748 matches
-
Pământ, într-o versiune apropiată de cea a lui Ivan Turbincă, catastrofa în care piere satul întreg la o revărsare a Dunării, ca o variantă acvatică a Sodomei și Gomorei, și încă altele, dintre care tema „Strămoașei”, cumva izolată, în răspăr, livrată contrapunctic, sub formă de mici pasaje culese cu alte caractere decât restul cărții. Se poate spune că arhitema e mântuirea, nu cea strict religioasă, ci literară, prin povestire. Astfel, pasajul așteptării unei mari inspecții școlare, așteptare anxioasă, febrilă, generatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
înainte de a se fi implicat în lupta contra armelor nucleare și de a i se fi interzis să revină în Africa de Sud (ceea ce a durat până în 1995). A sosit în Anglia ca "single parent" (femeie divorțată, cu un copil) și în răspăr cu toate, cum de altfel este ea de o viață. Conștientă că puțini o plac, că irită prin fronda ei (care e sistem existențial la Lessing), scriitoarea încearcă să minimalizeze antipatia multora pentru înclinația ei (foarte intens) comunistă din anii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reconstituite în lumina adevărului și a obiectivității, cum ar fi, printre altele, Amintiri de la „Iconar”, apărute postum în „Drum” (1975, 1976). Scrisul are nerv gazetăresc, impunând mereu un punct de vedere personal, chiar cu riscul ca semnatarul să intre în răspăr cu tendințele momentului istoric. Ceea ce impresionează, până la urmă, este consecvența ideilor susținute și exemplificate frecvent cu propria-i experiență. SCRIERI: Viața și opera lui Emanoil Grigorovitza, Cernăuți, 1936; Cântece de țară, București, 1938; Icoane de dor, în Poeme fără țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
în contextul modernității românești și europene, carte pe care cea de față o completează. În cazul artelor plastice, decadentismul rămâne tot un atribut legat de un context bine precizat, identificat în cultura franceză cu romanele lui Huysmans, dintre care În răspăr (1884) constituie modelul exemplar și, din punctul de vedere al artelor plastice, cu saloanele rozacruceene ale lui Joséphin Péladan. În mod esențial, reperul principal rămâne unul literar și francez prin excluderea unor alte contexte. Pentru cultura română termenul de simbolism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oferă datele unei reconversii a naturalismului în estetica decadentă, reconversie care are semnificația mai profundă a unei mutații estetice. Inițial, scriitorul publică romane "zoliste" precum Surorile Vatard (1879) și Pe apa sâmbetei (1882), pentru ca în 1884 să-i apară În răspăr, roman întrebuințat ca port-drapel, model exemplar și manual al esteticii decadente. În același an apare un alt roman care cunoaște un succes aparte, deschizând o serie, romanul Viciul suprem al infatigabilului estet Joséphin Péladan, reprezentant al decadenței latine și a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin reverie și reflecție melancolică, abandonarea realului și a prezentului în favoarea visului, a fantasmelor, a mitului. Mai presus de toate, se află cultul artei, al artificiului estetic asociat ambiguităților sexuale, ca o contranatură, impersonat exemplar de către personajul huysmansian din În răspăr, Des Esseintes, pe care istoricul de artă îl socotește chiar "arhetipul"20 acestei ontologii estetice. Rapetti identifică și o disociere sub raport tematic a celor două curente, iar pentru decadentism "izolarea în pulsiunile morbide constituie subiectul principal al acestei literaturi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
circulație tema destructurării civilizației latine pe baza coruperii catolicismului. Péladan nu este singurul care conferă o accepție latinocentristă și europeană decadenței, cu epicentrul în cultura și civilizația franceză. Și Edward Lucie-Smith îl menționează pe Huysmans cu cele două romane, În răspăr și Liturghia neagră, ca punct de reper pentru decadentism în raport cu reperele simboliste Jean Moréas și Stephane Mallarmé, construcție perfect simetrică: un autor bas-étage care însă a marcat conceptual în istoria literaturii și unul de mainstream. Chiar dacă ne aflăm în domeniul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cheie subliniat și de arta poetică verlainiană. Corespondențele ce se stabilesc între diferitele arte ca în opera lui Wagner, spre exemplu, devin fundamentale pentru noua estetică. În acest sens, exercițiile de laborator decadent ale lui Des Esseintes, eroul din În răspăr, sunt în măsură să ofere o perspectivă asupra unei științe a simțurilor, investite și onorate ca facultăți cognitive, și presupune o căutare a acordului sublim dintre elementele unor regnuri și lumi diferite trecute prin filtrul simțurilor informate cultural. Des Esseintes
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o figură obsesivă a grației și a cruzimii, ci și prin aglomerarea decorativistă a detaliilor într-un amestec de arhitectură orientală și bizantină. Caracterizarea pe care i-o face Huysmans prin intermediul personajului său, estetul decadent Des Esseintes, în romanul În răspăr, dobândește semnificația unei încadrări de sensibilitate decadentă. Huysmans relevă caracterul "blasfemic" al operei lui Moreau și un sens secret al transcendenței prin violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
calitățile sale soporifico-euforice. Beatrice, iubita ideală a lui Dante, era de altfel o femeie onestă, cu mulți copii, un loc comun al vieții echilibrate, menit unei gratificări celeste. Tabloul are un efect decadent în seria gesturilor à l'envers, în răspăr. Mântuirea este exclusă în cazul sinucigașilor, și cu toate acestea, prezența Sfântului Duh în chip de porumbel o asigură pe Sidall de mântuirea sa. Mai mult, Sfântul Duh este cel care așează în mâinile desfăcute ale Beatricei, aflată într-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictorului pus în fața dificultăților unei sănătăți fragile, deteriorându-se tot mai mult pe măsură ce acuitatea sensibilității sale crește tot mai mult. Interesant acest autoportret și pentru meșa cu aspectul unei flame răzvrătite și înclinația capului, ce conferă chipului o atitudine de răspăr. Maladia intră în recuzita picturii decadent-simboliste, Munch sau Vrubel, Strindberg sau Nietzsche sunt reprezentativi pentru felul în care își consumă boala pe măsură ce sunt consumați de ea. Theodor Enescu găsește o filiație între un tablou precum Durerea (1905-1906) "care și prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în cazul ilustrației de copertă, femeia are în dreptul pântecului o floare neagră, o floare tropicală care-i acoperă sexul, sau mai precis i se substituie. Coșmarul pe care-l are Des Esseintes, personajul emblematic al lui Huysmans din romanul În răspăr, relevă această substituție, această metamorfoză a sexului în floare, o floare carnivoră, o vagina dentata, expresie a bolii venerice, a sifilisului. Elementul angosant vine și din faptul că horticultura genitală păstrează nu doar speciile suave, ci mai degrabă pe cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pulverizeze. Verlaine publica celebrul poem "Langueur" (Melancolie) în 1883, în revista Le Chat noir și ulterior în volumul Odinioară și altădată 375, poem considerat o artă poetică decadentă, reflectând aceeași stare de spirit ca și romanul lui J.K. Huysmans, În răspăr, apărut în 1884. Poetul nu face cunoscuta o zonă geografică precisă, imaginea delectabil-morbidă a declinului este interiorizată, o transpunere a unei trame istorice în economia intimă a spleen-ului. Romantismul aducea în prim plan eroii melancolici cărora Renașterea le conferea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suprasarcină negativă printr-o accentuată morbiditate dublată de spectrul maladiei psihice care încifrează acum stările melancolice. Spleen-ul generează un exces de conștiință, o conștiință rea, care proiectează viziuni sumbre, ca în cazul lui Des Esseintes, estetul decadent din În Răspăr, sau la Franz von Stück, Lucifer (1890). Așezat pe ceea ce ar putea fi o piatră tombală, îngerul căzut, cu bărbia sprijinită în podul palmei, ne fixează cu o privire pătrunzătoare, dar care este în același timp o privire oarbă, privirea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se reflectă în interioritatea artistului. O importantă dimensiune decadentă o regăsim în felul în care pictorii, scriitorii sau colecționarii de artă aleg să-și decoreze interiorul casei, dacă nu să o și construiască. Una dintre temele romanului lui Huysmans, În răspăr (1884), este și această relație pe care personajul o întreține cu propria sa casă, transferând ceea ce ține de exterioritatea dezirabilă, călătoria, sau de o temporară dorință de recluziune austeră, chilia, în interiorul propriei sale locuințe, capabilă să suporte metamorfoza dorită. Des
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din 14/27 mai 1903, pp. 2-3. 41 Al Bogdan-Pitești, "Impression d'art. M. Vermont", în Revista orientală (Revue franco- roumaine) Anul I, nr. 1 mai 1896, p. 11. 42 Joh Reed, op. cit., p. 130. 43 J.-K. Huysmans, În răspăr, traducere de Raul Joil, prefață și tabel cronologic de Georgeta Horodincă, Editura Minerva, București, 1974, p. 67. 44 John Reed, op. cit., p. 133. 45 Edward Lucie-Smith, op. cit., p. 66. 46 Rodolphe Rapetti, op. cit., p. 42. 47 Marie Bengesco, "Le musée
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contrast subiectiv total: - universul năvălitorilor; - universul Țării Românești și al poporului ei de țărani aflați În luptă antiotomană. La nivelul stilului, imaginile sunt tranșante: - Tabăra lui Mahomed este surprinsă Într-un tablou grotesc, cu situații absurde, personajele sunt luate În răspăr, peste picior. Istoria este demitizată, redusă la banal prin vorbe de duh, prin paradoxuri, anacronisme și dialoguri comice. - Tabăra lui Vlad Țepeș, absent ca personaj, dar prezent În spirit, reprezintă un tablou al țării În manifestările ei rituale de viață
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cei care nu se "fermecară" (otrăviră) după modelul rigăi lor Decebal, "cu mueri și cu prunci cu tot au fugit" (p. 15). Trebuie menționată în acest context și opinia separată emisă de Ion Budai-Deleanu în De Originibus Populorum Transylvaniae în răspărul tezei exterminării dacilor: "De altfel, dacii, care au rămas după acest război, în parte s-au supus, iar în parte au ales de bunăvoie exilul în locul sclaviei și s-au împrăștiat în regiunile învecinate" (Budai-Deleanu, 1991, p. 84). Totuși, această
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
teza implicită a exterminării dacilor (p. 17). Față de aceasta, o primă torsiune prin care pozițiile clasice ale paradigmei latiniste ale Școlii Ardelene au fost dezarticulate a fost inițiată de I. Heliade Rădulescu (1861) în Prescurtarea sa de istoria românilor. În răspărul atitudinii încetățenite de la cărturarii ardeleni, de disprețuire ori în cel mai bun caz de tratare cu indiferență sau condescendență a barbarilor care au fost cuceriți de romani, Heliade Rădulescu își declară deschis admirația față de virtuțile războinice și patima libertății demonstrate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
popor, care să fi avut o istorie mai tragică decât poporul nostru. [...] Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (Ursu, 1924, pp. 17, 20). Ca niciun altul aceasta este concluzia unanim împărtășită destinul istoric românesc poartă pecetea indelebilă a tragicului. În răspărul direcției fanaticismului naționalist se contrapune orientarea critică din cadrul consensului naționalist prevalent pe întreaga lungime a interbelicului românesc. Momentul critic al naționalismului poate fi explorat pe două planuri: i) nivelul programatic, al declarațiilor de intenție; ii) nivelul concret al interpretării istorice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și a cadrului formal, noua lege continua reformele în sensul desăvârșirii proiectului modernizator început odată cu 1864. Pe plan calitativ însă, al conținutului informativ și al fondului ideologic, decretul 175 publicat în Monitorul Oficial din 3 august 1948 a venit în răspărul tradiției încetățenite pe durata ultimului secol. Decretul nr. 175 pentru reforma învățământului din 1948 stipulează, încă din articolul I, principiul egalitar și nediscriminator al educației, caracterul "exclusiv de Stat", precum și "unitatea de structură" al acesteia. Ideologizarea învățământului este explicit afirmată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unitate și independență națională" (p. 52). Deși nu mai degajă același patos naționalist și exaltare patriotică emise de manualele de istorie din ultima fază a național-comunismului, discursul conservatorist al vechii gărzi istoriografice păstrează retorica tradițională a unității chiar și în răspărul direcției oficiale stabilitate de autoritățile statale. În contrast, direcția reflexivă-europenistă cât și cea postmodernă îmbrățișează apelul la diversitate lansat de programa școlară. O atenție specială este acordată nu atât "instinctului de unitate" al românilor după rețeta tradițională -, cât mai ales
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de o "rezistență nostalgică", pasivă dar tenace, a oamenilor ale căror vieți au fost bulversate de schimbarea de regim și tranziția transformatoare care a urmat. După cum relevă datele ce vor fi prezentate în cele ce urmează, Raportul Tismăneanu vine în răspărul unei considerabile părți a opiniei publice, care departe de a privi condamnator trecutul comunist, îl consideră ca o alternativă preferabilă decepționantului prezent tranzițional. Seria de studii "New Europe Barometers" (NEB), derulate între 1991 și 2004, constituie o resursă unică de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]