6,632 matches
-
tot, ticălosule, numai că nu te-a ajutat Dumnezeu și n-ai aflat că problema Consiliului e rezolvată. Nu mai trebuie ocupat, împuțitule. Consiliul se ocupă singur!"." În acea clipă Pangratty tresări sincer speriat, Mihai Mihail a sărit din scaun, răsturnînd un teanc de hîrtii, care s-au împrăștiat pe podea. "Cum a spus, cum a spus, " Consiliul se ocupă singur!"?" Directorul Serviciului devenise brusc agitat, roșu la față, transpirase de parcă l-ar fi apucat fierbințelile. "E nemaipomenit, chestia asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ci glasul extaziat, Înfiorat de teamă ori de ardoare. „Oh, fiți binecuvântați!“ Deodată, cum stătea nemișcat În car, văzu o barbă roșiatică și niște ochi albaștri ai unui tânăr care se aplecă deasupra lui de‑a curmezișul, deci cu chipul răsturnat peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi lua tot soarele. „Oh, fii binecuvântat!“ Oare lui, lui Dionisie, Îi vorbea, ori visul sau nălucirea Îi mai jucau o farsă? Privind neîncrezător În ochii tânărului observă cum ochii aceia temători, oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceea dormea cu copilul În aceeași odaie - altfel, cele trei fetițe aveau dormitorul lor, - sări din somn și, năucă, Încercă să găsească lumânare. Fetița urla ca scoasă din minți. Era un țipăt sălbatic, inuman, care‑ți Îngheța sângele‑n vine. Răsturnând sfeșnicul, doamna Brener fugi la fetiță, Îi apăsă căpșorul pe pieptul ei, dar nu reuși să zică ceva, Îi pierise vocea, nici ea nu știa ce se petrecea, de parcă cineva Îi Îneca fetița sau i‑o sugruma. Printre urlete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ajungă pe cei aflați cel mai aproape. Era o luptă disperată pentru supraviețuire, deși era evident că nu mai aveau nici o speranță de scăpare. Până la urmă, uriașul rechin se întoarse și, cănd făcu acest lucru, catamaranul, scufundat pe jumătate, se răsturna și îi aruncă în apă pe ultimii săi ocupanți. În acel moment, Octar întinse mâna către prințesa și strigă în semn de despărțire: —Anuanúa!!... Anuanúa!!... Un rechin cenușiu îl trase în adâncuri, cu mâna încă ridicată. Câteva clipe mai tarziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru un covor! În zilele foarte călduroase, Bica accepta ca uriașa balie de tablă să fie scoasă afară și nepoții să facă baie împreună. Dezbrăcați la chiloței, Ema, Dan și Luana așteptau, chiuind de bucurie, ca Bica să umple "cada" răsturnând în ea cele câteva zeci de găleți cu apă fierbinte, încălzită la toate aragazurile din gospodărie. Cocoșată din pricina greutății și asudată de căldură, Bica le scutura picioarele de praf și îi băga în balie. Începea, astfel, cel mai îngrozitor coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
astfel, cel mai îngrozitor coșmar al ei. Întâi, urletele insuportabile la contactul cu apa. Mai apoi, se trezea câte unul că e prea fierbinte. Femeia înhăța gălețile și da fuga la pompă să le umple. În momentul în care le răsturna, urla un altul că apa s-a răcit prea tare. Bătrâna alerga spre aragazuri. Când, în sfârșit, se declarau mulțumiți, începea săpuneala. Una smintită, o nebunie generală al cărei produs, clăbucul, se înălța amenințător, gata să acopere întreaga ogradă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bărbatul făcut ghem și își trăgea înciudată "rochia" peste pieptul generos. Aprinse, cu ostentație, o țigară. Revenindu-și din șoc, bărbatul întinse mâna, timid, după paharul cu vin. În acel moment, simți o plesnitură puternică în piept și se trezi răsturnat de pe scaun. În noaptea aceea Luana adormi greu, măcinată de nenumărate gânduri, planuri de răzbunare amestecate cu o dorință arzătoare ca tatăl ei să învie, pentru a mai dansa, o noapte, cu soția sa. Frământarea cea mai adâncă însă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
răgaz de încă o zi. La finele zilei următoare, Violeta plecă acasă fără să ia legătura cu fosta ei colegă. Luana o pândi la ieșirea din școală și fără nici o introducere se repezi la ghiozdanul fetei, îl desfăcu și-i răsturnă conținutul pe jos. Caietele ei lipseau. Se întoarse spre Violeta cu o privire de fiară. Dă-mi-le! Acum! Violența gestului o lăsă pe fată fără grai. Reuși să bâiguie: Sunt acasă. Ți le aduc mâine. Luana ridică pumnul. Cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Bica și Aneta, sosite cu mașina de dimineață, au dat fuga în bucătărie. Tănțica a scos masa afară, a gătit-o cu fața de masă cea nouă, a scos "argintăria" din bătrâna ladă cu zestre. După zece minute Bica a răsturnat, dintr-o smucitură, pe fundul de lemn din mijlocul mesei, mămăliga aburindă. Nepoții s-au aruncat cu poftă asupra ei, fără să mai aștepte ca bunica s-o taie bucăți cu sfoara. Oliviu și Renar au privit cu ochi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
suport mojiciile unor creaturi nenorocite ca dumneata. La prima jignire pe care mi-o mai aduci, te dau cu fundul de pământ de-ți sar ochii din cap. E clar? Era greu să ți-o imaginezi, gâză mică și subțire, răsturnând cu picioarele în sus ditamai matahala dar avea o lumină în priviri care te punea pe gânduri vizavi de faptul că, într-un moment de maximă furie, n-ar fi găsit forța necesară să facă o astfel de minune. Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
poșetă. Directorul ridică sprâncenele contrariat. Ea trecu atât de repede de la o idee la alta, că-l năuci. Luana zâmbi. V-am surprins. Asta ar fi trebuit să facă oamenii noștri acum câteva minute. Voiam să spun că atunci când am răsturnat conținutul poșetei, jumătate din lucrurile aflate acolo erau bonuri de la diferitele supermarketuri la care îmi fac cumpărăturile. Căzute cu fața în jos, aspectul imaculat al fițuicilor mi-a dat o senzație de gol. Câtă hârtie irosită fără rost! Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iubești? Însă, chiar pe când era iarăși arătat cu degetul, Adam a observat că Din avea pleoapele grele, că i se Închideau și că tot clipea Încercând să rămână treaz. — E oare mai bine? repetase el aproape mormăind, apoi s-a răsturnat moale pe rogojină. Fusese asemenea spectacolului unei flori de noapte, a unei fermecătoare eflorescențe care se pleoștește pe neașteptate și Își Închide petalele tocmai În clipa când e mai impresionantă. Adam s-a pomenit dintr-odată singur, doar cu dure
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
brumate de bere blondă. Cei mai mulți erau localnici. În ultima vreme se vedeau mult mai puțini occidentali. În jur erau palmieri În hârdaie și pe pereți fotografii sepia ale echipelor de crichet ori de rugby. Un chelner indian ștergea o băutură răsturnată În mijlocul Încăperii pe pardoseala În carouri albe și negre ca o tablă de șah. Nu se zărea nici o femeie. Mai lasă odată dracului ziarul ăla și vorbește mi, Johan, ca-ntre bărbați! OK. Numai că nu putea să Împăturească ziarul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
l-a chemat și a luat-o la fugă spre plajă. A intrat În apă, pantalonii subțiri i s-au udat până la genunchi. A pus atent bărcuța pe apa calmă, ea s-a legănat Încoace și ncolo, până când a fost răsturnată de un vălușor. În drum spre casă, Adam nu s-a mai gândit la desen sau la stinghereala lui Karl când dăduse peste el. Era mai degrabă mulțumit că nu fusese certat pentru chiul. Acum Însă Își amintește că simțise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îs dați dracului, domnule, au o iuțeală de minte și de mână, că n-ai timp să zici nici pâs. Acu aruncă ridichea în tingire, face aia clamp, clamp, gata ridică tingirea că doar nu-i la farmacie și-ți răstoarnă marfa în plasă. Atâția lei, zice, mai doriți altceva? O să-și facă și casă, o să-și facă de toate, nu-i plângeți. Ei să se potrivească și să se înțeleagă în toate cele. Că de acum sunt ca și luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
calendar, nu mai rămăsese nimic în afara planificării, vorba tatălui Carminei, "o planificare riguroasă" care fusese pricina înstrăinării, a tocirii rapide a sentimentelor ei și apoi peste această mecanicizare interveniseră și multe alte probleme, ce umpluseră hârdăul, îl făcuseră să se răstoarne și nici unul dintre ei, nu se trezise nici măcar o clipă să spună NU, acest lucru nu poate fi posibil, dimpotrivă, puseseră amândoi umărul, la tribunal complotau împreună înaintea prezentărilor în fața instanței, stabileau în amănunt ce anume aveau de spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără de care ea nu putea închide ochii, așa cum unii, din reflex, nu adorm până nu se închină în fața icoanelor, numai că la doamna Sidonia Trofin, raportul între bine și rău ce trebuia stabilit după starea de meditație era atât de răsturnat uneori, de fapt ea nici nu-și categorisea faptele zilei după principii creștine, bine, sau rău ea se gândea mai ales la cât de corect acționase pentru satisfacerea intențiilor sale, care erau părțile slabe asupra căror amănunte trebuie să insiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care fugea mână în mână cu ea, ce gândea în timp ce coada roșcată a părului se balansa într-o parte și-n alta? Se simțea izbăvită? Uitaseră că mâncaseră împreună o bucățică de cozonac, rămasă lipită într-un colț atunci când se răsturnase tava și coptura aromitoare, fierbinte fusese așezată pe fundul de lemn, uitaseră că fierseseră pe ascuns câte un ou și-l mâncaseră cu multă pâine, pitite într-un ungher de cameră, apoi aruncaseră cojile, înfășurate într-o bucată de ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ascunse toate astea, care fusese semnalul ce declanșase portița de rezervă? Nu era sigură pe nimic de vreme ce în oamenii pe care-i cunoști, îi vezi zi de zi, le vorbești, le intuiești reacțiile și stările există forțe ascunse ce pot răsturna într-o clipă tot ce socotiseși ca fiind clar și limpede ca apa de izvor... Scurtă vreme după semnarea contractului de căsătorie, casa celor doi tineri se umpluse cu toate acele obiecte necesare unei familii. Revenind în apartamentul său, Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a înecat un Tigar de la trambulină, îmi vine să râd, cum am aruncat covorul pe geam și stăteam călare pe pervaz, ei?! Băieții de la Capitol!!! și baba asta care tot sună întruna și ne fute filmul, da, doamnă, nu se răstoarnă nici un scaun aici, doar mergem, da’, e târziu, e adevărat și probabil sunetele vi se par mai tari și în pula mea, Miau, nu mai tropăi și tu așa, de ce dracu’ nu poți și tu să mergi normal și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a VII-a 1. Carnet de reporter 2. Dialog interplanetar 3. Familia viitorului 4. Povestea unui inventator 5. Au înflorit salcâmii 6. O călătorie în Cosmos 7. Visul... 8. Odisee spațială 9. Taine 10. În împărăția munților 11. ,,Buturuga mică răstoarnă carul mare” 12. Apus de soare în Deltă Clasa a VIII-a 1. ,,Priveam Ceahlăul la apus...” 2. Amintiri despre viitor 3. Atitudinea ciobanului mioritic în fața morții 4. Humulești, leagănul Amintirilor din copilărie 5. ,,Codru-i frate cu românul” 6
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cărților. O!...câte lucruri interesante învățăm noi din cărți! Să citim, să scriem, să socotim, să vorbim cursiv, căci ,, Nimeni nu se naște învățat”, zice proverbul. Citind, mintea noastră va deveni un laborator de idei și noi, buturugi mici, vom răsturna care mari. Citește o carte și apoi îți va fi greu să te dezlipești de citit, pentru că tainele lui te atrag, parcă lipindu-te de carte pe veșnicie. Cărțile bibliotecii formează o cărare sigură care duce spre eternitate. Jeorge Luis
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu se naște învățat, iar din cer nu plouă cu învățătură. Tot ce învățăm are un rost. Ne purtăm mai civilizat, mintea noastră va deveni laborator de idei, vom ști să dăm răspunsuri spontane și noi, buturugi mici, poate vom răsturna care mari. Cărțile bibliotecii formează o cărare care duce la eternitate. Citește o carte și apoi îți va fi greu să te dezlipești de citit, pentru că tainele lui te atrag, parcă lipindu-te de ele pe veșnicie. Alina-Giorgiana Dumitriu, clasa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lui Gheretă. O fi având și el momentele lui de inspirație. Numai că Întrebarea rămâne, continuă imperturbabil Gheretă. Care? A fost sau n-a fost? Păi, acum vine interpretarea! zise Dionisie și izbi cu pumnul În masă. Paharele goale se răsturnară, dar nimeni nu le lua În seamă pentru că Dionisie era din nou În șaua calului său preferat: E ca și cum ai Încerca să răspunzi la Întrebarea dacă există sau nu Dumnezeu. Aici e cum simți, zise timid Gheretă. Cum simți, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
profanării. Când ultima cărămidă a fost aruncată Într-o Tatra de 20 de tone, În urale și aplauze, și când norul de praf ce camuflase până atunci șantierul s-a risipit odată cu ultimile acorduri ale unui frumos cântec revoluționar, muncitorii răsturnați În iarbă sub tufele de liliac Înflorit cu câte o bere În mână au putut vedea, cu destulă mirare și spaimă, conturul incandescent și intact al clădirii pe care tocmai o lichidaseră. După o vreme, liniile precise s-au tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]