891 matches
-
a dus primii oameni pe Lună, Neil Armstrong și Edwin Aldrin, aceștia au avut asupra lor pistoale cu laser pentru autoapărare! Eu citisem că au avut altceva la ei... Este adevărat, au mai avut o Biblie, o cruce cu Iisus răstignit și... șorțuri și însemne masonice pe care le-au folosit în cadrul unei mici ceremonii ce a avut loc pe Lună, după fixarea celebrei plăci ce trebuia să anunțe posteritatea sau pe „alți”vizitatori ai Lunii de prezența selenară a lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
deschidere spre lumina învierii, săgeată metafizică și înaripare. Mobilitatea sufletească a spectatorului e chemată să participe nu atât la metamorfozarea formelor, cât la descifrarea energizantă a aceleiași imagini. Cu alte cuvinte, depinde de noi dacă prin lectura tablourilor ne lăsăm răstigniți sau salvați. Culorile sunt dispuse alchimic ca niște trepte pe care ochiul urcă de la întuneric la lumină, de la verdele primordial al teluricului la aurul esențial al spiritului. Vizitarea acestei expoziții în spațiul privilegiat al Palatului Mogoșoaia este în același timp
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
să le primească-n luntrea-i de mister împărăția Hadesului vrând - la Styx, pe mal, de veghe stau fumând... (...ca-n Dante, șiruri vin ai morții sclavi: zdrobiți cei din războaie, tineri bravi cei ce-au căzut - dreptății străjuind - cei răstigniți și cei plătiți cu-argint cei mulți și proști, și filosofii gravi ca-n Dante, șiruri trec ai morții sclavi...) ...da! Charon mă așteaptă zi de zi ci eu mai pufăi - bine-i a trăi chiar când ești mort! am
Fumând pe malul Styxului… by Radu Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/4578_a_5903]
-
neagră coborând în jos -/ de-o parte cerul întunecat la apus/ și negru de piatră la răsărit./ În groapa aceea de nord,/ unde ajungi frânt de oboseală și plângând,/ trăiește casa noastră/ împrejmuită cu sânge./ În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele eterne. Și vremea/ ne face una cu pământul./ În lumina lămpii la grindă,/ noaptea, cei trei prunci în cămăși albe/ ard prin
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
împrejmuită cu sânge” - sintagmă obscură, dar nu gratuită; e oare o aluzie la vechi tragedii familiale sau, în continuare, la sângele consumat muncind? O imagine a părinților vine brusc în prim plan, cristică și zguduitoare: ,,în cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn”. În interiorul casei natale, asistăm la o ultimă explozie expresionistă. Timpul nu are nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără răgaz; el apare ca un supliciu (,,o ladă
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
atât de tare că n-auzim nimic”... Primele șase versuri din Imnul iubirii țipă dezolanta, manieră: ,,patria credinței”, ,,tărâmurile nădăjduirii”, ,,facla iubirii”, ,,graiul dragostei”. Arareori, câte un fragment te bucură, în treacăt, precum, în origine, pământul văzut ca o roză răstignită: ,,La început a fost pustia/ Și în pustie era vânt/ Și-n vânt ardea ascuns cuvântul/ Și în cuvânt era pământ// Pământul nu era decât/ Un trandafir în miez de noapte/ Pe crucea liniștii uitat”.
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
doar în arta Occidentului? Altfel spus, doar în arta Occidentului le înțelegem în acest fel? O mască oribilă în concepția unui european poate fi, pentru un trib primitiv, un zeu binevoitor; la fel cum pentru un străin imaginea lui Christos răstignit poate părea îngrozitoare, iar pentru un creștin, nu1. Ceva frumos pentru un popor sau pentru o epocă poate fi urât pentru alta și invers. Aceasta pare o concluzie evidentă care ar conduce la ideea că nu există un urât și
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
se trage din negarea iubirii, din îndepărtarea și uitarea condiției umane de alteritate divină, din uitarea stării de grație, din uitarea principiului, a sursei, a donatorului, a condiției noastre de adonat. Sacralitatea poate lua chipul urâțeniei exterioare. Imaginea lui Hristos răstignit devine uneori înfiorătoare. Însă nu sacrul este cel care devine cutremurător, ci însăși răutatea lumii care nu poate primi sacralitatea decât după criteriile ei7. Același lucru îl afirmă și Hegel (Estetica II, 1) pentru care „Hristos cel răstignit ...nu poate
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
lui Hristos răstignit devine uneori înfiorătoare. Însă nu sacrul este cel care devine cutremurător, ci însăși răutatea lumii care nu poate primi sacralitatea decât după criteriile ei7. Același lucru îl afirmă și Hegel (Estetica II, 1) pentru care „Hristos cel răstignit ...nu poate fi înfățișat prin formele Frumuseții grecești”; „Vrăjmașii...întrucât se opun lui Dumnezeu, Îl hulesc, Îl batjocoresc, Îl martirizează, Îl răstignesc, sunt reprezentați ca răi pe dinăuntru, iar reprezentarea răutății lor lăuntrice și a potrivniciei față de Dumnezeu atrage după
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
alte vremuri, în alte ținuturi, cu vreo fată poate tânără, poate nespus de frumoasă și pe care poate o va fi chemat Felicia. în mijlocul camerei, înconjurată de mormane de flori putrede, era o masă mare de stejar. Pe ea zăcea răstignit, ținând într-o mână o cruce mare de lemn înnegrit, trupul gol și în descompunere al armatorului. Își dăduse duhul la ultima ședință de tortură, plătindu-și astfel pentru totdeauna păcatul, al cărui secret l-a dus cu el în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a intra desculț și cu capul descoperit în lumea lor. Răsucea între palmele asudate o superbă cupă cu picior. Făcută din corn de inorog, era bogat ornamentată, precum potirul Sfântului Graal, în care Iosif Arimateanul strânsese sângele scurs din trupul răstignit al lui Isus. Bătrânul își privi chipul oglindit de luciul catifelat al hidromelului din vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
seama că nu cruț pe nimeni și nimic și știu că și dumneavoastră gândiți întru totul ca mine. Astfel, de vreme ce suntem judecători cu toții, suntem cu toții vinovați unii față de ceilalți; în felul nostru jalnic, suntem Hristos și cu toții, unul câte unul răstigniți, și tot fără a ști. Sau, mai bine zis, am fi asta, dacă eu, Clamence, n-aș fi găsit scăparea, singura soluție, adevărul... Mă opresc aici, iubite prietene, fiți fără grijă! Ne vom despărți, de altfel, căci iată, am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mine. 21. Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu, căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos. $3 1. O, Galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? 2. Iată numai ce vreau să știu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul, ori prin auzirea credinței? 3. Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfîrșiți prin firea pămîntească? 4. În zadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
da Vinci, al cărui nume rămîne aproape necunoscut. Mă apropii și de acest perete și mi se pare uluitor că sînt amîndouă aici. Culorile bogate, pastelate din robele apostolilor se regăsesc în acelea ale personajelor care îl privesc pe Isus răstignit. Lîngă Fecioara Maria, care își înlănțuie mîinile de piedestalul crucii, Tomas d’Aquino, martor înmărmurit... Ninge. Cu fulgi mari care anulează marginea dintre realitate și poveste. Păcatul din noi nu poate fi acoperit, însă. Străbat Piața Domului și merg spre
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
cu aceasta judecarea era încheiată și se trecea la executarea pedepsei. Acest titulus era purtat în fața condamnatului în timp ce era escortat spre locul supliciului sau agățat de gâtul acestuia. Apoi, când se ridica crucea, la mijloc pe patibulum-ul acesteia, deasupra capului răstignitului se fixa tăblița. Așa cum s-a remarcat, expresia „rege al iudeilor” trădează o origine exterioară iudaismului, exprimă punctul de vedere al străinilor, respectiv, în cazul de față, al romanilor. Ea a fost considerată de unii ca arătând antiiudaismul lui Pilat
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
trecut de călcâi, a întâlnit în lemn un nod mai dur. Picioarele bătute în cuie nu sunt deci o invenție a evangheliștilor, cum s-a spus frecvent. Ioan (19,31) povestește, de asemenea, că Sinedriul cerea să nu se lase răstigniții pe cruce pe durata zilei Sabatului și nici să li se zdrobească picioarele. Alte surse ne informează că, pentru a pune capăt supliciului, se zdrobeau picioarele condamnaților care, lipsiți de acest mijloc de sprijin, se sufocau mai repede. Iisus, fiind
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
rămână peste noapte spânzurat de copac, ci să-l îngropi tot în ziua aceea” (Deuteronomul 21, 22 23); la rândul său, Fl. Josephus relevă faptul că iudeii arătau o deosebită grijă față de înmormântări, în sensul că până și hoiturile răufăcătorilor răstigniți erau coborâte de pe cruce și înhumate înainte de apusul soarelui” (Războaiele iudaice 4, 5, 2). Cu atât mai mult în situațiile de sărbători majore autoritățile romane au trebuit să țină seama de exigențele tradițiilor și regulilor religiei locale, așa că la cererea
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
neîncetat Evanghelie, limba ni/ s-a făcut sfeșnic așteptînd cu nerăbdare să se pună în ea/ lumina rugăciunii" (Psalmul 36). Metamorfozele purificării sînt puse în ecuație cu metamorfozele poetice: "Bisericile sînt semințe ale Duhului căzute din cer./ Eu mănînc pîine răstignită. Sufletul meu este tot/ mai înăuntru./ Ca apa în fîntînă" (Psalmul 75). Simțindu-se "în val nelumesc", socotin-du-și, cum ar spune Origene, sufletul un altar, poetul nu-și uită obligația rostirii specifice. Dar intervine un plan contrapunctic. Credința nu e
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
o ambiguă slavă... Matroana se apropie de negresa nubilă, o luă de mână cu neașteptată gingășie și grație, și o conduse spre aparatul de la marginea golului. O-ntinse pe șasiul îngust și-i prinse încheieturile mâinilor și gleznelor în cătușe. Răstignită așa, pe o cruce a sfântului Andrei de aluminiu, Cecilia își revelă ochilor noștri sexul ca o floare neagră cu petalele încrețite, sex de felină, vulvă de sfinx, nefăcută pentru copulări ca oricare. Încet, la o manevră iute a degetelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se naște-n negură pe deal Privirea mi se-ascunde-n oarecare Cu vise răstignite pe un val Ce spulberă oceanul într-o mare. Mă voi preface într-o taină aiurită Și voi dansa tangoul învechit în pași Voi ridica o clipă răstignită Și voi plecaădacă mă lași. Și-mi fi-vor anii la răscruce Și-mi voi trimite lacrima să plângă Spre nefirescul timp săpat în cruce Un drum născut de dinainte, lângăă Răscruce la capitole de viață Ascunde-mă-n cuvinte
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
rămas și s-a oprit Cu ruga mea și-a tuturora. Un înger cu aripa frântă Blestemul la mal se descântă Și vântul adie-n fuioare Șoptește în van: “DE CE OARE”?! ANATEMĂ Te blestem în gândul meu Și-n lacrimile răstignite Pe urma pașilor mereu Să calci în gânduri adormite. Și în amurgul rece să-Ți apar Cuvintele să-Ți strige a uitare Și-n nopțile fără hotar În vise eu să-Ți fiu, rătăcitoare. Să-Ți fie orice gând nimicitor
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
triumfului tezei lor personale, susținute în fața unei mulțimi îndobitocite, să ceară celui ce se spălase pe mâini de orice implicație paza mormântului, profețind că „va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi”, aceasta fiind o apoteoză a celui răstignit. Ultima evanghelie s-a citit, piatra Mormântului s-a pecetluit, diaconii l-au ridicat pe mitropolit să-l ducă în mijlocul naosului, lângă cruce, să binecuvânteze în numele Patimilor lui Iisus și întru nădejdea Învierii Lui. Unul câte unul, primul fiind vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încercarea de a rămâne tu însuți înconjurat de trădători și de a rezista existând ca popor printre puteri mari și nemiloase. În fața compromisului, acceptat pentru o eventuală supraviețuire, Brâncovenii aleg sublimul și-și mărturisesc marea lor iubire pentru Iisus cel răstignit și intră astfel în veșnicie. Un tablou despre o familie, un exemplu de sfințenie călăuzitoare, o scriere abordând eternele probleme ale conștiinței umane. 9. Suferințele din Ardeal Vasile Stoica Descriere: Cartea „Suferințele din Ardeal” tratează momentele cele mai importante ale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Până să ajungă la policlinică, dădu iarăși peste un cabinet particular, unde a fost iarăși refuzată, și tot așa și la policlinică. Peste tot i se spunea că trebuie să nască, Mirelo, trebuie neapărat. Păi, tocmai asta așteptai pe când stăteai răstignită-n fereastră, holbându-te ceasuri în șir după Velicu. Nu de Velicu aveai tu nevoie, Mirelo, te durea în fund de el. Așteptai de fapt copilul... Ce mai, așteptase cu folos. Păi, cum? Făcuse o treabă bună, desigur, era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să se achite de datorie... — Ce bani, doamnă? O să primesc niște bani? Doamna Petronela se uita la ea pe sub gene, cu ceafa lăsată pe spătarul fotoliului, expirând prelung fumul țigării. Își răscrăcărase picioarele strânse în pantalonii de piele. Era ca răstignită, prăbușită, iar surâsul ei cenușiu, înecat în fum, lunecase într-un rictus al ostenelii. Naivitatea Mirelei chiar o obosea. Mai curând ignoranță decât naivitate. Fetița asta e de o ignoranță crasă, incredibilă. Familia care va înfia copilul te va recompensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]