2,050 matches
-
la picioare, iar ea își eliberase piciorul drept din pantoful de casă, mângâind cu talpă goală blană câinelui. Observasem că era prevăzătoare că gestul să nu-i dezvăluie genunchii, poate pentru că mișcările ei îmi atrăgeau privirile că un magnet. Animalul răsuflă adânc de satisfacție. Aproape că mă doream în locul său!... Atunci cand tăcerea devenise stânjenitoare, căci ultimele sale cuvinte îmi cam luaseră piuitul, Alexandra Milea continuase aproape lamentându-se: Dar ce rost are să polemizam pentru o nimica toată? E limpede că formația
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
frică să fie el însuși. E-o nebunie caracteristică geniilor. Adică, tocmai această dezgolire totală naște din omul normal, geniul.” Byron era idolul femeilor și, se zice, când pleca din țară, prietenii sau tații fetelor, mai ales soții tinerelor neveste, răsuflau ușurat. Fusese leul saloanelor londoneze mulți ani la rând; două nume purta pe buze Europa - Byron și Napoleon. Era frumos, e adevărat. Frumos, pentru că s-a născut din părinți frumoși; rupt din soare, aș zice! Din cercetarea portretelor oamenilor iluștri
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
mă păcălești? Mustață mă cântărește din ochi și din obișnuință. “Ce-o vrea omu’ a’ista, nene? O fi vreun control sau vreun tâmpit ce șuguiește?” - îl dă de gol mimica feței. - Hai, pune-mi două kile! - cer în sfârșit. Răsuflă vesel și umple tasul. - Alo! Ce faci? Două kile ți-am cerut. - Lasă așa! Să mai hii pe la mine! Băiat de treabă. Cred că m-a confundat. La pâine, codiță. Semn că e caldă. Citesc pe gemulețul de la intrare un
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
ridică de pe scaun cu siguranța omului stăpân pe situație. Trecu în revistă perimetrul camerei, măsurând cu pași preciși suprafața existentă și după un calcul sumar făcut pe degetele mâinii stângi cu degetele a aceeși mâini (metodă originală și de invidiat), răsuflă ușurat: -În sfârșit, am scăpat de el ! De când mă chinui să-l dau afară p'ăsta din spațiu ! Dacă nu-l tâmpeam pe doftorosu' cu boli d'astea ușchite nu mai pleca în veci din spațiu' ăsta pe care mi
CONSULTAŢIE ... AD LITTERAM de LICĂ BARBU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342131_a_343460]
-
de sub picioare Și era convins că-n veci va fi în alergare, Dar o petală de amurg i-a răsărit în cale Și mersul lui s-a dus încet la vale Pân-a rămas schilod de-a vremii boală Și răsuflând pe nări durere și-ntristare. Elena Trifan Referință Bibliografică: TRENUL VIEȚII / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1188, Anul IV, 02 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TRENUL VIEŢII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341863_a_343192]
-
-E cutremur! strigară mai mulți legionari ieșind speriați din barăcile lor din atriumul fortăreței. Fără să se poată mișca procuratorul Ponțiu Pilat privi îngrozit în sus spre zidurile care se legănau amenințător. Cutremurul se potoli însă destul de repede și cu toții răsuflară ușurați. Procuratorul urcă îngândurat către camera sa de lucru și o vreme se învârti în jurul mesei preocupat de ceva. Vântul se întețise din nou cu și mai mare putere. Fiindcă se făcuse întuneric, un sclav trimis de cineva venise în
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
șfichiuia în voie pe dalele de piatră. Ponțiu Pilat se dădu înapoi și un fulger scăpără preț de câteva secunde și atunci putu să zărească figura acelui om. Era centurionul Luculus Brassus care îl implora să intre înăuntru la adăpost. Răsuflând ușurat procuratorul își dădu seama că nu era nici un pericol și intră în încăpere. Legionarul își așeză sabia în teacă și apoi își scoase casca. Erau uzi amândoi. -M-am temut pentru domnia voastră... să nu se fi întâmplat ceva, spuse Luculus
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
Iisus” sau „rugăciunea curată”, mi-am luat rămas bun de la adânc cugetătorul Drd. Stelian Gomboș și am plecat. După doar cincizeci de pași dau „nas în nas” cu un alt domn pe care-l respect: prof. dr. Adrian Botez. Am răsuflat ușurat, șoptindu-mi în barbă: „Gata! Acum vorbesc doar eu”. Hm! N-am apucat să trag aer în piept și domnia sa deja intrase puternic în subiectul ce-l macină de ani buni: „Descoperirea pietrei filozofale. Drumul ca inițiere”. Am deschis
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
de pixul pe care degetele îl tot răsuceau cu mișcări rapide, fără încetare. Când după un timp își ridică privirile spre Ana, ochii ei păreau să aibă o stranie strălucire metalică. - Poate că da, cred că asta este - spuse ea răsuflând obosită, ca după o muncă istovitoare. Mioara, sora mea, era mereu exigentă, uneori poate prea exigentă cu Virgil. Poate că avusese prea multe așteptări de la tatăl lui, care era cel de-al doilea soț al ei. Probabil că dezamăgită de
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
se așeza la catedră și își deschidea tacticos stiloul de fabricație românească rotind capacul înfiletat, având mereu degetele pătate de cerneală și răsfoia catalogul. Îmi plăcea căci nu aplica tactica ,,deschide la întâmplare''. Număram foile și dacă trecea de trei răsuflam ușurată. Deseori ascultam minunatele sale povești despre scriitori . Orele de practică le făceam la o mare întreprindere sub îndrumarea unui maistru pentru care sintagma ,,dragoste de meserie'' devenise lozincă. Cine nu își făcea norma de piese sau strica cuțitul mașinii
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]
-
cu disperare, si la trecerea fiecărui val căutăm cu privirea ... Trecusem de locul în care ar fi trebuit să o găsesc.. Eram deja obosit, fiind un înotător de duzină.. M-am intors până la geamandura și m-am sprijinit de ea ... Răsuflam sacadat și încercam să-mi liniștesc plămânii solicitați de efort și de cele câteva guri de apă sărată pe care le înghițisem. La un moment dat am simțit că picioarele sunt atinse de un obiect adus de valuri ... M-am
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
a bardului. Revista de poezie a Clubului C.F.R. din localitate publica pe rupte poezii de amor în care se ițeau disperări abisale, sentimente cosmice și subtile arome de anatomii floride. Anii de liceu se dovediră prolifici peste măsură, așa că toată lumea răsuflă ușurată la absolvire, sperând în taină să scape de teroarea geniului și a mamei care dădea semne evidente de delir poetic. Tatăl, un respectat inginer silvic, plecase de mult la niște exploatări îndepărtate. Fiind un om cu bun simț, pusese
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
se prezentă viitorului socru, un om foarte ocupat, care avea un laborator de cofetărie și patiserie. Tatăl fetei nu opuse, evident, nici o rezistență, ba chiar îl pupă și-i oferi o slujbă în întreprinderea sa, apoi, așa, ca din întâmplare, răsuflă ușurat și porni la organizarea nunții. Tânăra pereche, el poet - încă slab și palid -, ea secretară de editură - grasă și foarte fericită -, fu plimbată prin oraș cu tradiționalul alai de mașini împodobite pe capotă cu o păpușă cu picioarele desfăcute
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
a bardului.Revista de poezie a Clubului C.F.R. din localitate publica pe rupte poezii de amor în care se ițeau disperări abisale, sentimente cosmice și subtile arome de anatomii floride.Anii de liceu se dovediră prolifici peste măsură, așa că toată lumea răsuflă ușurată la absolvire, sperând în taină să scape de teroarea geniului și a mamei care dădea semne evidente de delir poetic.Tatăl, un respectat inginer silvic, plecase de mult la niște exploatări îndepărtate. Fiind un om cu bun simț, pusese
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
se prezentă viitorului socru, un om foarte ocupat, care avea un laborator de cofetărie și patiserie. Tatăl fetei nu opuse, evident, nici o rezistență, ba chiar îl pupă și-i oferi o slujbă în întreprinderea sa, apoi, așa, ca din întâmplare, răsuflă ușurat și porni la organizarea nunții. Tânăra pereche, el poet - încă slab și palid -, ea secretară de editură - grasă și foarte fericită -, fu plimbată prin oraș cu tradiționalul alai de mașini împodobite pe capotă cu o păpușă cu picioarele desfăcute
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
Cel de Sus să-l ierte, să nu ia în seamă nesăbuința sa. Va ajunge în tabară când va putea, a doua zi, poate. Nu-i mai trebuia nimic. De l-ar ierta voievodul pentru lăcomia sa. După ce se rugă, răsuflă mai liniștit. Simți, încet-încet, cum îi revin puterile în trup și picioare. Se uită în sus. Văzu vârful golaș al unui munte înalt, încă luminat de soare. Cu multă trudă urcă spre vârful acelui munte. Ajuns în vârf, dădu ocol
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
amabil, și generalul se retrase. După ieșirea acestuia, la semnul discret al secretarului, se decuplară toate sistemele de înregistrare și acesta spuse șoptit: - Dosarul intră la top secret și va trebui să inițiem toate măsurile necesare pentru ca nimic să nu răsufle. Cercetarea ne-a costat enorm și dacă pierdem ceva, nimeni nu ne va ierta. Vă rog să nu uitați, domnule comandant că, din păcate, omul este întotdeauna, veriga slabă a oricărui sistem. - Vă las cu bine acum pentru ca să meditați profund
INCREDIBILELE AATACURI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341148_a_342477]
-
azi pe mâine fără motive aș fi vrut să vreau să le șterg ochii pe șleau de rostiri nevăzătoare în exces am scos definitivul din țâțâni am deschis aerul cu toate forțele apoi le-am spus ieșiți afară! și-am răsuflat ușurată... Referință Bibliografică: POEM COMPLET / Anca Elena Șerpe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1130, Anul IV, 03 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anca Elena Șerpe : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
POEM COMPLET de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341172_a_342501]
-
interesează doar păhărelul de lichior. Simplă strategie. Era maestră în perceperea manifestărilor umane. O aprecia mult. Mai erau doar câteva zile până la petrecere. Lord M.Joseph amânase picnic-ul. Afacerile îl împiedicau să fie la conac. Alma intră în cameră răsuflând ușurată. Avea nevoie de liniște. Pe pat era o cutie mare. O deschise curioasă. Înăuntru, o rochie din tafta albastru marin. Probabil Marge s-a gândit la ea. Îi era dor de prietena ei și simțea nevoia să i se
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
pet la două kile. Și mai ciudat, pet-ul nu-l primise „cinste”, ci și-l cumpărase de la market! - Ia uite,ce dă aștia la universal: „băutură alcoolică cu aromă dă vin”! Iei patru d-astea la o vodcă... - Îhâââi! răsuflă cu efort sărbătoritul, în mod clar, ca să încheie orice discuție. - Faci și economie și nici nu te duce... așa! continuă baba. Apoi, ia o gură din licoare, dă să înghită, o plimbă nițel printre măsele și-o scuipă cu scârbă
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
până la cartierul rezidențial de igloo-uri pitorești. Tot ce-și dorește depresivul Fram e să meargă înapoi la Struțki. Eu sunt convins că directorul nerecunoscător și autocentrat își va găsi un alt circ Struțki, unde, după o vreme în care va răsufla ușurat de izbăvirea corporației, va începe să cadă în mai vechea patimă a iubirii de sine și-și va scuipa bojocii emaciați de oftica inadecvării perpetue până ce-l va mânca pensia cu fulgi cu tot.
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... () [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
în genunchi? Poți face orice, câtă vreme nu exagerezi. Dacă ai iar dureri, peste un an, doi, mai facem niște infiltrații. Ce bine, mi-am zis, pentru că nu sunt un om bun, mai pot sta gol în genunchi și am răsuflat ușurat. Nu mai stau în genunchi în fața nimănui. Doar în spate. Sau doar pe perne moi. Nu, nu de-alea de biserică. După încă o săptămână, m-am întors în Japonia. Burduful de sânge crescuse aproape la loc. Am început
„Medicamentele japoneze sunt ambalate frumos și diluate cinstit, la jumătate din concentrația din Europa” () [Corola-blog/BlogPost/337779_a_339108]
-
de am rupt, vă rog să mă credeți. Cu o mișcare precisă am atins abonamentul, mi-a sărit sprinten din buzunarul de la piept direct în aparatul de taxat, am zburat pe scări în jos și m-am topit printre uși. Răsuflam, acum, în mijlocul vagonului. Dezveleam gâtul, umerii, urechile, buzele. În jurul meu, oamenii erau lipiți de scaune. Hainele se îmbibaseră de orpurile lor. Nu doar banchetele erau inerte, ci și ei. Se lăsau purtați de metrou, nu se mai împotrivea nimeni. Între
Scaunul din metrou (VII) București [Corola-blog/BlogPost/100806_a_102098]
-
De altfel a spus că Queen fără Freddie Mercury nu există. Vom asista la un concert care va fi pe jumătate cu coveruri. Probabil mai mult ne va oferi concertul Muse. Iron Maiden, din punctul meu de vedere s-a răsuflat din 1992, când Bruce Dickinson a părăsit trupa. Hollywood Vampires e mai mult un show, o fiță, majoritatea vor să meargă la concert pentru Johnny Depp, nu pestru muzicienii din concertul ăsta. :)) Crezi că începe să-și revină muzica rock
„Un eveniment bun e acela care contează și în momentul în care se petrece” [Corola-blog/BlogPost/100843_a_102135]
-
deochi, ptiu, ptiu, cănd te-or vedea ai de la Mociornița, se cufuresc pe ei de râs. - Tacă-ți fleoanca, Titișor, cred că s-or fi rupt borhătăile în mine, că mă seaca la lingurica de durere, nici nu pot să răsuflu. Și gâfâia că un gânsac când dai să-i iei bobocii. - Haiti! îmi zisei eu, te pomenești că i s-o fi rupt uncheșului Moise ceva înăuntru, ca... atunci chiar am bulit-o. Ne-am urcat și noi, adică eu și
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]