4,129 matches
-
acesta că este așteptat în Țara Românească „ca eliberator”. Bem ar fi preferat ca marșul spre Țara Românească să se facă pe ruta Hațeg și trecătoarea Vulcan, în vreme ce Murgu propunea ruta Caransebeș-Orșova. Cum bine s-a observat, Murgu proiecta o răscoală a românilor din Moldova, Țara Românească și Banat condusă de Bem, ceea ce plănuise și Bălcescu în mai-iulie. Unul dintre elementele esențiale ale calculelor, pe care se întemeiau proiectele de expediție militară în Moldova și Țara Românească, l-a constituit atitudinea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unei diversiuni armate în Galiția, susținând că Galiția nu trebuie răsculată decât cu ajutorul imediat al unei armate ungare, ce ar fi trecut Carpații. Momente favorabile împlinirii acestei idei n-au lipsit în teritoriile poloneze. În martie-aprilie 1849, de pildă, izbucniseră răscoale țărănești în Cracovia, provocate de recrutări, ceea ce l-a făcut pe Agaton Giller să noteze că atunci ar fi fost prilejul unei intervenții a revoluției maghiare, dar ungurii n-au venit. Or, ungurii nu puteau veni atâta vreme cât n-aveau asigurat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o oarecare măsură adevăratele țeluri ale burgheziei și aristrocrației din țările germane și dovedea în mod intenționat sau nu o crasă ignoranță în ceea ce privește situația din țările române. Un popor care în mai puțin de trei decenii a declanșat o mare răscoală populară sub conducerea lui Tudor Vladimirescu și o revoluție cu pronunțat caracter social și național (1848), fără să mai vorbim de numeroasele frământări și jerfe pentru cauza națională, un popor care, chiar în momentul când Stein își scria lucrările mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
politica tratatelor este înlocuită cu cea a naționalităților”, va pune le bătaie toate forțele de care dispune, Anglia, indiferent de ce s-ar întâmpla, rămânând decisă să nu se strice cu Franța. Prinsă în hățișul complicațiilor și confruntărilor armate în Asia (răscoala cipailor a fost cu greu înăbușită, un nou război va începe în 1860 etc.), îngrijorată de indiciile verificate ale apropierii franco-ruse, Londra va prefera o stare neconflictuală în Europa, alăturându-se, în cele din urmă, taberei prounioniste care o proteja
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
veridic alcătuirea scutelnicilor și poslușnicilor, a dezvăluit esența Regulamentelor Organice sub raport economico-social și mecanismul exploatării boierești, tendința marilor proprietari de a deposeda total pe țărani și a-și constitui o proprietate necondiționată. În sfîrșit, N. Bălcescu a definit caracterul răscoalei condusă de Tudor Vladimirescu, trasând programul luptei revoluționare pentru abolirea feudalității, pentru Unire și independență. Modul cum N. Bălcescu a definit raporturile noastre juridice cu Poarta în Drepturile românilor către înalta Poartă, a format temeiul unei bogate literaturi consacrate acestei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Boicu, L.Nastasă, Fundația Academică „A. D. Xenopol”, Iași, 1994, p. 1-6. IV. INEDITE IV.1. POLITICA EXTERNĂ A RUSIEI ȚARISTE ÎNTRE <ANII> 1825-1861 I. Introducere Politica externă a Rusiei țariste între anii 1825 și 1861, adică în perioada delimitată de răscoala decembriștilor și reformă, se constituie într-o fază distinctă a istoriei relațiilor internaționale ale Rusiei. Istoriografia burgheză și, îndeosebi, nobiliară rusă atribuia caracterului distinctiv al acelei faze efigia domniei țarului Nicolae I. Un asemenea punct de vedere este împărtășit și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în criza orientală, nu dorea un război cu Iranul. Trimiterea lui A. S. Menșikov să negocieze la Teheran i-a făcut pe iranieni să tragă concluzia că rușii sunt slabi și le-a mărit obediența față de englezi. Transcaucazia era gata de răscoală în contra rușilor, prinții gruzini și hanii azerbaidjeni refugiați în Iran îndemnau și ei la război. Războiul s-a încheiat cu înfrângerea Iranului și semnarea, la 10 februarie 1828, a păcii de la Turkmanceai. Prin acea pace, Iranul renunța la pretențiile sale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
internă după reacția postdecembriată nu inspira siguranță. În acele condiții s-a pus problema răsculării popoarelor slave, în care scop au fost stabilite contacte cu reprezentanți ai boierimii și clerului acelor popoare. A prevalat însă reținerea, de teama transformării acelor răscoale în luptă cu caracter antifeudal și de teama reacției Austriei, nu mai puțin amenințată decât Turcia. Așa se și explică de ce principala direcție a războiului a fost mutată în Dobrogea, adică destul de departe de centrele sud-slave și cele slave-austriece. În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
accepte oferta Petersburgului. În ciuda revenirii sultanului asupra acestei decizii sub presiunea Puterilor apusene, rușii nu și-au retras escadra, invocând faptul că cererea sultanului ar fi fost tardivă sau pretextând direcția nefavorabilă a vântului pentru mișcarea navelor. Fapt este că răscoala antiotomană din Smirna și apropierea flotei egiptene de Dardanele l-au obligat apoi pe sultan să ceară amiralului Lazarev să nu părăsească Bosforul. Mai mult, turcii au propus Rusiei încheierea unui tratat de alianță. De îndată rușii au trimis întăriri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se află din nou în Prusia, Bavaria și Saxonia. Aceste străduințe sporesc pe măsura dezvoltării mișcărilor populare. La 15 aprilie 1846, la Berlin, țarul, împăratul Austriei și regele Prusiei convin asupra anexării Cracoviei la Imperiul Habsburgic, ca urmare a cunoscutei răscoale. Diplomația țaristă este cu deosebire angajată în neutralizarea ofensivei vest-europene, menită să-i răpească dobândirile, care au culminat cu tratatul de la Unkiar Iskelessi. Acțiunea cea mai viguroasă o conduce Anglia, de care Rusia se ciocnește la Constantinopol și în Asia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
avut un caracter științific; cea de a doua, către Hiva și Buhara - un caracter diplomatic; cea de a treia, către sud-estul Turkestanului - unul comercial. Momentul expedițiilor n-a fost ales întâmplător. El coincide cu încheierea războiului anglo-iranian (1856-1857) și a răscoalei cipailor în India, diplomația țaristă urmărind propagarea influenței ruse și slăbirea celei engleze. Pentru Rusia, principalul loc al luptei cu Anglia în Asia Centrală era Afganistanul, unde influența engleză era deosebit de puternica, motiv pentru care emirul Afganistanului nici nu l-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Rusiei. După stabilirea raporturilor diplomatice cu Japonia (26.I./7.II.1855) prin care Rusia renunța la sudul insulelor Curile și accepta un condominium cu Japonia asupra Sahalinului, Rusia a fost atrasă în „afacerile” Chinei, în care se desfășura marea răscoală a Taipinilor. Rușii au trimis trupe pe Amur, în zonele cu granițe imprecis stabilite. După ocuparea Cantonului de către anglo-franco-amaricani, Pekinul a acceptat să ia în discuție cu Rusia și chestiunile teritoriale. Cele două tratate ruso-chineze, din 16/28 mai 1858
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o compensație pentru diminuarea rolului ei în Europa. III. Încheiere Politica externă a Rusiei între 1825 și 1861 este politica unui stat iobagist, autocratic și expansionist. Ea se află integral în mâinile țarului, care o conduce potrivit intereselor nobilimii. După răscoala decembristă din 1825, caracterul reacționar al politicii externe țariste s-a agravat. Nicolae I, în memoria căruia acea răscoală s-a imprimat pentru tot restul vieții, este mâna forte a „Sfintei Alianțe” și joacă rolul de jandarm al Europei. De
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
politica unui stat iobagist, autocratic și expansionist. Ea se află integral în mâinile țarului, care o conduce potrivit intereselor nobilimii. După răscoala decembristă din 1825, caracterul reacționar al politicii externe țariste s-a agravat. Nicolae I, în memoria căruia acea răscoală s-a imprimat pentru tot restul vieții, este mâna forte a „Sfintei Alianțe” și joacă rolul de jandarm al Europei. De fiecare data când „Sfânta Alianță” este amenințată cu dezagregarea, țarul face cele mai mari eforturi pentru refacerea ei. Am
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
legendă Fecioarei din Orléeans a fost creeată de Salvatore Viganò. Cand Giovanna d'Arco a fost pentru prima dată reprezentată pe 3 Martie 1821 la Teatro alla La Scală din Milano, Italia era zguduită de una din cele mai violente răscoale, așa numita Revoltă Constituțională Risorgimento, 1820. Compusă la momentul de vârf al acestei mișcări, dramă lui Viganò a fost admirată la Teatro alla Scală de un număr excepțional de spectatori. Dată corespunde și cu apariția unuia din cele mai înflăcărate
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
trupele sale ripostează atacului trupelor peruvine, Zamoro, Alzira și Ataliba părăsesc încăperea. Zamoro, în ciuda apelului Alzirei, declară că Gusmano va muri de mână lui. Actul ÎI. Răzbunarea unui barbar. Tabloul 1. În interiorul fortificațiilor cetății Lima. Spaniolii își sărbătoresc victoria împotriva răscoalei populației peruviene. Zamoro este luat prozonier. Gusmano anunță condamnarea la moarte a lui Zamoro. Alzira, disperată, acceptă șantajul lui Gusmano de a-l elibera pe Zamoro cu condiția ca ea să-i devină soție. Tabloul 2. O peșteră luminată de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Ah se di Arrigo e Rolando din Actul IV Rezumat: În timp ce mulțimea adunată se roaga că soldații să fie victorioși, Lida se roaga că Rolando să o ierte pentru infidelitate. Din isoria operei Anul 1848 a fost un an al răscoalelor în multe din țările Europei. Italia era împărțită în duzini de stătulețe, iar partea de Nord a ei era de decade sub ocupație austriacă. În timpul anului 1848, mișcarea politică naționalistă denumită “Risorgimento“ s-a amplificat. Verdi, un aprig patriot, simpatiza
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
di Legnano“. Opera a fost compusă la finele anului 1848 în perioada în care Verdi locuia la Paris. Spiritele erau foarte agitate în Nordul Italiei înainte și după celebrele “cinque giornati“ din Martie 1848 de la Milano când avusese loc o răscoală populară, care în fapt reușise să-i izgonească pe austrieci din oraș, dar numai temporar. Întrucât statele italiene nu putuseră să se înțeleagă asupra unui front comun datorită unor probleme privind garanțiile și subordonările, războiul s-a stins încetul cu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a rămâne singur să-i aștepte pe Elenă și Arrigo cu care avea convenită o întâlnire. O sărbătoare de logodnă, care urmează să aibă loc în această seară la capelă din apropiere de Santa Rosalia, va fi ocazia ideală pentru răscoală pe care Arrigo se oferă să o conducă. Procida se îndepărtează iar Arrigo îi declară dragoste Elenei și îi promite să-i răzbune fratele ucis (duetul Quale, o prode, al tuo coraggio,). Béthune îi aduce lui Arigo o invitație la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o barcarola în timp ce toți se îndreaptă spre palat unde are loc bălul. Sicilienii își exprimă setea lor de răzbunare în timp ce Procida le dezvăluie planul lui de a-l asasina pe Monforte chiar în acea noapte, în cursul balului, declanșând astfel răscoală locuitorilor. Actul III Scenă 1.Cabinetul de lucru al lui Monforte. Guvernatorul este pe cale să-și aducă aminte de mama lui Arrigo pe care o părăsise cu ani în urmă și de scrisoarea pe care această, aflată pe patul de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a lupta pentru propria independența. Nu este așadar de mirare că acest personaj apare într una din operele lui Verdi. Nu toți autorii momentului împărtășeau însă aceeași idee cu Verdi: pentru Michele Amari, autorul lucrării <<Istoria mișcării I Vespri Siciliani>>, răscoală nu a fost pusă la cale de Procida, ci a fost rezultatul unei revolte spontane împotriva opresorului străin. Astăzi, chiar si istoricii sunt de acord că avem de a face cu o revoltă spontană și nu vom ști cu siguranta
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
devenit, în timpul țarului Petru I, o mare putere europeană, consacrată și ulterior, un imperiu multinațional. Reamintesc că domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir a fost consilier al țarului rus Petru I, având și legături de alianță familială cu acesta. Ca urmare a răscoalei antipoloneze și antilituaniene, Ucraina, condusă de BOGDAN HMELNIȚKII, s-a unit cu Rusia în anul 1654, situație care a fost menținută până în 1991, când imperiul sovietic (URSS) s-a dezmembrat. În lucrarea de curs intitulată " Unirea Ucrainei cu Rusia" (1654
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și Filozofie (1952-1953) a Universității de Stat "Taras Grigorievici Șevcenko" din Kiev (Ucraina), am arătat că, în acele vremuri, soluția cea mai realistă pentru a scăpa de presiunile exercitate de polonezi, lituanieni și nemți, era unirea cu Rusia. În anii răscoalei și ai unirii Ucrainei cu Rusia, mitropolit al Kievului era Petru Movilă (din anul 1633), din familie de boieri moldoveni, om de mare cultură, care a întemeiat Academia Kievo-Movileană. Sub conducerea lui Petru I, Imperiul Rus s-a extins până la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
evidentă și diferența în abordarea relațiilor cu aliații de către SUA și URSS. SUA apelau în raporturile cu recalcitranții (în special Franța) la formule de natură economică și financiară internaționale. URSS a apelat la forța armelor, așa cum au fost cazurile: înăbușirea răscoalei de la Berlin (1953), suprimarea revoluției de la Budapesta (1956). Cazul cel mai flagrant l-a constituit intervenția armată de la 21 august 1968 în Cehoslovacia, menționată la începutul acestui material, când trupele sovietice și ale altor patru state membre al Tratatului de la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și ale partidului creat de acesta Partidul Comunist Indochinez pentru organizarea rezistenței și luptei diverselor clase și pături sociale muncitori, țărani, burghezie mică și mijlocie, îndeosebi după înăbușirea revoltelor din anii 1929-1930. Gazeta "Facla" din 19 mai 1930 aprecia că răscoala garnizoanei din Yen Bay "constituie un avertisment greu pentru Franța". Ziarul "Scânteia" (1 aprilie 1921) arăta că măsurile întreprinse de forțele franceze dovedeau teama colonialiștilor în fața avântului mișcării de eliberare națională a popoarelor din acea regiune. Solidaritatea poporului român cu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]