9,377 matches
-
vândut o sută de mii de exemplare. Hora mare și veselă. Cinci sute de mii de cuvinte. Două sute de personaje. Geniul ridicat din mahala. Își dublează ș-urile când Își amintește s-o facă. — Ce caută În tren? — Merge În Răsărit la vânătoare de subiecte. Nu era treaba mea, dar cum veneam să te conduc, am preluat-o. Mi-au cerut un sfert de coloană, dar cei de la Londra vor lăsa vreo două paragrafe. Nu și-a ales momentul potrivit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Czinner stătea În parc, În berăria din colțul săracilor, și auzi Împușcătura făcând țăndări oglinda din spatele lui și avu dovada finală a cât de mult Îl iubeau cei săraci. Dar fantoma lui Czinner, cel ghemuit la adăpost, În timp ce vântul de răsărit mătura cheiul și marea cenușie mișca pietricelele, acea fantomă Învățase să plângă când Își amintea așa ceva, Înainte de-a se Întoarce la clădirea de cărămidă și la ceai și la copiii care-și imaginau subtile metodă de tortură. Dar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de miere - pe bunetc "Luna de miere - pe bune" În fiecare zi din luna noastră de miere, am scris cam același lucru În jurnalul meu: „Luna de miere. Barcă. Soț. Divin.“ Lunile de miere sunt un paradis. Chiar sunt. De la răsărit până la apus, de la cină până la micul dejun și În tot intervalul dintre astea, te simți cu adevărat cuplul Eternity. Spre deosebire de tentativa Luna de miere nr. 1, Luna de miere nr. 2 era de vis. La sfârșitul lui ianuarie, Hunter și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
felul, exprimate din varii colțuri ale lumii, nu sunt nici ele de neglijat atunci când vorbim de interesul arătat vechiului Imperiu al Cerului. Sub arcul timpului și al vremurilor propice sau de restriște, China și locuitorii ei au dominat lungi perioade răsăritul continentului asiatic. Odată cu vremurile moderne, în cele patru zări ale lumii, au apărut "China Town-uri", ambasadori ai unei lumi, până nu demult, tainice și misterioase, topos-uri în care este reconstituit în micro și fragmentar universul chinez. Acest lucru ilustrează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
s-au constituit ele și au trecut proba timpului. România și românii au dezvoltat, în timp, o relație de tip special cu lumea chineză. De la faimosul Nicolae Milescu Spătarul, născut în ținutul Vasluiului, care vizitează timp de trei ani (1675-1678) răsăritul Asiei și China, scriind și două lucrări celebre, Jurnal de călătorie în China și Descrierea Chinei, trecând prin momentul recunoașterii oficiale reciproce a celor două state din 1880-1881 moment datorat Regelui Carol I și lui Mihail Kogălniceanu, dar și înaltului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
hui, uigură, kazahă, uzbecă, tatar, kârgâză, sala, dongxiang și bao'an. Aceasta are loc la începutul lunii octombrie, după calendarul islamic. În fiecare an, în luna septembrie este Ramadanul. Timp de 29 sau 30 de zile, musulmanii mănâncă numai înainte de răsăritul soarelui, iar ziua nu mănâncă și nu beau nimic și nici nu fumează. Aceste restricții nu sunt valabile pentru copii, bătrâni și femei aflate în perioada menstruației. În schimb, aceștia nu au voie să mănânce în locuri publice. Bolnavii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
poeme, este inclusă în volumul intitulat Du Gongbu ji (Culegerea demnitarului Du). Su Shi, literat genial din dinastia Song Su Shi (1037-1101), poet strălucit din dinastia Song, mai este cunoscut și sub numele de Su Dongpo ("Sihastrul de pe Colina de răsărit"). Originar din Meishan (provincia Sichuan), el provine dintr-o familie de literați. Tatăl său, Su Xun a fost un cărturar renumit. Educat cu multă grijă și atenție, Su Shi a fost animat încă de mic copil de idealuri nobile. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui, înduioșat de voința și râvna lui Yugong, a poruncit pe dată celor doi flăcăi ai Zeului Puterii să mute cei doi munți din loc. Trimișii au luat fiecare câte un munte în spinare și i-au înfipt, unul la răsăritul ținutului Shuo, altul în partea de miazăzi a ținutului Yong. Și așa, Yugong a scăpat de supărare și a trăit în tihnă alături de urmașii lui, în mândra lui casă de pe drumul drept, nestânjenit de munți, care acum se zăreau hăt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cel mare al unei mâini îl ajută să facă un adevărat prăpăd, după o stâncă, de la mari înălțimi, un indian pe cal aruncă săgeată după săgeată, telefonistul generalului nu va mai apuca să cheme întăriri, o baltă de sânge anunță răsăritul, care nu întârzie să apară odată cu o perdea trasă, tundra este înecată de sângele unor cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili. „Mațele soldaților nu au nici un gust“, mai apucă să spună o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tundra nesfârșită din camera Mateiului mic, acolo unde „noaptea se furișează duminica la ora două după-amiaza“, unde există „o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte“ și „un deal ca o cută de pernă“, unde „răsăritul nu întârzie să apară odată cu perdeaua trasă“ și unde „mațele soldaților (după cum spune o voce din înaltul universului) n-au nici un gust“. Dumnezeu să-i ierte pe Bil, pe grenadierul fără nume, pe Frenc și pe telefonistul generalului, iar Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și m-am avîntat, În fine, În Grădina Publică. Iarba de aici era moale și mirosea dulce și plăcut. Era prima mea iarbă, și am mîncat cîteva fire, să văd cum e. Ploaia stătuse, și cerul se lumina Încet spre răsărit. După ce mă tîrÎsem pe sub mașini parcate, de la o mașină la alta, pînă tocmai pe strada Tremont, picioarele și părțile de dedesubt ale corpului Îmi erau negre și acoperite de mizerie și ulei. M-am curățat cît am putut de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la pian, m-am strîmbat, am interpretat numărul cu șobolanul epileptic, toate lucrurile care, În alte condiții, l-ar fi făcut să izbucnească În hohote de rîs - Însă el părea să nici nu mă bage În seamă. Apoi, sigur ca răsăritul soarelui, după două sau trei zile, se ridica brusc din fotoliu, Își dădea cu apă rece pe față, Își punea sacoul și cravata și ieșea pe ușă, fără să rostească nici un cuvînt. La Început, aceste ieșiri intempestive mă cam băgau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că portretul robot al românului fericit este o combinație între dorința de a beneficia de starea materială din Occidentul capitalist și securitatea locului de muncă din socialism. Cred că în Occident s-a subestimat reziliența tenace în conștiința oamenilor din Răsărit a avantajelor sociale ale comunismului. Muncitorul rămas fără lucru se sinchisește foarte puțin de marile libertăți pe care le-a adus revoluția din 1989. [...] Problema este dacă între cei 66-69% dintre români abținuți de conștiința direcției greșite și cei 67-70
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
drept, ziaristul Dan Pavel reușește să ne convingă: „România se zbate să iasă din imensa zonă gri dintre democrațiile liberale occidentale, bazate pe Statul de drept, și fosta zonă comunistă, unde Statul -Mafie face legea. Cu cât mergi mai spre răsărit, cu atât este mai puternică influența și chiar controlul criminalității organizate asupra pârghiilor Puterii. Largi alianțe între foștii lucrători ai polițiilor politice totalitare comuniste, ofițeri din trupele speciale, bandele mafiote și fosta nomenclatură comunistă au condus la luarea în control
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
când e rece și uscat, luna se oglindește în apă cu contururi mai clare decât vara, când este învăluită adesea într-un abur. De acord - m-am grăbit să spun -, abia aștept să mă aflu cu tine pe mal la răsăritul lunii. Cu atât mai mult - am adăugat - cu cât lacul trezește senzații plăcute în amintirea mea. Poate că pronunțând fraza aceea contactul sânului lui Makiko mi s-a prezentat prea viu în memorie, iar vocea mea a trădat o tulburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la șase fix, indiferent de anotimp, o beznă de nepătruns avea să se abată asupra insulei, ca urmare a rapidului crepuscul ecuatorial, și douăsprezece ore mai tîrziu, la fel de repede și de exact, soarele avea să se ivească Încă o dată dinspre răsărit, auriu, splendid și furios. Și, odată cu sosirea umbrelor, bărbatul se lăsă pe vine, ghemuit În fundul unei peșteri adînci, Închise ochii și adormi. Bărbatul cu pricina nu știuse niciodată cu adevărat cum se numea, unde se născuse ori cine Îi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui albaștri aproape transparenți - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos - scrutau fiecare plajă și fiecare val, În căutarea amănunțită, minuțioasă și excitantă a oricărui obiect, cît de mărunt, pe care curentul ce veneau dinspre răsărit l-ar fi putut aduce de pe coastele chiliene și peruane. În mai puțin de trei săptămîni, orice obiect care cădea În mare lîngă Continent străbătea cele șapte sute de mile care separau pămîntul de Arhipelagul Galápagos și tot acolo, În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd trebuia să facă Întoarcerea pe loc sau să ridice vîslele așteptînd ca fiara cea mare să țîșnească din adîncuri și era mîndru că nu-și pierduse puterea odată cu trecerea anilor. În fiecare zi, după plimbarea matinală pe coastele dinspre răsărit, cobora pe plajă și se străduia, exersînd mai bine de două ore, să-și mențină brațul În formă prin aruncarea harponului la vreo treizeci de metri, spre a-l Îngropa pînă la mîner Într-o moviliță de nisip. Alteori, prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să mai existe pentru el -, observă cu bucurie cum o balenieră murdară de mare tonaj se Îndrepta direct spre centrul micuțului golf și Își arunca ancora. Luminile de poziție străluciră toată noaptea, și mai era doar o oră pînă la răsăritul soarelui cînd Oberlus se afla deja ciucit pe vine printre stînci, la mai puțin de douăzeci de metri de punctul În care, după cum ar fi fost logic, aveau să tragă la cheu bărcile și În care, deși pe jumătate căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lunii pline ca să găsească insula, dar soarta potrivnică voi ca nori mari și negri, veniți din est, să o ascundă pe neașteptate, și prin urmare, la mijlocul nopții, se lovi de stîncă și se hotărî să rămînă În așteptare pînă la răsăritul soarelui. Zorii Îl surprinseră la vreo șase mile de coastă, dar, cu toate că ridică În mare grabă pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
facă noi victime, fu surprins să constate că vaporul lipsea și, mai grijuliu ca niciodată, străbătu insula, temîndu-se de o nouă momeală pe care ar fi putut-o lăsa țintașii ascunși, dar nu descoperi nici urmă de viață omenească. La răsăritul soarelui, cercetă cu ajutorul ocheanului fiecare cotlon, fiecare sîncă, pădurice sau vîlcea și se asigură din nou că nu se vedea nici un fel de pînză la orizont. Plecaseră. Descumpănit, se așeză pe stînca lui, să mediteze la surprinzătorul fapt că dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe scaunul răposatului, punînd mîna pe vîsla care rămăsese liberă: - Pune mîna pe timonă, Îi porunci Niñei Carmen. Și adu-ți aminte: spre răsărit! Mereu spre răsărit... Dacă deviezi cu un singur grad, te las fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unei morți. Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe scaunul răposatului, punînd mîna pe vîsla care rămăsese liberă: - Pune mîna pe timonă, Îi porunci Niñei Carmen. Și adu-ți aminte: spre răsărit! Mereu spre răsărit... Dacă deviezi cu un singur grad, te las fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unui somnambul, se ciuci pe banca lui ca și cum nimic din toate acelea nu ar fi avut vreo legătură cu el și adormi imediat. VÎslind fără Încetare, Oberlus o lovi ușor cu piciorul pe Carmen de Ibarra și-i porunci: - Spre răsărit! Îndreaptă-te spre răsărit! - Du-te dracului! veni răspunsul. Ăsta e singurul drum pe care-ar trebui să-l cunoști... Du-te dracului..! Du-te de unde-ai venit, blestemat fiu al satanei... Șutul veni acum atît de violent, Încît fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe banca lui ca și cum nimic din toate acelea nu ar fi avut vreo legătură cu el și adormi imediat. VÎslind fără Încetare, Oberlus o lovi ușor cu piciorul pe Carmen de Ibarra și-i porunci: - Spre răsărit! Îndreaptă-te spre răsărit! - Du-te dracului! veni răspunsul. Ăsta e singurul drum pe care-ar trebui să-l cunoști... Du-te dracului..! Du-te de unde-ai venit, blestemat fiu al satanei... Șutul veni acum atît de violent, Încît fu cît pe-aci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]