1,461 matches
-
socialistă”, 1975, 19; Monica Gafița, „Trufie”, CRC, 1975, 17; Ungheanu, Arhipelag, 167-170; Iorgulescu, Scriitori, 248-250, 345-348; Dana Dumitriu, Viața fără surprize, RL, 1979, 50; Vasile Chifor, „Pasarela”, ST, 1980, 9; Ioana Pârvulescu, Hibridul reîntoarcerii, RL, 1993, 49; Nicolae Baltă, Romanul rătăcitorului, VR, 1994, 3-4; Radu Mareș, Proba exilului, TR, 1996, 25; Popa, Ist. lit., II, 891; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 272-275; Dicț. scriit. rom., IV, 401-402. A. Tr.
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
modul de organizare a vieții științifice românești, despre valori artistice și momente de cultură, mărturii din muzee, biblioteci, mănăstiri conferă scenariului polițist virtuți aparte. A doua ipostază a prozatoarei e ilustrată de pagini cutremurătoare despre destinul basarabenilor, acea „categorie umană rătăcitoare prin lume, o populație refugiată sau deportată, răspândită în toate colțurile globului, din Siberia până-n America, încingând ca un inel de nedumerită durere și nostalgie pământul, o populație ajunsă brusc în 1940 și 1944 fără loc și fără țară pentru că
SIUPIUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289713_a_291042]
-
înainte de a muri - trăia, poate, încă Irina Botezatu -, acest membru al „familiei regale Corvin al Valahiei”, „bărbat prea strălucit, în vremuri potrivnice ca și în vremuri prospere, în război ca și în pace” (proclamă epitaful scris în latinește), „bătrân, bolnav, rătăcitor și șchiop” ( Nicolae Iorga), își luase o nouă țiitoare. Pe circaziana Maria (de reținut atracția Domnilor români față de femeile deosebit de frumoase aparținând acestui neam ibero-caucazian), care, „față de slabul Domn și de blânda Doamnă, juca adeseori un urât rol de căpetenie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ce o laudă că și-a urmat soțul și că a fost o femeie „prea cinstită și prea iubită”). N-a apucat, probabil, Irina să vadă că Petru Șchiopul, cu „starea civilă” rezolvată, neatent la faptul că era „bătrân, bolnav, rătăcitor și «șchiopț” (N. Iorga), își luase o nouă țiitoare (era obligatoriu?!). Pe circaziana Maria (de reținut atracția Domnilor români față de femeile deosebit de frumoase, se pare, aparținând acestui neam ibero-caucazian), care „față de slabul Domn și de blânda Doamnă, juca adeseori un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
patul lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme, sau ca acea Marie, care i-a luat locul Irinei Botezata - fosta concubină legitimată prin căsătorie ca Doamnă - în grațiile unui Petru Șchiopul „neatent” la faptul că era „bătrân, bolnav, rătăcitor și șchiop” [N. Iorga]); ea va ajunge și stăpână a castelului din Bozea, dar, mai târziu, se va mărita cu grecul Aslan, neam cu fostul Voievod - căci era fiu al sorei lui Petru Șchiopul, Alexandra, țiitoarea (un fel de „instituție
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aceste momente. Singurul care are putere asupra lui Iov este Dumnezeu, pentru că de la el vin toate. Din nou, Dumnezeu apare ca fiind Încărcat de semnificații arhetipale, În care transpare funcția acelui Supra-Eu colectiv cu rol de cenzură morală. Cazul fiului rătăcitor Motivul fiului rătăcitor, din Noul Testament, reproduce tematica psihologică și morală a revoltei adolescenței. Ea este expresia refuzului supunerii față de autoritate, contestarea originii și a modelului parental, pe care le resimte limitative, represive, ostile, refuzând să le accepte. În locul lor este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care are putere asupra lui Iov este Dumnezeu, pentru că de la el vin toate. Din nou, Dumnezeu apare ca fiind Încărcat de semnificații arhetipale, În care transpare funcția acelui Supra-Eu colectiv cu rol de cenzură morală. Cazul fiului rătăcitor Motivul fiului rătăcitor, din Noul Testament, reproduce tematica psihologică și morală a revoltei adolescenței. Ea este expresia refuzului supunerii față de autoritate, contestarea originii și a modelului parental, pe care le resimte limitative, represive, ostile, refuzând să le accepte. În locul lor este pusă dorința de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conform cu propriile sale aspirații, dincolo de spațiul familial. Totul este dorință de desprindere și eliberare dintr-o situație Închisă, pe care tânărul adolescent o resimte ca atare. Dacă În cazul lui Iov drama se desfășoară În interiorul ființei umane, În cazul fiului rătăcitor asistăm la derularea unei aventuri exterioare, proiectată dincolo de spațiul și timpul familiei sale de origine, de care acesta dorește ca să se desprindă, ca simbol al eliberării de sub autoritatea paternală. Părăsindu-și tatăl, fiul pleacă În lume. Dar, ieșirea din spațiul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală. Își va pierde statutul său din familia originară, acela de fiu protejat, și va deveni slugă la străini. Când Își va epuiza resursele, va reveni acasă, Întorcându-se la spațiul originar, În care va dori să se reintegreze. Fiul rătăcitor dă frâu liber pulsiunilor primare, comportament caracteristic adolescenței exuberante, ca urmare a unei euforii legate de ieșirea de sub autoritatea paternală și a unei lipse de experiență de viață care să-i confere cenzura morală a actelor sale. Dar experiența mizeriei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
adolescenței exuberante, ca urmare a unei euforii legate de ieșirea de sub autoritatea paternală și a unei lipse de experiență de viață care să-i confere cenzura morală a actelor sale. Dar experiența mizeriei, prin consecințele sale, este interiorizată de Fiul rătăcitor, trezind În el nevoia, dorința revenirii acasă. Este și aceasta, ca și În cazul lui Iov, tot o experiență inițiatică, În care forța reparatorie, ultima sursă de mântuire, o reprezintă Întoarcerea la origini. Această Întoarcere este de fapt, din punct
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la care el renunțase prin plecare. În această scenă, tatăl este recunoscut ca model arhetipal suprem, dar și ca Supra-Eul valoric, moral, care asigură restaurarea și reintegrarea fiului, după traversarea experienței eșecurilor morale, suferință, umilință, Înstrăinare și despărțire. Cazul fiului rătăcitor este o temă de Psihologie Morală, care are la baza ei unul din principalele motive ale religiei și eticii creștine: relația tată - fiu. Din punctul de vedere al psihanalizei, relația tată - fiu este normată de situația oedipiană. Explozia protestatară, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acceptarea definitivă a banalului, a nefericirii și a neplăcerilor cotidiene, pe care chiar dacă Încerci să le depășești nu vei reuși, totul sfârșind cu un eșec, și revenirea la starea inițială, ca soluție de consolare, așa cum putem vedea În cazul fiului rătăcitor. Suferința și durerea sunt solitare În planul existenței umane. Ele au o dimensiune ontologică și se Înscriu În situațiile Închise ale vieții individului, fiind condiții limitative ale acestuia ca persoană, dar și a vieții sale, ca posibilitate de desfășurare și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din limitele unei vieții inacceptabile. Dar, În mod paradoxal, a fi o persoană-limită este și o inedită experiență sufletească și morală, care deschide perspective noi, necunoscute, ajutându-l pe individ să Înțeleagă viața. Cazurile studiate mai Înainte, Iov și Fiul rătăcitor, sunt exemple extrem de sugestive pentru a demonstra ceea ce este o persoană-limită. Persoană-limită este cea care concentrează și trăiește În modul cel mai autentic problematica vieții. Ea este obligată să se confrunte cu situații Închise, cărora, În absența aparentă a libertății
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Deși numeroase și variate ca nuanță, tipurilor morale sau mai exact psihomorale le corespund anumite „modele de viață”. Aceste modele de viață au fost sintetizate de către R. Le Senne În următoarele forme: viața medie, viața eșuată, viața de devoțiune, viața rătăcitoare și viața creatoare. Alți autori caută să scoată În evidență, atunci când vorbesc despre modelele de existență, aspectele formale, sociale, de comunicare și relație interpersonală, creativitate etc. (J. Szczepanskiă. 3. Tipologiile culturale Acest grup de tipologii au, În primul rând, un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
deprins cu carnea crudă, Ar muri de foame În iesle; de stirpe blândă, Calul cel generos la ierburi și la grăunțe Își limitează dorința sa - deși miturile grecești răsună de Armăsarii traci Încrâncenați În sfârtecarea oamenilor. Îndemnată de puterea nicicând rătăcitoare a instinctului, Fiecare făptură Își știe hrana potrivită; Dar omul, locuitorul oricărei clime, Cu toate viețuitoarele de rând ale Naturii se hrănește! Îndrumați, stăpâniți de această putere lăuntrică a lor, Dorințele lor sunt bine intenționate: voluptuosul om E Înșelat prin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
purtat cu câteva secrete perpetue și nostalgii inconsumabile, atunci trebuie să amintim Îndată și consecințele narative ale acestei puternice afinități. Dintre cei care s-au perindat prin biblioteca din strada S. căutând să scrie monografia istorico-medicală despre Honigberger, naratorul, un Rătăcitor, Își găsește până la urmă Ghidul, conform unei paradigme a inițierii care nu se mai fixează prin raportul direct dintre maestru și discipol, nici măcar pe contemporaneitatea lor, așa cum nici Zerlendi nu se sprijină decât pe anumite relatări stranii referitoare la Honigberger
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sunt la Început. De câteva ori, cu o asiduitate ce trebuie recântărită prin precaritatea medicală a epocii, el urmărește expansiunea holerei În versiunile morbului asiatic cu o atare insistență, Încât pare că-i schițează harta. The long-dreaded guest, holera, e rătăcitorul doar cu puțin mai extins În Asia decât sunt În 1869, la Brașov, traseele medicului Honigberger. Traseul lui Honigberger În anii 1834-1836 coincide cu traseul celei de-a doua pandemii de holeră, dar și cu cel al călătorilor germani dependenți
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ed. 2, Sibiu, 1788; ed. 3, Blaj, 1796; Îndreptare cătră aritmetică, Blaj, 1785; Povățuire cătră economia de câmp, Buda, 1806. Repere bibliografice: Al. Papiu Ilarian, Viața, operele și ideile lui Georgiu Șincai din Șinca, București, 1869; Iacob Radu, Doi luceferi rătăcitori - Gheorghe Șincai și Samoil Micu Clain, București, 1924; Andrei Veress, Note și scrisori șincaiene, București, 1927; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 162-191; Zenovie Pâclișanu, Un vechi proces literar (Relațiile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. Șincai și P. Maior
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]
-
cu implicații sociale. Acea acțiune era menită, în viziunea lui, să provoace o „răscolire sufletească profundă”, ducând „la o nouă viață morală”, un instrument de cel mai mare preț fiind literatura, care trebuia însă regândită, întrucât ajunsese, „la unii tineri”, „rătăcitoare”, în sensul că atrăgea spiritele „spre țărmuri streine de periculoasă robie”, strecura în suflete „seducțiile unor civilizații prea înaintate ca să-și fi putut păstra frăgezimea inițială”. Prin însemnătatea acordată originii și rolului social al artei, N. Iorga menținea s. - sub
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
viața eșuată este viața omului dominat de boală și de nenorociri; e viața dominată de disperare și de privațiuni, de lipsa de încredere în viitor; este modelul unei vieți fără posibilități, în care omul refuză să mai lupte; b) viața rătăcitoare, la întâmplare, este cea în care Eul persoanei se simte liber, dar nu are nici un scop, fiind nesigur de el și de destinul său; individul nu are aspirații, idealuri și din acest motiv nu-și poate configura nici un destin; omul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
caută permanent să evadeze; A. Gide o asemuiește cu „regimul penitenciar”; pentru Ch. Bühler aceasta reprezintă o perioadă de negație, cu un pronunțat caracter negativist în ceea ce privește valorile; ea se manifestă prin revoltă, fugă, metamorfoza sentimentelor, ca în cazul parabolei „fiului rătăcitor”; aceste manifestări sunt imperios corelate cu nevoia de a se autoafirma; k) problema sexuală are o foarte mare importanță la vârsta adolescenței, așa cum s-a mai spus; acum natura își cere drepturile; dorința sexuală se impune; libidoul va duce la
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de lucru: 1. Scrieți din memorie strofele care v-au plăcut mai mult. Subliniați cuvintele legate cu cratimă. 2. Explicați înțelesul pe care-l dă poetul expresiilor: „multă vreme au trecut”, „troienind cărările”,” gonind cântările”, Numai omu-i schimbător, Pe pământ rătăcitor”. 3. Alcătuiți enunțuri cu următoarele cuvinte: codrule, doina, cofeile, line, veacuri,depărtat. 4. Realizați un desen inspirat din versurile poeziei. I. HARTA POVEȘTII Este o metodă folosită în consolidare, sistematizarea, evaluarea cunoștințelor elevilor. Cu ajutorul ei învățătorul întocmește o analiză a
Metodologia aplicării metodelor moderne de predare, învăţare şi evaluare în învăţământul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Asăvoae Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1134]
-
tenebros, cu infiltrații grotești, stranii, ca în romanul negru, gen E.T.A. Hoffmann. Turnul Milenei (1928) psalmodiază romantic pe tema dispariției vremurilor de odinioară, tinzând să reînvie într-o ambianță de roman trubaduresc dramele prințeselor de altădată și ale artiștilor rătăcitori, uniți printr-o poveste de dragoste. Firul narativ formează doar un pretext, forța de atracție a textului fiind asigurată de clocotul poetic bizar, dramatic. Romanul Golia (I-II, 1933), plasat într-o atmosferă de crepuscul feudal, încearcă să valorifice viziunea
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
toate acestea îl repudiază sau că el, poetul ajuns „domn”, nu mai găsește căile de comunicare de altădată: „Încep să uit cântecele de-acasă / neagra lor cânepă de fum[...]. La ce folos dalta, nu mai cioplești porți, / - destin de Ahașver rătăcitor/ Au mileniile lor de morți, / dreptatea-i numai de partea lor, / nu te mai vor, nu te mai vor”. Paralel se intensifică motivul morții, al presiunii devastatoare a timpului. Într-un poem despre „moartea Pinții”, în sfârșitul legendarului haiduc se
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
care (1978) are un moto preluat din Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie: „Iar acum, fătul mieu, eu te las să fii gard grădinii mele și să o păzești cum am păzitu și eu”, iar „personajul” este „fiul rătăcitor”; pentru el satul rămâne un eden spre care i se îndreaptă mereu gândurile: „Eu voi veni/ Eu cel de vârsta prorelor oarbe/ și toți mă vor pofti/ La tăierea vițelului gras” (Cântec pentru întoarcere). Focul, omniprezent, este simbolul „eternei reîntoarceri
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]