1,324 matches
-
veacul acesta”/„la sfârșitul veacurilor”; cele două veniri, una smerită, abia vizibilă, care s‑a petrecut deja, și alta strălucitoare, în slavă, foarte vizibilă, ostentativă chiar, care urmează să se petreacă. Cea dintâi s‑a încheiat cu episodul înjositor al răstignirii; a doua va avea ca decor cerul locuit de îngeri. Personaj eminamente antinomic, Isus nu poate fi „definit” decât în mod paradoxal, ca o coincidentia oppositorum. Caracterul „pasiv” al primei sale parusii nu are valoare intrinsecă, ci prefigurează triumful celei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
profeție se referă la sfârșitul lumii și că cele șapte sute de săptămâni acoperă perioada cuprinsă între prima și a doua parusie. Atunci, cei patru sute nouăzeci de ani (70 x 7) trebuie calculați fie începând cu nașterea lui Isus, fie cu răstignirea sa. În primul caz, până la sfârșitul lumii ar rămâne doar șaptezeci de ani (490 - 420); în celălalt, puțin mai mult, adică o sută (490 - 390). Tot ceea ce un asemenea scenariu, reconstituit de toutes pièces, permite să presupunem, este faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
deopotrivă. Ca ultim argument, dar de data aceasta nu împotriva teoriei lui Hesychius, ci în sprijinul propriei teorii, episcopul Hipponei citează două versete din Cartea lui Daniel 9,24 și 26, care se referă expressis verbis la ungerea și la răstignirea lui Isus: „Iar Sfântul Sfinților va primi ungerea; și Cristos va fi dat morții și nu va mai fi nimic pentru poporul său, adică pentru cetatea care era a sa: atât de mult va fi despărțit de iudei, care din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu ultimele performanțe de limbaj. SCRIERI: Poezii - Gedichte, ed. bilingvă, Mainz, 1981; Transilvania, Rhein, 1982; Phoenix. Amintiri lirice (1959-1984), Mainz, 1984; Strigătul morților, Lünen, 1986; Omina, Dortmund, 1987; Testament, pref. Emil Manu, București, 1991; Răzeșul cuvintelor, Kastellaun-Port Barcares (Franța), 1991; Răstignirea ultimului cuvânt, pref. Gh. Bulgăr, București, 1992; Lichtebbe, Freudenstadt, 1994; Blinder Spiegel, Freudenstadt, 1994; Semne, grații și simboluri, postfață Al. Cistelecan, Cluj-Napoca, 1995; Mandala, Kastellaun, 1996; Două anotimpuri, toamna, Timișoara, 1997; Poeme - Gedichte, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Vorbe sugrumate-n
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
limba formării mele poetice” (interviu cu Christian W. Schenk), TR, 1992, 15; M. N. Rusu, Elegii din Vest, ALA, 1992, 106; Eugen Simion, Limba maternă și limba poeziei. Cazul Christian W. Schenk, PSS, 1993, 2; Emil Manu, O carte despre „răstignirea” cuvintelor, VR, 1993, 2-3; Lucian Chișu, Călătorie spre centrul cuvântului, L, 1993, 48; Constantin Cubleșan, „Testament”. „Răstignirea ultimului cuvânt” ST, 1993, 12; Gh. Bulgăr, O prezență poetică - C.W. Schenk, pref. Dan Tărchilă, București, 1993; Ioan Holban, Cine și cum
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
Vest, ALA, 1992, 106; Eugen Simion, Limba maternă și limba poeziei. Cazul Christian W. Schenk, PSS, 1993, 2; Emil Manu, O carte despre „răstignirea” cuvintelor, VR, 1993, 2-3; Lucian Chișu, Călătorie spre centrul cuvântului, L, 1993, 48; Constantin Cubleșan, „Testament”. „Răstignirea ultimului cuvânt” ST, 1993, 12; Gh. Bulgăr, O prezență poetică - C.W. Schenk, pref. Dan Tărchilă, București, 1993; Ioan Holban, Cine și cum ne traduce, CRC, 1994, 2; Adrian Popescu, Un poet blingv, TR, 1994, 2; Virgil Mihaiu, Când sunt
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
eternitatea; linia cu dreptunghiuri = gândirea și cunoașterea; linia ușor ondulată = apa, purificarea; spirala = timpul, eternitatea; spirala dublă = legătura dintre viață și moarte. Potrivit acestor semnificații ale simbolurilor utilizate la încondeierea ouălor, și a scenelor biblice și religioase, deasemeni utilizate,precum "Răstignirea", "Învierea", "Plângerea Fecioarei Maria", etc., deducem că poporul român a simțit nevoia să-și exprime credința în Învierea Domnului și astfel a dat naștere unor creații populare pline de înțelesuri religioase. În transmiterea acestui demers religios și pentru înțelegerea lui
ÎNVIEREA DOMNULUI – SĂRBĂTOARE OGLINDITĂ ÎN TRADIŢII POPULARE DEMERS SUSŢINUT ÎN FAŢA ELEVILOR PRINTR-O METODA ACTIV - PARTICIPATIVĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Amarandei Mihaela Tatiana () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_911]
-
viață creștină așa cum ne‐ a învățat Mântuitorul. Cu ficare păcat pe care‐ l facem devenim asemenea celor care strigau să‐L răstignească pe Iisus. Creștinismul s‐ a întemeiat în două etape sau în două chipuri: 1.În chip nevăzut la Răstignirea Mântuitorului pe cruce prin Jertfa Sa. 2.În chip văzut la Pogorârea Duhului Sfânt când în urma predicii Sfântului Apostol Petru s‐au botezat trei mii de suflete și astfel s‐a format prima comunitate creștină. Duhul Sfânt a coborât în
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
fragment), Alexis Nour. În rubricile „Recenzii”, „Glose”, „Cărți noi”, „Cronici” (subdivizată în „Literare”, „Filosofie”, „Artă” și „Sociale”) se prezintă volume de I. Al. Brătescu-Voinești (În slujba păcii), Lucian Blaga (Poemele luminii), Ion Pillat (Grădina dintre ziduri), A. Dominic (Revolte și răstigniri). Sunt de semnalat ampla recenzie făcută de Ion Barbu la volumul de versuri Darurile pământului de Nichifor Crainic și alta, semnată de C.R. Ghiulea cu pseudonimul Renovatus, la Amintiri universitare de Ion Petrovici. Fără un program enunțat ca atare, dar
UMANITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
încordare supraumană de a păstra scânteia originii sale celeste în „noaptea înaltă” a închisorii materiei. De aceea, ființarea sa evită să lase urme în istorie („Pietre n-am lăsat și nici lemn, nici cui”), ocolind modelul christic al suferinței și răstignirii și refuzând suveran ispita amestecului cu o lume impură: „Degeaba umbra vrea să mă închege / Nu simt durerea pietrei de-a fi înger” (Livada plânse galbena privire). Motivul central al lirismului de natură vizionară al lui S. este, firește, cel
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
cultivate în anii exilului. Poetul și-a limpezit cântarea, iar simbolurile sunt clar sensibile. Metafora drumului inițial s-a revelat în lăuntricul drum, valențele mioriticului se axează exclusiv pe metafizic, nota religioasă a cântecului se descifrează în semnificațiile implicate în răstignire, jertfă și renaștere spirituală, cosmicul se transformă din peisaj în rost, în destin stelar al ființei, moartea e doar adormire. Poetul damnat pare că se transformă chiar în cântec, tinde spre reculegere și meditație, ceea ce îl determină să renunțe la
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
pretutindeni pecetea morții care face și desface istoria, conștiința umană va putea rememora istoria dramatică a lui Hristos Iisus, Cel făcut blestem pentru noi, dar fără de păcat. Urmând via Crucis, fiecare dintre noi își va bea paharul părăsirii și al răstignirii. Uneori trebuie să acceptăm că, omenește vorbind, nu este nimic de înțeles din istoria umanității - așa cum fără Înviere, crucificarea lui Iisus ar fi rămas o șaradă grotescă. Și totuși: înfrânt de puterile veacului, jertfa lui Hristos a schimbat fața lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
stăpâniile întunericului. Rugăciunea de mijlocire pentru milioanele de victime jertfite în absurdul război mondial (1939-1945) s-a lipit zi și noapte de inima părintelui Sofronie, transformându-i mintea într-un altar sfânt pentru neîncetata jertfă către Domnul. Doar atingând prin răstignire, precum Hristos, abisul iadului făcut de mâna omenească, Sofronie avea să cunoască slava învierii și a înălțării întru cunoașterea veșnicului Dumnezeu 1. Această necondiționată dăruire de sine l-a făcut să-și pericliteze îngrijorător de mult sănătatea, așa încât, după șapte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doisprezece apostoli. Urcau spre Ierusalim. Cu o săptămână înaintea pătimirii, Domnul știa că „va fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat”. Prietenilor, între care zelosul Petru, Iisus le mărturisea că „fiii fărădelegii” îi pregătesc răstignirea. „După ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.” Evanghelistul Luca mai face următoarea remarcă: „Și ei șapostoliiț n-au înțeles nimic” (Luca 18, 34a). Cu acest mister nedezlegat, ucenicii se îndreptau împreună cu Iisus spre Ierihon
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un criteriu pregnant în primul mileniu creștin, indiferent dacă este vorba de tradiția latină, bizantină sau orientală -, unitatea tematică ce orchestrează detaliile reprezentării Patimii nu poate rămâne aleatorie. Acest lucru îl demonstrează limbajul liturgic folosit de Biserica răsăriteană în zugrăvirea Răstignirii Domnului. Toate registrele - muzical, iconografic, imnografic și coregrafic - implicate în slujbele din Joia, Vinerea și Sâmbăta Mare ne impresionează prin extraordinara lor sobrietate estetică. Chiar și îndolierea totală din cântarea Prohodului se face după ritmul transfigurat al unei bune-cuviințe cerești. Corul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
procesiunii Crucii, la utrenia Vinerii Mari, preotul vorbește cu „Cel care a încuiat adâncul, dar S-a văzut mort”, rostind cu îndrăzneală cuvintele: „Închinămu-ne Patimilor Tale, Hristoase, arată-ne nouă și slăvita Ta Înviere”. Oricât de solemnă ar fi simbolica răstignirii, în actul comemorării se ivește un moment de anticipație. Învierea nu este foarte departe. Aceeași îndrăzneală, izvorâtă dintr-o putere a dragostei care „pe toate le nădăjduiește”, transpare în primele stihuri ale Prohodului: „Dar cum mori, Viață/ Și cum șezi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nevăzutului este atins de icoana Învierii Domnului, ai cărei martori de primă instanță sunt doar Tatăl, mormântul gol și giulgiul cu miresme. Icoana clasică a Învierii este de fapt icoana pogorârii în iad, ce păstrează câteva elemente esențiale din reprezentarea răstignirii (îngerii revin cu glas de bucurie, iar Crucea este orizontală și apasă, tot la „locul Căpățânii”, peste împărăția morții). Pe scurt, atât imnografia, cât și iconografia Învierii confirmă, în tradiția bizantină, toate anticipațiile îndrăznețe incluse în reprezentarea Patimii Domnului. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din anul 1951, Mihai Buracu relatând că cei din celulă trebuiau să sărute un falus din săpun atârnat de gâtul unui „sacerdot”. Existau spini, bâte în loc de ramuri înverzite de salcie și un „Pilat” care l-a osândit pe „Iisus” la răstignirea pe hârdăul cu excremente 1. Juberian afirmă că acestea au fost ultimele bătăi 2, după care majoritatea celor rămași în închisoare au fost adunați la camera 4-spital: Țurcanu, Mărtinuș, Gheorghieș, Mătase, Stănescu, Leonida, Păvăloaie, Măgirescu, Blejescu, Mărculescu, Drăgoescu, Calciu, Mandinescu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să joace rolul asinului. Deținuții au fost obligați să sărute un falus confecționat din săpun, atârnat de gâtul unui „sacerdot”, iar scena condamnării la moarte a lui Iisus a fost și ea batjocorită, un „Pilat” osândindu-l pe „Iisus” la răstignirea pe hârdăul cu excremente. În urma torturilor la care a fost supus, lui Mihai Buracu i-a albit părul. Înainte de presupusa eliberare, a făcut de planton, ducând hârdaiele cu mâncare și făcând curățenie pe hol, ocazie cu care a văzut tăblițele
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
un bărbat se oferă voluntar să facă și cursurile pentru ofițeri, mai face un an de armată, de data aceasta plătit. Acesta a fost și cazul lui David. Literal, „drumul suferinței”, cu referire la ultimul drum al lui Iisus înainte de răstignire. Aceste referințe ironice se referă la un serial TV celebru care se era difuzat chiar când realizam noi interviurile și în care majoritatea bărbaților se prezentau folosind aceste două adjective. Un război în care Israelul a fost atacat de Egipt
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
prejudecăți a Întregului „dosar neotestamentar Maria Magdalena”. Ce ne spun Mărturiile evanghelice? Sub numele „Maria din Magdala” sau „Maria Magdaleana” (aceasta este forma corectă din punct de vedere istoric), faimosul personaj apare În patru momente cheie: În preajma lui Isus; la răstignire; la punerea În mormânt; la Înviere. Le vom analiza cu atenție, insistând asupra diferențelor, pline de tâlc, ale evangheliștilor. În Luca 8,1-3 se spune: „Și a fost așa: puțin timp (se subînțelege chronoi) după aceea, el a Început să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
doar că sub Irod Antipa, Magdala trece printr-o perioadă fastă din punct de vedere economic. Atitudinea lui Isus intra În rezonanță cu atitudinea critică a aristocrației galileene față de stăpânii de la Ierusalim, din Iudeea. * Maria Magdalena este apoi amintită la răstignire. Mi se pare interesantă și necesară compararea listelor furnizate de evangheliști. Matei (27,55-56) pomenește următoarele nume: Maria Magdalena, pe primul loc, Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedeu. El precizează că toate l-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
8, despre care am vorbit mai sus. El se mulțumește să spună că priveau de departe „femeile care-l Însoțiseră din Galileea”. Ioan (19,24-27) corectează scena, după bunul său obicei: femeile, Împreună cu „ucenicul pe care-l iubea”, nu privesc răstignirea de departe (makrothen) ca În relatările sinopticelor, ci stau chiar „lângă cruce”, para toi stauroi tou Iesous. La rându-i, el propune o altă listă de personaje feminine: Maria, mama lui Isus; sora ei, Maria lui Klopa, și Maria Magdalena
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
apare cel puțin un nume inedit, singurul nume citat de toți fiind al Mariei Magdalena. Cum se explică, pe de o parte, fluctuațiile, pe de altă parte, constanța? Evangheliștii se arată selectivi și nesiguri În privința majorității martorilor feminini ai episodului răstignirii, cu excepția unuia singur: Maria Magdalena. În cazul ei există concordanță unanimă. Această unanimitate merită interpretată, chiar dacă la nivel strict ipotetic: e posibil ca Maria Magdalena să fi fost singurul martor al răstignirii dintre discipoli (așa cum va fi la Înviere); pentru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și nesiguri În privința majorității martorilor feminini ai episodului răstignirii, cu excepția unuia singur: Maria Magdalena. În cazul ei există concordanță unanimă. Această unanimitate merită interpretată, chiar dacă la nivel strict ipotetic: e posibil ca Maria Magdalena să fi fost singurul martor al răstignirii dintre discipoli (așa cum va fi la Înviere); pentru a da Însă greutate și credibilitate mărturiei, evangheliștii au mai adăugat câteva nume de femei, mereu altele de la o evanghelie la alta. Aceeași observație este valabilă cu privire la episodul „punerii În mormânt”: Matei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]