2,464 matches
-
continua explicația plecării ei urgente din timpul serviciului, că bărbatul ce stătea cu spatele la ea, se ridică și se întoarse cu fața. Era Viorel Calistrat, în carne și oase, cum se spune. Anei i se înmuiară picioarele și i se tăie răsuflarea. - Sărut mâna, domnișoară. Îmi face o deosebită plăcere să vă revăd. - Da..., dar... cu c... e ocazie la noi...? - Domnul profesor a venit la noi să ne facă o propunere de colaborare, sări Ivașcu cu explicațiile. - Dar despre ce poate
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cronică de George Baciu O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI Cândva, în copilărie, am reușit să simt răsuflarea pietrei foșnind tăcut în palma cu care măsuram lățimea râului în care mă sfințeam până seara târziu, uitat lumea treburilor celor mari. Eram eu și umbra gândului ce se revărsa sub pleoapa lunii, alcătuind universul pe o sonată a ierbii
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
E cea mai nefericită zi din viața mea. În fiecare an mă duc la ei și în fiecare an le mărturisesc dragostea mea. Acasă am un perete plin doar cu fotografiile lui. Îl iubesc, Vlad, îi iubesc umbra, îi iubesc răsuflarea din ceafă, îi iubesc foșnetul. E un sfânt! Mă ridic încet de la masă și-i spun bâlbâindu-mă: - Grig, nevastă-mea nu știe unde sunt... Trebuie să plec... să nu se îngrijoreze... Ne mai auzim, mai vorbim... Sper să treci
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
lui Pebble Beach și Carmel Bay. Drive este celebră pentru panorama ce-o deschide către ocean dar și pentru Hjgway 1 ce duce în sud la Los Angeles și chiar în San Diego, amândouă fiind de natură să-ți taie răsuflarea în fața minunățiilor dumnezeiești: faleze de stâncă pură, golașă, apoi animale marine mai mult sau mai puțin ascunse vederii, focile și lei de mare, vegetație înaltă și lemnoasă, “chiparoșii de Monterey”, intrați sub această denumire în atlasul de profil al Americii
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - MACII DIN PALMA TA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Nu te opri când florile mor pe lângă tine eu sunt printre cele care rămân să primească ultima răsuflare a cerului înainte de ploi Și umbrele mă dor când nu ajungi să-mi atingi gândul ce-l trimit spre tine macii au plâns vara asta mai mult decât în prima zi a înghețului macii din palma mea sărutul viu al
MACII DIN PALMA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352001_a_353330]
-
în ochiul tău de veacuri ferecată! Și, uneori, îți cânt în ritmul ploii, când fulgerele ceru-n două crapă Sau îți descânt în nopți de sânziene când umbra stelelor se scaldă-n apă. În liniștea ce-mi însoțește pasul și răsuflarea ta o știu pe-aproape Eu îți vorbesc de câte și mai câte până vin zimbrii nopții să se-adape. Abia atunci, ca roua strânsă-n iarbă, de brațul tău m-agăț, dar tu mă vinzi Și cât mă oglindesc
CÂND ZIMBRII NOPŢII VIN SĂ SE ADAPE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352350_a_353679]
-
locomotivele, unii șuierau mai tare ca alții, plămânii lucrau tare. Foarte tare. Locomotiva mea nu prea avea cărbuni, trăgea încet. Greu. Cred că nici nu respiram corect, aveam nevoie de pauze mai dese, to catch my breath, să-mi trag răsuflarea. Acum înțeleg de unde vine vorba asta, ba mai mult, înțeleg și de unde vine expresia: să-ți tragi sufletul. Dacă nu făceam pauze dese, părea imposibil să mai avansez. Picioarele mergeau, problema era respirația. Ghidul japonez striga la mine să nu
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
el: - Sunt sigur că mama mi-ar lua durerea ca cu mâna. Ce-aș dori să o mai strâng în brațe și să-i cer iertare pentru că am lipsit-o de prezența mea atâta amar de vreme... După încă o răsuflare vioaie și câteva lacrimi amare scurse pe obraji Alexandru începu să cânte cu glas domol și dulce: - De-ar fi să-mi doresc ceva mai cu ardoare decât însănătoșirea acel lucru ar fi să pot să-mi dau duhul la
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
trebui să gândim... în această lume rece, ireală...; să nu ne amăgim singuri cu sutele de nume care figurează pe o listă de internet...; am fost mereu adeptul ”Calității” în locul ”Cantității”; poate de aceea văd ”lucrurile” toate, cu alți ochi... Răsuflarea rece a toamnei ne face să ne ascundem în casă, ne silește să căutăm căldura... privind pe fereastră la dansul frunzelor galbene care dansează ultimul lor vals, înainte de a-și găsi odihna de...veci. Oricât m-ar sili Toamna, să
O LUME...IREALĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352426_a_353755]
-
adesea, frumusețea Și tresăream în brațe-ți ca un copil-aster Rămas-am fără mine când vocea ta pălit-a În buba ciumănoasă, într-un puroi abject În boala rătăcită iubirea doar rănit-a Și-a-ncremenit în suflet, ca simplu obiect Cu răsuflarea-mi spartă, cu mintea-mi înnorată Îngenuncheat-am în fața ta, iubire, Dar mâinile-ți de aur țineau cu dor o daltă În mine înfigând-o, făr’ de păcat și-orbire Referință Bibliografică: Ne-am împărțit unul altuia pământul / Mihaela Tălpău
NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352585_a_353914]
-
e vorba de străluciții tăi înaintași, și-au pus slugile lor să mă picteze îngenuncheat în fața leșinatelor voastre de domnițe, abia aștept să mă înhame’ unu ca tine. Scuză-mă, dar ești un cretin! Și dacă nu te spulber cu răsuflarea mea acum, este pentru că, orb cum ești, nici nu-ți dai seama că toată mascarada asta este făcută pentru ca tu să fii cel vânat. Dar poate că-i mai bine așa... Că, mdeh, cine știe ce-ți mai trecea prin
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
căsuța părinteasca cu brăduți și stânjenei, mă întorc, ca și ei sigur, îi e dor de ochii mei. Dintr-o poză rezemata de-o vaza cu flori de tei, mă privesc așa frumos, dragii mei, părinții mei. Mi se-opreste răsuflarea și se pune-un nod în gât... iau fotografia-n brațe, o sărut...si-ncep să plâng. Seara-ncetisor se lasă la căsuța părinteasca, ei, s-or bucură acolo că am mai venit pe-acasă. Am văzut în grădiniță o tufa
CASUTA PARINTEASCA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350629_a_351958]
-
1241 din 25 mai 2014 Toate Articolele Autorului Șaptesprezece Internet-ul “..să iubești...pentru că iubirea este secretul tinereții veșnice!.. ...să râzi...pentru că râsul este muzica sufletului!.. ...să plângi...pentru că plânsul este emoția unei inimi mari!.. ...să visezi...pentru că visarea este răsuflarea fericirii!...” Stăteam în gară și așteptam rapidul de ora unu! După mulți ani de la dispariția Mirunei din viața mea, iată că aveam să trăiesc alte întâmplări, cum este și cea de mai jos, care merită să fie relatată. Cu două
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
conștiinței (pentru că numai ea este eternă, infinită și ubicuă) iar pentru a putea supraviețui în temporalitatea limitărilor noastre predestinate trebuie vital să ne șlefuim prin combustia acestor conștiințe! Fiindcă, între vectorii infinitului și cei ai eternității noi suntem supape de răsuflare prin care cele două nesfârșite sensuri își revigorează “motoarele”. Estimp, omul își poate savura binefacerile îndumnezeirii, trăindu-se frumos pe sine în lacrima existențială a speciei, peste care l-a pus luntraș la Viața-i proprie Dumnezeu-Ființa sa! Astfel înțelegem
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
lor femeia era egală bărbatului și nu aveau sclavi! Străbunii noștri, așadar, priveau și-nțelegeau Divinitatea ca pe un Principiu Androgin, ca Matcă sau Matrice integrală a încolțirii tuturor celorlalte componente ale Vieții! De aceea îi pronunțau numele dintr-o răsuflare: DumneZăucuDumneZâna, sintagmă generică a contopirii tuturor începuturilor! De aici și conceptualizarea formulei Deoumaniste pentru Divinitate, pe care o intuim a fi Gândul ( Ideea) care s-a creat pe sine Zeu și de acolo purced toate! În felul acesta conștientizându-și
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
de neplacerea contrară: multă zăpușeală, o dogoreală de soare îngrozitoare și mai ales praf, mult praf. Cătră apusul soarelui mai cu seamă un nor des albicios se lasă greu deasupra țărânii, oprindu-ți vederea chiar la câțiva pași și înnecându-ți răsuflarea. Fizionomia marginii Bucureștilor și a satelor e foarte originală. Mai întii la barieră dai de o murdărie vrednică de cei mai originali africani; colea niște baieți de la o circiumă toacă fel de fel de cărnuri pentru cârnați, un vârtej de
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
zboară în vânt, ochii îi lucesc sălbatic, sudoarea îi curge pe față, se repede, pune mâna pe un ciocan și sparge câteva lucrări în culmea demenței. Face bucăți una din opere. După ce o sparge o privește pe cea rămasă întreagă. Răsuflarea îi e șuierătoare. Încetul cu încetul se liniștește) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (epuizat, pierdut) Acum nu mai e sferă. Nu mai este unul. Marele Unu nu mai e în primejdie. (ia cioburile în palmă) CONSTANTI BRÂNCUȘI : (plânge) Nu se mai cunoaște nimic
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
stare, tot douăsprezece, asemenea celor de aici), gen poetic în care, în literatura română contemporană, a excelat Valeriu Anania (vezi volumul File de acatist). Cartea Danielei Gifu poate fi citită și ca fiind un singur poem (dialogal) scris dintr-o răsuflare în momentul îndrăgostirii. Așadar, poezia din aceste file este un dialog intim între Ea și El (fiecăruia venindu-i rândul de a deschide luna), deci un discurs cu accente de filosofie existențialistă, o declarație de iubire ce amintește atât de
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
pe alți fraieri precum aceștia. Prin urmare, Silvia intră și ea în comă, fericită că nu va fi găsită. Nu a durat însă prea mult. La un moment dat o matahală plină de table a căzut peste ea luându-i răsuflarea. Dar numai atât! După câteva minute, nedumerită, Silvia se mișcă puțin ca să nu moară sufocată, iar namila căzu pe podea cu un zgomot asemănător unor tingiri aruncate pe trotuar. Nu gemu și nici nu încercă să se ridice, mai ales
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
inspirație. Cel mai bine scriu noaptea (da, noaptea!); atunci inspirația curge șuvoi... și scriu ce primesc de Sus. - Ceea ce scrii îți reușește din prima sau trebuie să revii și să rescrii? - Sunt poezii pe care le-am scris dintr-o răsuflare. Ca atunci când cineva îți dictează ceva, iar tu scrii. Mâna mea așterne versurile pe foaie și nu le retușez deloc după ce le citesc. Alteori, încep o poezie având o temă bine definită în minte, știind clar ce trebuie să ating
NU STIU CATA NEVOIE ARE POEZIA DE MINE; STIU CATA NEVOIE AM EU DE EA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350804_a_352133]
-
lui consta în personalitate, caracter și limbajul mișcărilor. Îl strânse în brațe, se lăsa condusa de cel care îi mângâia abia simțit spatele dezgolit de croiala rochiei dar și sufletul. Fața lui era atât de aproape de a ei, îi simțea răsuflarea caldă. Dansa dumnezeiește. Nici un gest de-al lui nu era de prisos. Dacă cineva ar fi luat temperatura camerei, ar fi explodat barometrul. Trăia clipe unice. O cuprinse o moleșeală dulce, aroma parfumului masculin îi îmbăta narile... El era captivat
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
pe o creangă solidă, unde amenajaseră de cu ziuă, un mic adăpost. La miezul nopții, lupul bătrân se apropiase de resturile căprioarei pe care le mirosea cu prudență, ascultând cu atenție zgomotele pădurii...Era o noapte geroasă de-ți îngheța răsuflarea... După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceștia, au început să schelălăie scoțând sunete înfricoșătoare... Înspăimântat, tovarășul bunicului
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
-Vom vedea ! i-am simțit brațul în jurul mijlocului. Melodia era ca nopțile de vară latino-americane...Alunecam pe marmura lucioasă, o forță nevăzută ne coordona mișcările. Îi simțeam trupul zvelt, puternic, era un dansator desăvârșit. Chipul lui era aproape de al meu, răsuflarea fierbinte pe buze, aroma de scorțișoară și mosc... Membrele se topiseră într-o noapte argentiniană, în brațele unui bărbat fermecător. Nu excelam deloc la tangou. Era perfect, reușise să mă învețe acel dans al pasiunii și senzualității. Nici nu era
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
Geo Bogza a împrumutat precizia datelor, a faptelor, iar de la Ilie Purcaru precizia și siguranța judecății, uneori întinse până la paroxism. Că așa stau lucrurile, ne-o demonstrează autorul în prezentarea Mănăstirii Tismana, ori în pseudocronicile slugerului Tudor, prejneanul a cărui răsuflare o simți și azi pe toate cărările păstorite de dânsul în Plaiul Cloșanilor. Preluând tradiția înaintașului Constantin D. Ionescu ( din volumul „Prin Munții Mehedințiului”, publicat la Craiova, prin anul 1935), Cornel Boteanu se dezvăluie însă cititorului ca un impetuos Calistrat
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
cu mine” (Rătăcind). Până și durerea se bifurca, dând piept în piept cu necunoscutul. Nu poate fi povestită singurătatea decât cu buricele degetelor pe pielea iubitului. Nu poate fi deslușit gândul decât cu timpanele țiuind, când iarna își ține abia răsuflarea. Poezia este cântecul îngânat de mâinile copiilor surdo-muți. Ea ajunge la noi despletită, desculță, golașă. Ar trebui s-o înveșmântăm doar cu lumini sufletești drapate pe piept și pe umeri sau „cu o geană de brumă”. Nu, nu e lesne
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]