3,048 matches
-
în adâncuri, fără-ncetarefug printre-ale pădurii pagode.Blestemu-i crâncen, nu am scăparedecât la râpă Uvedenrode.... XI. ROSTURI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014. Cutreiera fără odihnă prin hătișuri, unde fiare feroce își ling rană; curajos răscolește a lor ascunzișuri, fiindcă rostul pădurii e poiana. Nu te lega de lucruri, de timp și de oameni, înșelătorului viclean nu-i fă jocul; nu rândui, încercând cu stâncă să sameni, fiindcă rostul ordinii este focul. Asculta cum în trunchiuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
de fagi urca marea, și vezi cum întregul e una cu partea; accepta că toate se-ntâlnesc, cum uitarea, fiindcă rostul lui Unu este moartea. Citește mai mult Cutreiera fără odihnă prin hătișuri,unde fiare feroce își ling rană;curajos răscolește a lor ascunzișuri,fiindcă rostul pădurii e poiana.Nu te lega de lucruri, de timp și de oameni,înșelătorului viclean nu-i fă jocul;nu rândui, încercând cu stâncă să sameni,fiindcă rostul ordinii este focul.Ascultă cum în trunchiuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
celor mulți care gândesc ca ea. Neliniștea ei este și cea a omenirii: „În miezul nopții, aparate/ Contorizează un nucleu,/ În mijloc de Pământ se zbate,/ Plasma în care-i Dumnezeu.// Un alt infarct suportă Terra/ Și timpul dă să răscolească,/ O clipă poate-nghiți era/ Și toată lumea pământească!// Secunda s-a scindat în două,/ Miimile-i sunt veșnicie,/ Între ce-a fost și-o lume nouă/ Putea să fie-o tragedie.// Am fost uniți în a trăi/ Această clipă de
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
trăim a vieții lege stinsă / Și înțelegem umbrele din vise, / A inimii lumină-n veci aprinsă - / Sacru altar de doruri necuprinse. // Iubind trăim prin mare și prin nouri / La țărmul infinit cade voința, / Un ceas al inimii rodind ecouri / Să răscolească între valuri fi’nța. // Iubind trăim prin flori din catifele / Parfum necontenit de fericire, / Adâncurile scrie-vor în stele / Și prinde-vor în cercuri nemurire.” Uneori, poeta folosește expresii la îndemână (rămase într-un colțișor de gând): „liniștea serii” (sintagmă
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
plaje cu nisip. A fost să fim vecini cu ea, Așa au hărăzit profeții, Iar valul ce i se spărgea De-atunci își caută poeții. La mii de musafiri zâmbește, Prin voia lor le dă iubirea, Dar pe poeți îi răscolește Zbuciumul ei și preatrăirea. Cel mai puternic a durut-o -Și povestește cu mâhnire- Că Eminescu n-a văzut-o, Dar a pictat-o-n nemurire. Rămâne dor neîmplinit, Căci clipa-i soră cu uitarea, Pe malul său nu s-
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUCEAFĂRULUI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368449_a_369778]
-
pentru că planeta este în primejdie de moarte. Viziunile ei sunt cu adevărat apocaliptice: „În miezul nopții, aparate / Contorizează un nucleu, / În mijloc de pământ se zbate, / Plasma în care-i Dumnezeu. Un alt infarct suportă Terra / Și timpul dă să răscolească, / O clipă poate-nghiți era / Și toată lumea pământească. // Secunda s-a scindat în două, / Miimile-i sunt veșnicie, / Între ce-a fost și-o lume nouă / Putea să fie-o tragedie. // Am fost uniți în a trăi / Această clipă de
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
o efigie a curajului și a luptei pentru țară, pentru casă și pentru neam: „Bărbat român, ai înfruntat, / De-a lungul vieții milenare, / Pe toți străinii ce-au călcat / Pământul pentru încercare! Tu ai purtat cu râvnă hramul, / Te-a răscolit amarul plin, / Ai apărat țara și neamul, / De vitregitul lor destin. // Bărbat român, frumos bărbat / Cu cruce-ntreagă-ai fost sortit, / În capul mesei așezat / ca stâlp al casei nemurit! // Tu ești țăranul, împăratul, / Tu ești motivul de mândrie, / Ai
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
dragoste, câtă puritate, câtă melancolie, câtă slavă, în descrierile și evocările în care o vedem pe fetița care a fost, întorcându-se la casa bunicilor, la Agapia. Eul poetic a ajuns acasă în raiul copilăriei! Lectura cărții este impresionantă, te răscolește. În bunătatea lui, Domnul mi-a scos în cale încă un poet profund, sensibil, complex, creator al unui univers bogat, plin de istorie, de dragoste, de credință. Acum după ce am scris această cronică literară o să mă întorc să mai recitesc
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
destul și din discuțiile bandiților acelora care nu se fereau deloc, crezându-le pe toate duse în lumea lui Morfeu, deși nu îi era prea clar totul, din două motive: primul, că simțea destul de puternic senzații de greață ce-i răscoleau stomacul, provocate de alergia sa la orice fel de sedativ sau drog, de care în mod obișnuit nu făcea niciodată uz și al doilea, că fiind mai departe de locul unde se aflau ei nu auzea foarte clar, tot ce
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
este Cetatea fiind ea însăși mormântul lui de Cal [35] Și vaiete se-nalță și lumea se scufundă Cetatea este burta ce-și naște Calul său și după ce Calul cântând o fecundează ea-i devine mormântul predestinatul hău [36] Să răscolim cenușa să ne-aruncăm într-însa și din cer ploi cu spermă să pogorâm cântând poate asemeni unei Păsări Phoenix stranii se va vedea pe zare și Calul apărând [37] Și vaiete se-naltă și lumea se scufundă până apare
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
simt că mai este o trecere de pe o treaptă roasă a vieții pe alta, refăcută sau abia născută în șirul socotelilor Domnului în ceea ce privește verbul "a fi", cu toate nepătrunsele lui zboruri prin ființa mea, mă ascult tot mai atent, mă răscolesc și singură căutându-mă, căutând cauzele pentru care liniștea interioară nu poate fi rotundă. Am întrebat inima ce anume și-ar dori să fie, i-am ascultat clocotul, i-am ascultat tăcerile apoi repornirile vioaie sau furioase ca un tropot
EU SUNT ABSO-LUTUL? ÎNTRE DA ŞI NU, NECUPRINSUL FIINŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368542_a_369871]
-
ia pedeapsa meritată! Așa să-mi ajute Dumnezeu!“ Jurământul acela, cu sine însăși, la făcut, dominată de o ură teribilă și rece, contra dușmanilor săi și în mod ciudat, sentimentul acesta pe care-l simțea ca o patimă ce-i răscolise sufletul, la fel de intensă precum patima iubirii, i-a dat o energie și o forță interioară care simțea că o vor conduce să înlăture orice obstacole și să împlinească orice lucru, oricât de greu, pentru ași putea atinge scopul final și
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
frumoase făcute altor scriitori contemporani. Se bucură enorm când Marius o invită la dans. Bucuria o ținu doar până ce el o apropie într-o îmbrățișare intimă de trupul lui. Un miros vag și acru, venit din direcția brațelor lui, îi răscoli stomacul. Încercă să își țină respirația pe tot timpul melodiei, dar nu reuși, așa că, la sfârșit, abia se putu întoarce pe scaunul ei. Trebuia, însă, să recunoască că Marius Valentin Pană era grozav. Obținu distincția pentru cel mai premiat scriitor
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]
-
ați dus cortul departe de-al inimii mele hotar...! / Când v-am strigat, m-ați lăsat în țărână zdrobită...! / Când mi-a fost dor, / Mi-ați umplut amintirea cu-amar!” În clipele de meditație apăsarea și tristețea se accentuează, amintirile răscolindu-i trecutul pe care-l raportează la un prezent imprevizibil ca-ntre ruinele unei cetăți: “E miezul nopții. Singur, uitat în inimi, dorul / A adormit flămând, plângând în somn, printre ruine, / Căci mâine îl așteaptă doar scena și actorul ... Acum
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
-MI LACRIMI ! Dați-mi lacrimi să pot plânge sufletul meu mort de milenii... Dați-mi lacrimi ! să pot spăla păcatele omenirii și-ale pământului... ce ne-ndură... Dați-mi lacrimi să mă pot aduna din ele în cristale de mir, răscolind deșerturi începute și sfârșite în inima unui Crist ! VĂD, DOAMNE... Acum, văd, Doamne, văd prin negura luminii liliecii cu aripi lipiciose, ce vor să se agațe de mine, cum s-a agățat patima durerii nebune... Văd, Doamne cum arzi aripi
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
de la Boli infecțioase și care, doar prin prezența sa, a instaurat în secție o atmosferă de liniște și respect deplin. De asemenea, și-l amintea acționând în curtea spitalului, la intervențiile desfășurate pentru salvarea victimelor, în cazul prăbușirii teiului trăsnit. Răscolind prin toate acele amintiri, Emanuela nu reușea să plaseze acest bărbat în niciuna din cele două situații. Din contra. Pe acel scaun i se înfățișa un bărbat obosit, nebărbierit de cel puțin o zi, îngândurat, poziția în care stătea plasându
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
dispăruseră ca prin farmec. Zbuciumul sufletesc în care căutam identitatea cuiva, ca să o regăsesc pe-a mea, pieriseră în acorduri amestecate eterogen. Locomotiva fluieră din nou ... mă așteaptă, fapt neobișnuit la un tren! Dau dezamăgit din mână ... și continuu să răscolesc în minte posibile variante unde s-ar afla Giulia. Cercetez atent în toate camerele și magazia de bagaje. Ușile sunt întredeschise, încăperile parcă așteaptă să fie inspectate, totul încărcat cu o liniște apăsătoare. Un aer irespirabil, stătut, mă întâmpină în
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
a lumii rană poemul acesta scris pentru tine e arderea mea de fiecare zi e frica mea, teama, deznădejdea spaima de-a nu mă rătăci poemul acesta scris pentru tine mâinile mele îl mângâie pătimaș prin el vreau să te răscolesc până la ultima fibră de călău și ocnaș cu palmele vreau a săpa până voi găsi în tine izvorul din care iubirea să țâșnească răcorindu-mă, umplându-mi ulciorul potolindu-mi setea de ceea ce ești de ceea ce ai putea fi de
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
ar gudura în brațele mele precum un copil? dacă aș fi eu clepsidră nu-i așa că te-ai simți înăuntrul meu ca orice bărbat ? Timpul ar curge atunci orgasmic nici nu i-am simți dinții doar valuri, valuri ne-ar răscoli, acel cosmic fluid încât nu am mai simți suferința. Dacă aș fi clepsidră ziua ar începe și s-ar sfârsi cu mine nu ne-ar păsa de timp n-am avea moarte și nici nu am ști ce este teama
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Poți spune cu mâna pe inimă și cu ochii larg deschiși că nu îți pare rău? odată am întrebat cum mor iubirile,cum mor relațiile? Cineva mi-a trimis un mesaj"Cum poate o intrebare atât de simplă să mă răscolească atât de mult?"Altcineva mi-a spus că nu și-a pus întrebarea asta niciodată dar "Cuvintele ucid" Și totuși în orice relație se cere comunicare. Am pierdut pe cineva din lipsă comunicării...aproape am pierdut pe cineva din cauza comunicării
CU REGRET SI CU TACERE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367349_a_368678]
-
fac zilnic duș procedează astfel datorită unor sentimente anti-brexit”, participă din obligație la tot soiul de sindrofii („M-a invitat ca să nu mă supăr și m-am dus ca să nu se supere că nu m-am dus...”), este lăsat să răscolească vechi nostalgii identitare („Să mai stăm de vorbă ca altădată, când ne plimbam la Fălticeni în centru și tu îmi spuneai poezii moderne pe care nu le înțelegeam”. „Parcă eu le înțelegeam!”), spre a regreta cu tâlc hazos că „Am
RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367415_a_368744]
-
stea căzătoare 33 ar fi scris pe fiecare nor stellar! Poate un an cu 33 de luni Ar apară zestrea lui Zalmoxe totdeauna (Slatina, 29.12.2011) Cărările ierbii Peste poveste, în liniște, a crescut iarbă secole, aștri necunoscuți au răscolit universul după semințele ierbii: peste toate creștem noi și cuvântul, că doi prieteni, că doi dușmani, mușcând din aceeași zi dăruita de Dumnezeu, tolăniți pe iarbă Raiului. (Din volumul „Ultimul zbor”, autor Marinela Preoteasa, volum dedicat poetului național Nichita Stănescu
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
de ședere pe malul Senei și făceau parte din toate categoriile sociale, dar mai ales din rândul intelectualilor. Dan Isăcescu stătea pe cheiul Senei, împreună cu acești „cloșarii”. „Lor li se permitea să locuiască pe chei, afară”, îmi relatează prietenul meu, răscolind în cutia cu amintiri ... „Stive de cărți tronau printre locașurile improprii, construite după pricepere și mai ales după posibilități, de către unii dintre ei. Daniel Isăcescu citea foarte mult, era dornic de cunoaștere și își dorea cu înverșunare să ajungă inginer
DAN ISĂCESCU – VISUL FRANCEZ SUB GLASUL ROŢILOR DE TREN! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367412_a_368741]
-
de mine. La răcoarea copacilor din primitorul, frumosul și uriașul „Parc al poporului” ori „Parcul Romanescu”, am vorbit mult despre prieteni comuni, literatură și evenimente literare, despre arta scrisului și multe altele, pe care berea rece din halbe le-a răscolit și revigorat... Păcat că zilele sunt tot mai scurte și timpul se scurge, atât de repede, în propria-i imensitate! A consemnat pentru dumneavoastră, Marian MALCIU
IMPRESII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366871_a_368200]
-
204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Misterul se află la sfârșit. Cui te adresezi? Zdrobită, firea ta de legi, dezlegi iubirea printre munți. Nimicuri spui că înțelegi. Luneci umbre, țipi simplicitate, complici un fapt mărunt. Modestul ideal te răscolește. Sunt un mărunt sărac? De unde vii? De unde ești? O scuză, un păcat și o iubire, trei puncte cardinale ai ucis, remodelezi sărmana lume, în timp prezent mă arcuiești orbind. Simplicitatea mâinii în care ai crezut, a tăcut. Acum ascult tăcerea
CU DINŢII ÎN SUFLET de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366905_a_368234]