În timpul deportării, cum sunt Rei Congo sau Pai Agostinho... Sunt amintirea unei epoci blânde a sclavagismului, când negrul nu mai e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care se promitea veșnica neuitare. Convoiul negru mergea în urma camionului care umplea centrul Botoșaniului cu claxonul său răgușit. Mai înainte de cimitir, coșciugul a fost depus în biserică. S-a făcut o slujbă, cei apropiați au plâns, soția i-a aranjat răposatului reverele costumului. Răposatul i-a dat peste degete: trebuia s-o faci când era cazul, nu acum! După înmormântare au început negocierile pentru vânzarea apartamentului de patru camere, astfel încât să se aleagă cu ceva și copiii. Se lăsă cu scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
veșnica neuitare. Convoiul negru mergea în urma camionului care umplea centrul Botoșaniului cu claxonul său răgușit. Mai înainte de cimitir, coșciugul a fost depus în biserică. S-a făcut o slujbă, cei apropiați au plâns, soția i-a aranjat răposatului reverele costumului. Răposatul i-a dat peste degete: trebuia s-o faci când era cazul, nu acum! După înmormântare au început negocierile pentru vânzarea apartamentului de patru camere, astfel încât să se aleagă cu ceva și copiii. Se lăsă cu scandal. Norocul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
teroristei fusese proiectat la douăzeci de metri de centrul deflagrației. Aterizase în căruciorul unui copilaș scos la plimbare de mama sa. Al doilea anunț preciza că Keith Richrds, chitaristul de Rolling Stones, glumise când declarase că prizase cenușa tatălui său răposat. O glumă proastă, atât! Chitaristul nu mai trăgea de mult pe nas și nici nu-și mai băga în venă. Își făcuse doar un ness din praful tatălui său. De-abia îi ajunsese de un întăritor slab. Iar simți vidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mirosul emanat de mort era tot unul de lumânare, dar de lumânare adevărată, de ceară, iar nu de parafină. În cele din urmă începu și slujba oficiată de bătrânii colegi ai Bunicului. Și, în timp ce cântau În veci pomenirea lui, fetele răposatului, preotese și ele, îi lipeau lumânărele de jur-împrejurul sicriului, chiar pe buza scândurii. Patriarhul, din interiorul dreptunghiului de lumină, zâmbea în somn. A treia zi veniră cu toți: rude, prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vârful unei cruci. Ce bine că nu eram la Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo n-aș fi putut veni după un sfat la o asemenea oră - ăia și duminica țineau cimitirul închis. Sfatul răposatului era să fac cale întoarsă. C XXXVII Lăsase neatins dezastrul de dimineață. De altfel nu mai avea încredere nici în poza aia. Putea fi o făcătură. Mai știi? Poate că Leo fusese chel, cu o cicatrice pe frunte. La fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rânjind că statul ocrotește familia și-i asigură dezvoltarea armonioasă ca celulă de bază a societății. Soacră-mea - deja puteam să-i spun așa - lăcrima în cămașa de noapte înflorată, peste care trăsese în grabă un pardesiu gri de-al răposatului Firidă. Sabina era într-un deux-pièce roșu și zâmbea topită toată. Eu purtam costumul bej pe care-l făcusem la Casa de Modă din Arad, cu ocazia absolvirii liceului. La probe mă dezbrăcam, iar croitorul mă ruga să-i arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
decât să te-abții! revine Cezărel, înfipt. Nu ți-a impus și nu-ți impune nimeni, ca să consumi cot la cot cu noi. Auzi, uite cum decurge treaba! Scurt și cuprinzător: Nu ne strica bruma de chef, nici nouă, nici răposatului. Capisci? Bine, bre, bine, se declară Apostatul învins. Și se duce târșâit, de ridică o geantă vișinie, de voiaj, cu bretele din fâș, de sub capacul sicriului. Urmărit atent de rotofeiul Crocodil, care își freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la fapte, animată fiind de un singur gând! Băă...! Ciuma asta bătrână fură legăturile de la morți, băă...! Ptiu, drace! Uitați-vă! îi zmucește Poetul acuzator antebrațul băbătiei, în sus, dezvăluind privirilor năuce ale celorlalți, bucata de sfoară care încercuise gleznele răposatului și care se balansa acum liberă, între ghearele vulturești ale hoanghinei. Aii...! Credeam că-i vreo bocitoare, și când colo...! Nu-ți este rușine, femeie bătrână? Mizerabilo! Codoașo! Hoașco! o împroașcă Buletin, colorându-se rapid în obraji și pe la vârful
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
produsese și o încurcătură conexă care, în împrejurări normale, ar fi fost de-a dreptul amuzantă: o femeie în vârstă, decedată cel mai probabil natural, prin infarct miocardic, a fost așezată, din eroare, în cosciugul unui bărbat, soția gureșă a răposatului declanșând apoi un scandal monstru. Și asta nu e tot. Nici pe departe! În biserica spartă, a fost descoperit un nou născut, de sex masculin, decedat prin înec. Iar în curtea bisericii, se afla cadavrul unui tânăr de douăzeci și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
grăbi să-i spuie că diseară va veni acasă poate mai târziu, pentru că are să petreacă la restaurantul Enache cu un domn. ― Ah, Enache, ce delicios se mănâncă la Enache! suspină romantic doamna Alexandrescu. N-am mai fost însă de când trăia răposatul, fie iertat... Se pierdu un răstimp în glorificarea bietului Mache, care s-a prăpădit așa de tânăr. Ii arătă o fotografie, să-i dovedească ce frumos bărbat a fost. Îi spuse că numai gratie zestrei ei reglementare a putut mărita
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]