1,580 matches
-
troieni nu se poate hotărî pe câmpul de luptă. Ruperea de echilibru pe care o produce inactivitatea de numai trei zile a lui Ahile era gata să le aducă troienilor biruința. Dar Ahile se întoarce, crâncen, în luptă și îl răpune pe Hector. Din acest moment, soarta Ilionului pare hotărâtă. Însă n-a fost scris așa. Mai târziu, în afara poemului, Troia va fi cucerită de Odiseu, printr-o stratagemă. În această lumină sinistră, Iliada apare ca un poem tragic și totodată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
întâi cum se înfruntă sălbatic, tot undeva sus, în piscul unui munte, doi lei flămânzi bătându-se pentru un leș de căprioară, și apoi un leu și un mistreț care se bat pentru apa unui izvor, iar mistrețul (Patrocles) e răpus și moare, răsuflând din greu. Însă, cât mai trăia, Patrocles era atât de îndurerat de soarta aheilor, încât lacrimile lui curgeau așa cum curg, întunecate, apele unui izvor pe piatra neagră a unei stânci înalte și abrupte. Poate e o simplă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pasă de moarte. Dar până atunci îi păsase ca nimănui altuia, și spune asta limpede nu o dată. Se simte bine că războiul, pentru care era făcut, i se pare crâncen și zadarnic: truda atâtor zile și a atâtor nopți ca să răpună oameni viteji și să le ia femeile, atâtea suferințe aduse unor oameni care nu i-au făcut rău. În schimb, spusele lui, de-a lungul întregii epopei, abundă în prețuirea vieții ca bine în sine și a vieții trăite în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sunt reflectate de varietatea de culori care sunt combinate pe un spațiu relativ restrâns. Ar trebui să ne gândim că pământul pe care călcăm nepăsători face parte din opera unui artist desăvârșit. Pretutindeni, putem întâlni peisaje care, admirându-le, ne răpun, căzând pradă splendorii lor2. Relieful spațiului românesc, cuprins între coordonatele sale generale, Carpați, Dunăre și Marea Neagră, nu trebuie înțeles strict ca un cadru natural, ci mai cu seamă ca o scenă ce a asigurat decorul geografic pentru interpretarea istoriei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ar trebui să închidem ochii și, folosindu-ne puterea minții, să ne întoarcem în timp la vremuri care pot fi doar închipuite. Așadar să revenim la Facerea lumii pentru pământurile noastre... Este o sforțare a minții care merită să ne răpună ființa, umplându-ne sufletul de trăirea creației. Să luăm aminte că, în natură, creația este o luptă, dar și un act perpetuu. Totul se supune prefacerii... Metamorfoza este logica de manifestare a Universului căreia i se aplică, implacabil, și Terrei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
puterii. Bogăția meleagurilor noastre nu putea fi trecută cu vederea la Roma... Era vorba, mai ales, de aurul Apusenilor de care romanii aveau nevoie pentru a-și finanța campanile militare. Astfel, în luptă, sub protecția lui Marte, acvila romană a răpus lupul dacic. Deși înglobate imperiului, ținuturile smulse de la Decebal au continuat să se afle înăuntrul lumii civilizate, dar la marginea ei. Traian a transformat Dacia într-o provincie obișnuită aflată la unul din hotarele îndepărtate ale imperiului, dar conectată, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
motani. Purici, ascunși în colbul drumurilor pietruite, mușcau trecătorii, răspândind ciuma. În fiecare bortă se năștea și creștea câte o cotoarbă. Pacostea se hrănea până aproape să plesnească din mizeria strânsă în întunericul cotloanelor. Pe la porți, erau scoase cadavrele celor răpuși de holeră. Lumea o luase razna. Zbiera și fugea, de parcă scăpase de la balamuc. Se ascundea prin case, ferecând ușile și trăgând obloanele. Doar cioclii se încumetau să străbată străzile, adunând mortăciunile în dricuri, învăluite în miasmă de hoit. 4. SFÂNTA
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pentru a găsi niște sate pe care să le prade... Sau măcar să dea de urma oștirii ghiaurului pe care să o zvânte în bătaie. Dar soarta lor a fost nemiloasă. Erau pândiți din apropiere de cete de viteji care îi răpuneau. Nimeni nu risca să rămână în urmă. Erau hărțuiți din toate părțile. Voinici călare apăreau și dispăreau, ca niște năluci, din pâlcurile de pădure. Îndoiala se adâncea cu fiecare zi petrecută în aceste pământuri blestemate. Știau că nu aveau decât
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
trâmbițe, surle și tobe s-au pus a face o grozavă zarvă. Semn că oștirea ghiaurului era pe aproape și se pregătea să purceadă la atac. Învăluit de ceață, pașa s-a repezit cu putere într-acolo. Nădăjduia să-l răpună grabnic pe acest voievod potrivnic. Dar nimic nu fusese mai amăgitor decât să se năpustească orbește. Nu făcuse decât să se afunde și mai mult în noroi. Îi îndesă pe toți într-un loc strâmt de pe fundul unei văi înmlăștinite
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a implicat rezolvarea, în prealabil, a problemelor strategice. Soarta Daciei fusese pecetluită cu mult timp înainte de războaiele purtate de Decebal și Traian. Acvila romană se rotea amenințător, țintind de ceva vreme asupra lupului dacic pe care se pregătea să-l răpună. Încorporarea Panoniei și cea a Sciției Minor la imperiu prinseseră de mult teritoriu dac în cleștele roman. Adăpostul Carpaților și protecția lui Zalmoxis nu mai erau argumente suficiente în fața realităților strategice. Axul Mureșului, care deschidea porțile Munților Apuseni, și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
totul este lămurit. Suntem pândiți acasă de pericole pe care dacă le ignorăm ne pot fi fatale. Să ne gândim că între brațele vânjoase ale Carpaților ne-am aruncat adesea, pentru a ne ascunde din calea vrăjmășiilor ce ne puteau răpune. Dar progresul tehnologic a făcut ca munții să nu mai reprezinte un adăpost natural eficient. Încă din timpul Primului Război Mondial, se simțeau oarecum efectele acestei schimbări. Armamentul și tacticile militare i-au făcut mai permisivi. Caracterul lor limitativ a încetat complet
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ițari. Întârziam din drum, întinzându-ne în luminiș ca să ne hodinim. Lăsam soarele amiezii să se joace pe fețele noastre, mângâindu-ne cu razele lui. Brusc, simțeam tensiunea aerului tăiat de șuieratul săgeții slobozite din coarda unui arc pentru a răpune vânatul. Urma imediat geamătul înfundat al căprioarei sau al mistrețului ascuns printr-un tufiș. În apropiere, urși și lupi pășeau cu grijă, ferindu-se de lațul capcanei. Dihăniile se lingeau pe bot, adulmecându-ne laolaltă cu prada. Din depărtare, tălăngi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vârful evoluției noastre. Să înțelegem că acest efort creator trebuie consumat într-un scop nobil comun, așa cum ar fi, de pildă, explorarea cosmosului în beneficiul întregii umanități. În spaima generalizată, nimeni nu se gândește că, în fiecare secundă, internetul poate răpune pe fiecare dintre semenii noștri, iar cei mai expuși sunt copiii. Nicicând nu a fost inventat un instrument de propagandă care poate manipula atât de eficient. Internetul vehiculează rapid și, de regulă, în mod gratuit, informații din numeroase domenii și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
În locul său venea un preot ucrainean sau erau promovate În misiunea duhovnicească persoane laice fidele regimului. Mulți țărani au fost trimiși În Siberia pe motive religioase. Cunoscând numărul condamnaților, din care mulți nu s-au mai Întors din lagăre, celor răpuși de frigul polar, de foametea organizată, se explică reducerea alarmantă a populației românești din zonele invadate de Armata Roșie. Această dramă demografică a depopulat multe sate locuite de români, iar unele așezări rurale au dispărut de pe harta regiunii „eliberate”. Comparând
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
prinos./ Ion Pillat, iau toana ta drept bună,/ Mă-nchin smerit luminii mari din Cos.” De altfel, poeticul realizat frecvent în versurile lui R. e, în esență, de tip parnasian. Emoția e încătușată în descripție: „Pe-un turn, Sfântul Gheorghe răpune fiara/ lângă o floare de fier enormă, ușor mișcată/ de lună. Se măsoară în chihlimbaruri/ Femeia lungă din nord” (Oraș hanseatic). Cu tot numărul impresionant de vederi extranee (unele contrapunctate de amintirea tărâmurilor carpatice), priveliștile autohtone dețin ponderea covârșitoare. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
de-a lungul întregii sale cariere politice. Părinte al Patriei, a participat la toate marile evenimente ale istoriei contemporane ale Irlandei (și datorită longevității sale excepționale și, poate, în egală măsură, pentru că a avut norocul de a nu fi fost răpus de gloanțele britanicilor sau ale adversarilor săi politici). De Valera a luat parte la Rebeliunea din Săptămînă Paștelui din 1916 (The Easter Rising), fiind încarcerat și scăpînd de la execuția programată de englezi numai datorită intervenției consulului american (determinată de faptul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
a dependenței de alcool și heroină. Apariția ultimului ei LP, Pearl, a adus cel mai mare succes comercial din cariera artistei (acesta include celebrul hit "Me and Bobby McGee"). Se întâmpla în 1971, dar în octombrie 1970, Janis Joplin fusese răpusă de o doză mare de heroină. K KARENGA, MAULANA (1941 ) Traseul special al profesorului de studii africane Maulana Karenga (California State University Long Beach) spune multe despre tulburații și tulburătorii ani șaizeci și șaptezeci în America. S-a născut cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
din jurul insulei Nantucket, unde, în cimitirul quaker-ilor, vântul urlă în memoria lui Warren, iar oasele strigă după monstrul alb rănit, săltând aproape de balenierele lui Ahab în est. Poemul oscilează între o invocare a vărului dispărut și a altor marinari răpuși pe mare și alte prezențe misterioase, între care revenirea obsesivă a balenei albe, finalmente răpusă, este apariția cea mai importantă (de fapt, Lowell, Ahab, Moby Dick sunt toți de prin partea locului, de pe țărmurile apropiate de Nantucket Island). Discursul, uneori
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
rituale. În această secțiune, Abel are o relație cu o indiană care încearcă un sentiment de alienare ca și el, deși pierderile ei sunt încă și mai mari. Milly și-a pierdut soțul în război, iar copilul i-a fost răpus de boală. Secțiunea următoare, The Night Chanter, plasată ca și precedenta în anul 1952, îl are ca narator pe prietenul lui Abel, un indian pe nume Ben Benally, care, după ce îl suie în tren pe protagonist, povestește ce s-a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
îngrijește pe bătrânul său bunic, Francisco, ce este pe moarte, și îi ascultă încă o dată poveștile. Cea mai memorabilă dintre ele este cea în care Francisco, flăcău, își arată vrednicia și curajul în confruntarea cu un urs, pe care îl răpune în luptă. Narațiunile bătrânului îl repun pe Abel în legătură cu casa plăsmuită din lumina zorilor. Când îi vine sorocul lui Francisco, Abel îndeplinește ritualurile legate de moarte, se acoperă cu cenușă și pleacă în zori să alerge în cursa prin care
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
înainte de a atinge apogeul (1330) în zona occidentală a Mediteranei. Grîul ajunge la prețuri așa de mari încît cei mai săraci, neputînd să și-1 procure, devin primele victime ale crizei alimentare; 10 % din populația din regiunea Ypres a fost răpusă în primele șase luni ale anului 1316. Zonele portuare unde ajunge grîul din regiunile neafectate sau care deja s-au redresat, regiunile traversate de fluviile pe care circulă mărfurile, sînt mai puțin afectate de flagel decît zonele închise. "Ciuma neagră
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
turcii cuceresc aproape în totalitate Asia Mică și amenință Constantinopolul. Incapabil să reziste în fața amenințării numai cu forțele proprii, împăratul Andronic al II-lea trebuie să se folosească de mercenarii catalani comandați de Roger de Flore, care, după ce i-a răpus pe turci, se grăbesc să jefuiască Asia Mică. Zilele orgoliosului Bizanț sînt de acum numărate, singura întrebare fiind în mîinile cărui adversar va sfîrși. Secolul al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea sînt teatrul unei lungi agonii. Imperiul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
faptul că el este la origine chiar un "mielușel". Este inutil să mai divagăm aici despre ponderea pe care o are mielul, ca imagine a lui Hristos, în iconografia creștină 13. Oricum, mielul devine berbec tare în coarne, care își răpune, fără să facă vreun efort considerabil, rivalii. De aici intră în joc destinul. Un lup fioros caută prilejul de a se înfrupta din oile turmei, iar inconștientul berbecuț îl înfruntă crezând că are de a face cu un confrate. Prin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la el și nu-l rădici, Și fetele se miră. ...O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești! La geam tu sari deodată, Prin noapte-afară lung privești „Ce vezi ?” întreab-o fată. „Nimic... Mi s-a părut așa!” Și jalea te răpune, Și fiecare vorbă-a ta E plâns de-ngropăciune. într-un târziu, nerădicând De jos a ta privire „Eu simt ca voi muri-n curând, Că nu-mi mai sunt în fire... Mai știu și eu la ce gândeam Aveți și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de a doua opera a sa Un giorno di regno (O zi de domnie), dar a fost întrerupt din lucru când, în decursul a numai câteva săptămâni compozitorul și-a pierdut unul câte unul, fiul, fiica și iubita sa soție răpuși de boală. În aceste condiții tragice opera să Un giorno di regno care prin ironia sorții trebuia să fie o comedie a înregistrat la premiera un eșec răsunător. Verdi s-a jurat să nu mai compună niciodată o comedie și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]