1,717 matches
-
care toată lumea îți zâmbește și pune totul pe seama firii tale năvalnice și artistice ? Întotdeauna acțiunile noastre au un preț. Poate că Irene a uitat asta. Dar tu ce preț plătești ? Clicăitul a încetat. Pentru Mary era aproape dureros să fie răutăcioasă și femeia începea să se întrebe de ce. Probabil din cauza furiei. Scumpo, a zis Alice. Trebuie să închid. Stai, a strigat Alice. Te rog. Mary a închis ochii. Mâncase prea mult. Se simțea umflată, neiubită și urâtă și pentru nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
feței cînd am adus vorba de fratele ei. Buzele ușor Întredeschise denotau Încordare, sprîncenele Încruntate... Oare era tulburată, uluită... sau Îi dădeau tîrcoale niște presimțiri... se aștepta la ceva neprevăzut din partea fratelui... Își mușcă Însă buza de jos și zîmbi răutăcios. — Fratelui meu tare-i mai place să ia lumea prin surprindere. Așa a fost dintotdeauna... — Dacă citesc jurnalul soțului, poate-mi fac și eu o idee despre visurile lui. — Visuri... — Da, de exemplu, visa să plece pe mare... — Soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mult draperia. Fusta ei strîmtă, cafenie, i se mula pe șolduri, iar ciorapii cu găurele sclipeau ca niște perle. Bluza avea guler croit ca la uniformele militare, iar la manșete aveau nasturi sidefii. În ochi i se citea un zîmbet răutăcios. Turnase cam multă cafea În ceșcuțe și era gata-gata se le verse. Se Întoarse pe tocurile pantofilor (care erau de aceeași culoare ca și fusta), Îmi aruncă o privire și porni cu grijă Înainte. Îi simțeam parcă În palme mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
știe el mai multe... Orice-ai spune, este omul cu cele mai multe legături În Întreprindere ... Tăcu. SÎnt sigur că a Înțeles ce-am vrut să spun. Bănuiesc că a intuit intenția mea, neformulată clar În cuvinte, repetată Însă În Întrebările mele răutăcioase: de a-i compromite soțul și fratele - unul dispărut și celălalt mort. Nici măcar nu pot să nu recunosc că așa și era. Convingerea mea că și-a dat seama de ceea ce urmăream m-a indispus puțin. Nici nu putea exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
radio Europa Liberă ș.a. au transmis comentarii timp de o săptămână; românii din țară le-au urmărit cu mare atenție, pentru că era un subiect care îi interesa. Dar în România, nu s-a spus nimic. Nu au lipsit, desigur, comentariile răutăcioase, exagerările și denaturările, pentru că aceasta le era menirea și era modă. 2. Aș vrea să subliniez, în final, faptul că nu au avut loc așa cum se sconta nici un fel de condamnare a României, pentru nerespectarea Pactului, învinuiri sau afirmații ofensatoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
muzică, nu-i teatru, ca la un oraș mare... Eu știu, eu am trăit altfel... Eu am trăit la Iași... Ceilalți o ascultau uimiți dintrodată. „Așa trebuie să fie...“, murmură cu părere de rău fata humelnicului. Călugărița își arătă dinții răutăcioși: — Așa este... Numai eu nu știu cum mi-am putut închide viața aicea... Apoi avu un râs vesel și privi iar pe flăcău: —Dumneata ce zici, Niță? Dă, ce să zic? Dacă li-s dragi unul altuia, le-a plăcea ș-aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grumazul. — Deși partea aceasta a ființii mele e în primejdie, a râs el, voi duce stăpânului nostru răspunsul măriei tale. VIItc "VII" Când s-a aflat rezultatul soliei marelui vizir, doamna Roxelana s-a bucurat fățiș. A cuprins râzând puțintel răutăcios pe domnul său și i-a rostit înțelepte cuvinte: —Câteodată întârzierea e prielnică, stăpâne bune. Cât așteptăm, va ieși la lumină adevărul. Soliman-Sultan a suspinat neguros. —Iubita mea, a răspuns măritul stăpân, ceasul mâniei mele a trecut. —Nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plimbarea zilnică. A doua ca vârstă între noi, surorile, ea era ciudățenia familiei Walsh, secretul nostru compromițător. Ceilalți (chiar și mama, câteodată când o lua gura pe dinainte) o numeau „pupincuristă“, un cuvânt care mă stânjenea pentru că era atât de răutăcios, dar care, să recunoaștem, era o descriere potrivită. Maggie se „răzvrătise“ prin a duce o viață liniștită, așezată, cu un bărbat la fel de liniștit și de așezat, pe nume Garv, pe care, ani de zile, familia mea l-a detestat. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tovarășa de joacă/ jucăria/ sclava/ cea mai bună prietenă a ei și, se înțelege de la sine, tot ce aveam era automat și al ei. Nu pot să vin, am spus. Sunt accidentată. —Oaaaa, a spus. Oahahaa. Nu încerca să fie răutăcioasă, atâta doar că familia mea nu crede în excesul de sentimentalisme. Ei cred că asta îți face mai mult rău. Împunsăturile neașteptate, a refuza să acorzi circumstanțe atenuante - ăsta e modul lor de a acționa. A apărut mama, și Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de fapt, tatăl meu, iar numele lui adevărat este Frank. Acum povestește-mi despre tine. Nu, povestește-mi tu. Am stat să mă gândesc. —OK. Ești fiul unui tiran din Europa de Est, care a furat milioane de la popor. Am zâmbit, puțin răutăcios.) Banii sunt ascunși și îi căutați amândoi. Arăta din ce în ce mai îngrijorat pe măsură ce identitatea sa căpăta aspecte din ce în ce mai sumbre. Atunci mi s-a făcut milă de el și l-am izbăvit. — Dar motivul pentru care tu îi cauți este ca să-i înapoiezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Brooke avea o prietenă care-i semăna leit, Bonnie Bacall, care „lucra“ la Freddie&Frannie, o altă marcă pe care o reprezentam. Erau CMBPPV (cele mai bune prietene pe veci) și amândouă erau foarte drăguțe de fapt. Dacă uneori erau răutăcioase sau crude, nu o făceau dinadins. Nu ca Lauryn. —Bun, oameni buni, a strigat Lauryn. Acum că Anna a terminat cu conversațiile, ați putea să-mi acordați câteva minute din timpul vostru pentru o ședință Candy Grrrl. (Zise pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și pești ciudați, transparenți, lipsiți de culoare. Bancuri întregi în formație, trecând încet pe lângă noi, îndreptându-se spre alte locuri. Aidan arăta ceva cu degetul și eu mi-am îndreptat privirea într-acolo. Rechini. Trei, pândind la marginea recifului, arătând răutăcioși și irascibili, de parcă purtau haine de piele. Rechinii-derecif nu sunt periculoși. De obicei. Cu toate astea, inima a început să-mi bată mai repede. Apoi, în joacă, ne-am scos muștiucurile și fiecare a inspirat oxigen din tubul de rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
foarte rari și se vindeau pe piața neagră, unii fuseseră chiar răpiți de la stăpânii lor și vânduți mai departe. Încercam să fiu atentă, dar Joey era vizavi de ea, pe diagonală, și cânta Uptown Girl, schimbând versurile originale cu unele răutăcioase la adresa lui Jacqui. „Fată ambițioasă, umblă numai cu cei bogați și celebri, și-ar dori să trăiască în Turnurile Trump, ca ea și Donald să poată fi cei mai buni prieteni...“ Se purta foarte nesuferit - nimic nou aici - dar făcea deosebite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-l înveselească un pic. Cam pe când paznicul de noapte pedala în drum spre casă, venind dinspre cartierul bogat în care lucra, Sampath se clătina pe picioare din cauza lipsei de somn. Fiuu... fiuuuuu fiuuu - sufla paznicul din fluier parcă din dorința răutăcioasă de a-i trezi pe toți cei care mai dormeau. Sampath urmărea umbrele retrăgându-se și Shahkot-ul oferindu-i-se încă o dată, întreg și neatins, cu grămezile de gunoi și încrengătura de străzi. Încetul cu încetul, văzu rețeaua de fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
eram pregătit pentru așa ceva, nu acum, poate că niciodată. Tăcerea mea a făcut-o să râdă. Parcă ar fi râs de un pierde-vară sau de unul care trăia doar pentru bârfe și distracții - fără însă ca râsul să aibă ceva răutăcios, cel puțin așa speram. Eu mă ridicasem deja în capul oaselor, fumam și beam și făceam eforturi să mă adun. Deoarece trebuie să-ți spun că Martina Twain e o adevărată femeie-șef - judecată după orice standarde, chiar și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ciocolata Bulky. Și printre pretendente a fost și roșcata asta și eu abordam atitudinea mea obișnuită când lucrez (când muncesc sunt cu totul altfel) - nu sunt deloc un tip drăguț). Întotdeauna sunt și roșcate... În 1978 eram un puști tare răutăcios. Ca și anul ăsta. Ieri treceam pe strălucitorul Fifth Avenue în drum spre golful maroniu din Park. Marile magazine erau în plină activitate, adunând oamenii înăuntru, scoțând oamenii afară, supravegheate de suplele totemuri ale Manhattan-ului, acești idoli sau statui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
târg. Aerul feței ei era sentimental, dar ochii nu-i erau sentimentali, nu erau nici măcar blânzi. Am simțit pericolul - subsuorile mele au vibrat din cauza lui. Nu pericolul descoperirii, ci acela al schimbării, al revenirii la ceea ce a fost, al râsului răutăcios, suspendat. Selina avea dreptate: mă schimbasem. I-am văzut oferta și încercarea, atacul pe care ea le declanșa asupră-mi. Așa că, având încă buzele calde de jurămintele pe care le făcusem Martinei, am zâmbit cu regret (niciodată nu vei ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
intrat în portul de-acasă, portul X, pe coasta maură a Maurispaniei, ochii îi erau sticloși și goi. Se gândea să se sinucidă. ȘAPTE Nicholas Deggle stătea pe o balustradă a pontonului, înalt și negru, cu un zâmbet neobișnuit de răutăcios jucându-i pe buze. Sunt convins că ai avut parte de o călătorie plăcută, frumușelule, i-a spus el. Vântul a fost prielnic? Nici prea puternic? Nici prea slab? Mă tem că nu sunt expert în treburile astea. Vultur-în-Zbor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca să încerci să treci, i-a spus Deggle. I-au făcut cu mâna. — Deggle, a spus Vultur-în-Zbor în timp ce se pregătea să plece, mi-ar plăcea să aflu ce te motivează. — Ei bine, a dat din umeri magicianul cu un zâmbet răutăcios, poate că nici eu nu-l plac prea tare pe prietenul tău Sispy. Pe de altă parte, poate că-l plac. — Paaa! a chițăit Lotti. — Etiopia, a spus Deggle. Vultur-în-Zbor nu-și mai dădea seama dacă e sau nu nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tot ce te-nconjoară, în tot ce faci, în tot ce ți se-ntâmplă! Se opri, părând un pic rușinată de discursul ei - care era, în definitiv, o antiteză clară a vieții ei ordonate. Irina îi răspunse cu un zâmbet răutăcios: — Draga mea, vezi prea multe în povestea mea. E doar o poveste, atâta tot. Poveștile sunt niște chestii complet lipsite de importanță. Așadar, de ce nu ne-ar oferi un strop de plăcere nevinovată prin forma lor bine ticluită? Eu, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trebui să plângă mai mult. Nu, doamna Edge nu mai locuiește aici, a plecat undeva în străinătate, unde se iubește cu cei de acolo, și de ce nu, că doar încă mai e frumoasă prin părțile astea, n-o să auziți bârfe răutăcioase despre văduvele vesele. în orice caz, nu după ce Elfrida a crescut mare, e o comoară de fată, îi ajută pe bătrâni, are grijă de sugacii urlători ai tinerilor căsătoriți, citește mult, coase mult, gătește mult, dar fetele de optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Gribb nu mai era tocmai bătaia de joc a tuturor. Avându-l pe el ca soț, Elfrida se putea considera deșteaptă - asta dacă izbutea să creadă în el. își cunoșteau limitele și s-au căsătorit în ciuda ironiilor și a glumelor răutăcioase ale oamenilor. Așa se face că insula Calf a venit ca o revelație fericită. Aici el și-a găsit respectul de sine, iar ea și-a hrănit dragostea. Ignatius, numit așa după sfântul cel întunecat, era centrul lumii și dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
totul; să fii îndrăgostit era totul. Asta era totul. Nisipurile timpului Sunt stropite cu noi începuturi. Elfrida și Irina: amândouă rănite în tinerețe, una încercând s-o rețină scufundându-se în inocență, cealaltă adâncindu-se în gânduri - și uneori fapte - răutăcioase. La fel și totuși nu la fel. Asemeni, diferit, precum Axona și K. Trăise timp de câteva zile doar pentru clipa prezentă, lăsând evenimentele să-și urmeze cursul și ascultând impulsurile emoților sale necontrolate, și, prins în mrejele lor, lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îmi bubuia în vene. Apoi părul se dădu pe spate, corpul se îndreptă de parcă ar fi fost tras de o sfoară invizibilă din vârful capului și un chip năstrușnic precum al unui pui de drac se uită la noi, privirea răutăcioasă a ochilor ei albaștri arătând că știa că ne trăsese o sperietură zdravănă. Suki, care înghețase, își reveni brusc, de parcă cineva apăsase întrerupătorul ca să o pornească. —Bells! Iar ai leșinat? Vocea îi era plină de îngrijorare, fără tonul de fluturaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
puțin, dar ne-au ajutat să trecem cu bine de primul fel, iar mâncarea era delicioasă. Dacă Suki Fine ar face o supă măcar pe jumătate la fel de bună ca supa mea concentrată de roșii cu sfeclă, aș retrage orice gând răutăcios avut vreodată la adresa ei. Și s-a întâmplat ca Minorul să fie și el la Mowbray, zise Sebastian în timp ce chelnerul debarasa masa, nu l-am mai văzut din liceu, dar ne-am înțeles mereu foarte bine. Am jucat împreună cricket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]